Ioan Piuariu Molnar, una dintre figurile emblematice ale Sibiului: a fost primul chirurg oftalmolog român, a anticipat apariția Asociațiunii ASTRA și a lăsat o moștenire valoroasă

La 276 de ani de la naștere și 210 ani de la moarte, Ioan Piuariu Molnar rămâne una dintre figurile emblematice ale Sibiului și ale culturii românești. Primul medic chirurg oftalmolog român titrat, cărturar cu vastă cultură enciclopedică și vizionar al emancipării românilor ardeleni, Molnar a lăsat o moștenire ce a inspirat generații de intelectuali și a pregătit terenul pentru marile instituții culturale ale secolului XIX. Prof.univ.dr. Elena Macavei ne-a trimis un articol în care evocă personalitatea lui Molnar.

Originară din Târgoviște, dar stabilită la Sibiu, Elena Macavei este doctor în ştiinţele educaţiei, cu o carieră excepţională în învăţământul superior, autoare a sute de studii și volume cu conţinut psihologic, pedagogic şi comportamental.

Publicăm mai jos articolul cu titlul original și intertitlurile adăugate de redacție.

Iluminismul enciclopedic al medicului oculist român IOAN PIUARIU MOLNAR (1749, Sadu, Sibiu – 1815, Sibiu): 276 ani de la naștere, 210 ani de la trecerea în lumea veșnică

Prof.univ.dr. Elena MACAVEI

Iluminismul sau Epoca Luminilor din sec. XVII-XVIII, mișcare intelectuală, filosofică, ideologică și culturală, a impus anumite direcții de emancipare și modernizare: raționalism, scientism, rigoare juridică prin puterea legii, antiabsolutism, anticlericalism, toleranță religioasă, umanism, drepturile naturale ale poporului, dezvoltarea culturii. 

Iluminismul a fost o dominantă a culturii și civilizației franceze prin reprezentații săi de seamă: René Descartes (”Discurs asupra metodei”, 1637,  cu maxima cunoscută ”dubito ergo cogito, cogito ergo sum”), Montesquieu (”Scrisori persane”, 1721, ”Spiritul legilor”, 1748), Voltaire (”Scrisori filosofice”, 1731, ”Candide”, 1759), J.J. Rousseau (”Discurs asupra originii fundamentelor inegalității dintre oameni”, 1755, ”Contractul social”, 1762). 

Stimularea dorinței de cunoaștere și a respectului pentru creația științifică, tehnică și culturală a atins culmea prin mișcarea enciclopedică reflectată de fenomenul cultural Enciclopedia Franceză. Lucrarea ce oglindește acest fenomen este  ”Enciclopedia sau Dicționarul  sistematic al științelor, artelor și meseriilor”, apărută în perioada 1751-1772, cu completări și corecturi efectuate în 1777, 1780, în 28 de volume, cu 71.818 articole, 3.129 de ilustrații, coordonată de Denis Diderot și Jean Le Rond D ’Alembert. La sfârșitul secolului al XVIII, Franța era pregătită pentru transformări economice și politice majore și a devenit locul Revoluției Franceze din 1789 – 1799, eveniment european  emblematic pentru istoria modernă.  

Exponenți de seamă ai ideilor reformatoare în domeniile vieții sociale și ale culturii au fost  și în alte țări dezvoltate din Europa și în SUA. În Anglia – Isaac Newton, Francis Bacon, John Locke, David Hume, Jonathan Swift, Daniel Defoe ș.a. În Germania – Ephraim Lessing, Johann G. Herder, Immanuel Kant, Friedrich Schiller ș.a. În SUA – Benjamin Franklin, Thomas Jefferson ș.a. 

Școala Ardeleană și Supplex Libellus Valachorum

Cu întârziere, la sfârșitul secolului XVIII și în prima jumătate a secolului XIX, ideile reformatoare iluministe au marcat și gândirea socială, politică și culturală românească. Curentul social-cultural ȘCOALA ARDELEANĂ, având ca deviză ”Virtus Romana Rediviva”, constituie nucleul gândirii reformatoare iluministe românești prin reprezentanții săi: Inochentie Micu Klein / Clain (precursor), Samuil Micu Klein / Clain, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu. Actul politic  de revendicare a recunoașterii ca națiune a românilor  ardeleni a fost Supplex Libellus Valachorum, 1791-1792. Un secol mai târziu, în 1892, s-a creat mișcarea memorandistă, între semnatarii actul petițional de revendicare a drepturilor pentru românii ardeleni, adresat împăratului Franz Iosef, s-au aflat: Nicolae Cristea, Gheorghe Pop de Băsești, Ioan Rațiu, Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, Zaharia Boiu ș.a.  

