Fabrică de bere, patinoar cu nocturnă, tramvai și case elegante. Bulevardul Victoriei, sau Carmen Silva, Vîșinski ori Fabini, așa cum s-a numit el de-a lungul timpului, a fost martorul schimbării orașului și al locuitorilor lui.
Un nou studiu amplu dezvăluie transformările surprinzătoare ale uneia dintre cele mai importante artere ale orașului. Realizat de Răzvan C. Pop și Silviu-Gheorghe Bunea și publicat în ”ASTRA acta bibliothecae”, lucrarea ”Bulevardul Victoriei. Sibiu. O monografie” dezvăluie o istorie fascinantă, de la originile sale umile ca zonă mlăștinoasă în perioada medievală până la statutul său actual de arteră modernă. Sau în curs de modernizare.
”Dintre bălțile aflate pe aliniamentul Bulevardului Victoriei le amintim pe acelea a căror localizare s-a putut realiza cu un grad mai mare de precizie: o baltă de mici dimensiuni în zona Cercului Militar Sibiu; trei bălți de dimensiuni reduse în perimetrul format de străzile Emil Cioran, Ilie Măcelariu și Bulevardul Victoriei, mai exact în zona complexului universitar; o baltă în zona Casei „Jauernig”.
Pentru a facilita deplasarea între bălți, au fost realizate o serie de podețe. Un astfel de podeț unea bălțile din zona fostului patinoar, cu parcelarul dintre strada Rennes și limita parcului „Sub Arini”. Un al doilea podeț lega balta din zona actualului rectorat U.L.B.S., cu parcela de pe aliniamentul sudic al Bulevardului Victoriei”, scriu autorii.
De la apărare la dezvoltare urbană
Studiul detaliază modul în care zona Bulevardului Victoriei era inițial o zonă mlăștinoasă, traversată de pârâul Seviș, cu rol important în sistemul defensiv al orașului medieval. Începând cu secolul al XVIII-lea, zona a fost transformată radical, odată cu intenția autorităților habsburgice de a construi o citadelă impunătoare. Deși citadela nu a fost niciodată finalizată, proiectul a deschis calea pentru dezvoltarea primului cartier extra-muros al Sibiului, cartierul Iosefin.
Interesant este că această zonă a Sibiului îl are drept ”naș” pe împăratul Iosif al II-lea. El acordă, începând cu anul 1773, locuitorilor din viitorul cartier Iosefin o scutire de impozite pentru o perioadă de 10 ani.
”Luarea acestei decizii a fost cel mai probabil favorizată și de faptul că, în zona vizată la acel moment existau puține clădiri, pierderile financiare suferite fiind astfel minimale, iar, pe de altă parte, scutirea încuraja perspectivele viitoare de dezvoltare ale cartierului.
În anul 1780, are loc recunoașterea oficială a vecinătății cartierului Iosefin, respectivul an fiind considerat și momentul oficial al fondării. Acest aspect reiese și din faptul că, 100 de ani mai târziu, este sărbătorit centenarul suburbiei.
În anul 1786, Împăratul Iosif al II-lea ordonă ca diferențele dintre locuitorii din interiorul orașului Sibiu și cei din suburbii să fie înlăturate, iar din anul 1796, autoritățile locale aprobau ca toți proprietarii de case să fie convocați la adunările vecinătăților, fără a se mai ține seama de profilul etnic”, se precizează în studiu.
O stradă a identităților schimbătoare
Studiul evidențiază modul în care denumirea străzii s-a schimbat de-a lungul timpului, reflectând schimbările politice și culturale.
Inițial denumită Schewisgasse, strada a purtat apoi numele de Arz von Straussenburggasse, Carmen Sylva și A.I. Vîşinski, înainte de a primi denumirea actuală de Bulevardul Victoriei în 1945.
"Fiecare denumire reflectă o anumită perioadă istorică și o anumită identitate culturală", notează Silviu-Gheorghe Bunea. "De exemplu, denumirea de Carmen Sylva, după numele reginei Elisabeta, a marcat o perioadă de afirmare a identității românești, în timp ce denumirea de A.I. Vîşinski a reflectat influența sovietică în perioada comunistă."