Animați de idei iluministe au fost și Timotei Cipariu, Aaron Florian, August Treboniu Laurian, Simion Bărnuțiu, George Barițiu, Ioan Cavaler de Pușcariu, Alexandru Papiu Ilarian, Ion Codru Drăgușanu ș.a. Principalele centre de răspândire și promovare a ideilor iluministe au fost: Blaj, Oradea, Beiuș, Năsăud. Între realizările de seamă ale iluminismului românesc au fost: înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin, demonstrarea latinității limbii și poporului român. Exagerările latinismului au fost, ulterior, amendate și eliminate. Operele corifeilor Școlii Ardelene, Dicționarul quadrilingv (latin, german, român, maghiar), ”Lexiconul de la Buda”, 1825, oglindesc problematica mișcării iluminismului românesc. În Țara Românească ideile iluminismului au fost exprimate prin activitatea și scrierile poeților Văcărești, Dinicu Golescu, Costache Conachi, Ion Eliade Rădulescu ș.a.

În reverberațiile Iluminismului, în țara noastră s-au creat societăți culturale în scopul emancipării și afirmării social-culturale a românilor, cea mai veche a fost Cercul de Cărturari din Târgoviște, 1650, avându-l ca amfitrion pe Udriște Năsturel, cumnatul domnitorului Matei Basarab, cu membri din Moldova, Grecia, Moscova, Istanbul. Au urmat societăți culturale în Blaj, Târgu Mureș, Brașov, București, Iași ș.a. 

Un sădean cu vocație europeană: formarea și cariera medicală

În ambianța mișcării de emancipare națională și culturală a românilor ardeleni a trăit și a activat IOAN PIUARIU MOLNAR (1749-1815), om de aleasă cultură, cu vederi iluminist-enciclopedice, primul medic chirurg oftalmolog român titrat, cu notorietate în imperiul austriac. A rămas în istorie datorită performanțelor sale medicale de excepție, datorită preocupărilor sale filosofice, literare, filologice, istorice, economice obiectivate prin publicarea unor lucrări și a implicării cu convingere fermă în emanciparea economică, culturală, școlară a românilor transilvăneni. A colaborat, alături de Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ioan Budai-Deleanu, la realizarea petiției – document Supplex Libellus Valachorum, 1791, 1792, prin care se cereau, autorităților austriece și împăratului Sfântului Imperiu Roman, Leopold al II-lea, drepturi egale ale românilor cu celelalte naționalități din imperiu. 

Ioan Piuariu Molnar s-a născut în Sadu, atestat în 1488, pe vremea aceea era scaun al Sibiului, în 1749, localitate din care provin Inochentie Micu Klein / Clain, episcop greco-catolic și Samuil Micu Klein / Clain, nepotul său, reprezentant de seamă al Școlii Ardelene, în familia preotului Ioan Molnar, un răzvrătit apărător al ortodoxiei, pedepsit de autorități prin tunderea pletelor, cunoscut și cu numele Popa Tunsu, și Patrasia. A urmat cursurile Liceului Săsesc din Sibiu în perioada 1767-1768. În cabinetul unui doctor grec s-a inițiat pentru a practica medicina oculistă. A funcționat ca medic în diferite localități și într-o zonă cu regim de graniță la Jupalnic. S-a specializat prin studii la Viena, în octombrie 1774, a obținut titlul de Magistru oculist. I s-a dus faima medicului oculist Ioan Piuariu Molnar în întreg imperiul austriac, tratând și vindecând conți, guvernatori, generali, canonici, oameni de rând, mineri din Apuseni, săraci,  bolnavi de diferite condiții sociale din Moldova, Muntenia, Bucovina.

Profesor și inovator în oftalmologie

Cu ajutorul unei burse din partea baronului Samuel von Brukenthal, Ioan Piuariu Molnar a revenit la Viena, în 1778, pentru a-și desăvârși pregătirea medicală. A devenit medic oculist al Marelui Principat al Transilvaniei și protomedic al Ardealului. În calitate de excelent specialist în oculism / oftalmologie, a fost numit profesor la Lyceum Regium din Cluj (va deveni academie), a ținut primul curs de oftalmologie, cursul festiv – inaugural susținut în limba latină a fost apreciat de medicul Valeriu Bologa drept veritabilă lucrare științifică. A format mai multe generații de viitori medici oculiști, a creat prima catedră de specialitate, a contribuit la extinderea rețelei medicale și la dotarea cu aparatură a laboratoarelor. A inițiat prima publicație medicală – ”Sfătuire către studenți în chirurgie”, 1793. 