De fapt, la baza formării actualului Bulevard al Victoriei s-au aflat trei artere, strada Schewis (Schewisgasse), promenada „Sub Arini” și strada Fabini (Fabinistrasse). Promenada este inclusă, cu timpul, în strada Fabini.
”Toponimia lor a suferit modificări în funcție de succesiunea regimurilor politice. Anul 1873 este momentul în care autoritățile orășenești oficializează denumirile străzilor aflate în suburbii. Cea mai mare parte a Bulevardului Victoriei era cuprinsă de strada Schewis. Ea era delimitată între străzile actuale Andrei Șaguna și Gheorghe Șoima. Denumirea venea de la Iazul Seviș, situat între Rășinari și pădurea Dumbrava.
Începând cu anul 1917, strada a primit numele de Arz von Straussenburggasse. Arthur Arz von Straussenburg a fost un ofițer superior al armatei austroungare, iar în martie 1917 este numit Șef al Marelui Stat Major al Armatei Cezaro-Crăiești. El se naște la Sibiu în anul 1857 și moare la Budapesta în anul 1935.
Schimbarea de ordin adminstrativ-teritorial survenită la sfârșitul Primului Război Mondial a generat la rândul său o modificare a toponimiei stradale. După Marea Unire din 1918, noul nume al străzii este Carmen Sylva–pseudonimul literar al reginei Elisabeta, soția primului rege al României, Carol I.
O nouă modificare a regimului politic a adus din nou schimbări în ceea ce privește toponimia stradală. Începând cu anul 1948, strada Carmen Sylva, primește numele de A. I. Vîșinski. Acesta a îndeplinit mai multe funcții în cadrul U.R.S.S. A fost procuror general în timpul proceselor publice de la Moscova din perioada stalinistă, precum și ministru al afacerilor externe al U.R.S.S. în perioada 1949-1953.
A doua stradă componentă a actualului Bulevard Victoria a fost strada Fabini (Fabinistrasse). Ea apare în documentele oficiale începând cu anul 1908. O delimitare a acesteia ar fi între strada Gheorghe Șoima și strada Avrig. Asemenea străzii Schewis, în perioada interbelică, strada Fabini a purtat nume ale membrilor Casei Regale a României.
Începând cu anul 1921, strada s-a numit Principesa Ileana, fiica cea mică a regelui Ferdinand I al României și a reginei Maria, iar din anul 1933, strada Principele Nicolae, fratele mai mic al regelui Carol al II-lea al României.
Începând cu anul 1945, primește în premieră numele de Bulevardul Victoriei, iar din anul 1965, se unește cu strada A.I. Vîșinski, formând actualul Bulevard al Victoriei. Semnificația simbolică a acestei denumiri este greu de stabilit cu exactitate, se precizează în studiu.
Arhitectură, evenimente și personalități
Studiul oferă o analiză detaliată a evoluției arhitecturii de pe Bulevardul Victoriei, de la clădirile modeste din secolul al XVIII-lea la palatele elegante și clădirile publice din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Sunt menționate clădiri emblematice precum sediul Primăriei, Palatul Consistoriului Arhidiecezan, Palatul de Justiție, Casa Theseo și clădirea fostului cinematograf Urania.
Bulevardului Victoriei a putut fi vizibil pe timp de noapte de abia în anul 1856, iar regularizarea străzii doar în anul 1874.
„Bulevardul Victoriei a fost electrificat, având chiar instalații electrice subterane. Cel mai bun exemplu al modului în care oamenii au beneficiat de pe urma electrificării străzii rămâne patinoarul, aflat pe terenul unde astăzi este edificat sediul Facultății de Științe Socio-Umane. Acesta avea la momentul respectiv o nocturnă, aducând un plus de confort pentru cetățenii sibieni.
În prezent, electrificarea se realizează cu stâlpi de beton ce au o estetică mediocră, dar cei de la începutul sec. al XX-lea erau din lemn, iar puțin mai târziu au fost instalați stâlpi din fier forjat, mult mai eleganți din punct de vedere estetic.
Începând cu anul 1904, a fost introdus tramvaiul electric. Bulevardul Victoriei a fost una dintre puținele străzi pe care acesta a circulat. Traseul pornea de la Gară și se termina la capătul străzii Schewis, în zona în care se află astăzi Complexul Sportiv „Olimpia”. Ulterior, traseul tramvaiului este extins până în pădurea Dumbrava, iar din anul 1970 este oprit accesul în oraș, continuând să mai funcționeze pe ruta dintre Cimitirul Municipal și Rășinari.
Cu privire la pavajul stăzii, un articol din Tribuna de la sfârșitul secolului al XIX-lea este grăitor. Ziarul consemnează opinia unui cetățean nemulțumit care are de spus următoarele: „Trecând prin strada Schewis nu eşti sigur dacă nu-’ţi rămân păpucii în tină şi eşti silit să-’ţi continui drumul desculţ. (Dacă nu cumva te ajunge nenorocirea să-’ţi rămână şi picioarele înglodate.)… Ar fi timpul suprem, ca magistratul să se îngrijască şi de curăţirea stradelor, şi mai bine ar fi, dacă s’ar face odată o pardoseală cinstită cel puţin în stradele acelea unde până acuma-nu’i’’ (sic!).
Spre dezamăgirea respectivului cetățean, el a mai avut o perioadă destul de lungă de așteptare până când problema reclamată s-a rezolvat. Mult dorita pavare a străzii are loc în anul 1925”, scrie în studiu. Iar acum se împlinesc exact 100 de ani de la acel moment.
Berea magistratului
Puțină lume știe că pe această stradă, în zona unde acum se află clădirea sediului secunda a Primăriei Sibiu, funcționa la începutul secolului al XIX-lea o fabrică de bere ce aparținea chiar magistratului orașului.
”În prezent, pornind din zona Piața Unirii și intrând pe Bulevardul Victoriei, sediul primăriei este primul imobil care atrage atenția.
Clădirea are o lungă tradiție în a servi ca sediu al autorităților administrative orășenești, dar inițial aceasta a avut un rol cu totul diferit. Magistratul orașului a încercat, la începutul secolului al XVIII-lea, să își crească veniturile prin vânzarea de bere, instituția obținând licență de producere și comercializare. Din păcate, reușita antreprenorială a fost limitată, majoritatea populației urbane continuând să prefere consumul de vin, singurii consumatori interesați de bere fiind alogenii și militarii. Prima berărie a orașului a fost deschisă în anul 1717, începând cu anul 1769, Magistratul orașului alegând să o închirieze pentru creșterea profitului.
O ultimă încercare a Magistratului de a obține venituri din comerțul cu bere a avut loc la începutul secolului al XIX-lea, când decide să construiască o nouă fabrică, vechea berărie aflându-se la acel moment pe strada Turnului. Spațiul ales a fost pe terenul pe care se află astăzi sediul secundar al Primăriei. Finalizarea lucrărilor are loc în anul 1808, costurile de construcție ridicându-se la suma de 16.500 guldeni”, scriu autorii.
O nouă perspectivă asupra istoriei Sibiului
Studiul "Bulevardul Victoriei. Sibiu. O monografie" oferă o nouă perspectivă asupra istoriei Sibiului, concentrându-se pe evoluția unei străzi și pe modul în care aceasta a reflectat transformările orașului de-a lungul timpului.
"Sperăm că acest studiu va inspira alți cercetători să exploreze istoria altor străzi și cartiere din Sibiu", conchide Răzvan C. Pop. "Fiecare stradă are propria sa poveste de spus, iar împreună, aceste povești pot crea o imagine completă a istoriei orașului."
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Vizualizari: 7352
Ultimele comentarii
Acum 9 ore
Doru
Acum 9 ore
Eu
Acum 10 ore
Harry
Acum 10 ore
Sparrow
Acum 10 ore
Dd