Primul medic oculist / oftalmolog român titrat, Ioan Papiu Molnar și-a construit o vastă cultură enciclopedică în domeniile: filosofie, filologie, literatură, matematică, fizică, istorie, geografie, economie. Pe fondul credințelor și convingerilor sale patriotice, a acționat pentru emanciparea și culturalizarea românilor, ignorați și asupriți în imperiu.  Prim memorii a intervenit la împăratul Iosif al II-lea, un absolutist luminat, să încuviințeze îmbunătățirea stării școlilor primare din Ardeal. A contribuit la înființarea a 70 de școli primare. A fost unul dintre  autorii actului petiționar Supplex Libellus Valachorum, 1791-1792, alături  de Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Șincai, Ioan Budai-Deleanu,  și a mers la Viena pentru a susține drepturile românilor ardeleni.

Întemeietor de școli și sprijinitor al economiei locale

Ioan Piuariu Molnar s-a implicat în dezvoltarea economică a Sadu-lui prin dezvoltarea stupăritului și, cu insistențe a reușit să înființeze o manufactură  de postav, cu toată împotrivirea breslei săsești. Cartea sa ”Economia stupilor”, 1785, îi iniția pe oameni  în creșterea albinelor și în valorificarea albinăritului. A proiectat un ziar – ”Foaie românească pentru săteni”, a încercat în trei rânduri să-l publice, 1789, 1793, 1794, fără să reușească. Convins de importanța  meșteșugului bunei cuvântări, a realizat și a publicat, în 1798,  cartea ”Retorica, adică învățătura și întocmirea frumoasei cuvântări”.  A primit titlul nobiliar – Müllersheim, în 21 martie 1792, a fost primit în Loja masonică sibiană ”Sfântul Andrei”, din 1781, deținând gradele de Companion și de Maestru, 1783, 1784. S-a stins din viață la Sibiu, în 16 martie 1815, își doarme somnul de veci în Cimitirul Bisericii din cartierul Iosefin, Biserica ”din Groapă”, din Sibiu.

Momentul culminant al gândirii sale iluminist-enciclopedice a fost proiectarea unei societăți culturale cu orientare iluminist – enciclopedică, în scopul emancipării și educării românilor ardeleni. Aceasta s-a numit SOCIETATEA  FILOSOFEASCĂ A NEAMULUI  ROMÂNESC DIN MARE PRINȚIPATUL ARDEALULUI din care ar fi putut face parte învățați cu diferite orientări culturale din Ardeal și Muntenia. A fost ajutat pentru conceperea proiectului de Gheorghe Șincai, Petru Maior, Radu Tempea, Sava Popovici Barcianu, Enache Văcărescu (de peste munți). A fost proiectată și revista societății culturale – ”VESTIRI FILOSOFEȘTI ȘI MORALICEȘTI”. În ”Înștiințare”, realizată și publicată în 1795, se anunțau intențiile de cultivare a limbii române, de promovare a răspândirii învățăturilor filosofice și morale, a cunoștințelor cu caracter filologic, literar, medical, istoric, geografic, matematic, fizic, economic, de prezentare monografică a ținuturilor locuite de români. Cu toate insistențele, autoritățile oficiale au rămas inflexibile, au refuzat aprobarea acestei societăți culturale românești și a revistei.

Societatea Filosofească – un proiect vizionar înaintea ASTREI și Academiei Române

Mari oameni de cultură nu au uitat și nu au ignorat încercarea medicului Ioan Piuariu Molnar de a oferi un cadru cultural de emancipare și educare a românilor ardeleni, la sfârșitul secolului XVIII. Astfel, juristul și istoricul sibian  Alexandru Papiu Ilarian, cu ocazia primirii sale în Societatea Academică, 1868, în discursul de recepție intitulat ”Viața, operele și ideile lui Gheorghe Șincai”, a apreciat și meritul de pionierat al medicului Ioan Piuariu Molnar prin încercarea de a înființa Societatea Filosofească…și revista ei. Dimitrie Gusti, fondatorul sociologiei ca știință, în discursul său de recepție la Academia Română, 1923, intitulat ”Ființa și menirea academiilor”, a considerat Societatea Filosofească…, proiectată de medicul Ioan Piuariu Molnar, ca fiind precursoarea Academiei Române.                   

Societățile culturale anterioare Societății Filosofești, cum au fost cele din Târgoviște, Blaj, Târgu Mureș și societățile ulterioare apărute în Brașov, București, Iași au pregătit terenul pentru înființarea, la Sibiu, în 1861, a Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român / ASTRA, avându-l ca prim președinte pe Episcopul / Mitropolitul Andrei Șaguna, cu menirea de a emancipa românii ardeleni prin limbă și cultură după programe ample, în direcții diferite: literare, filologice, etnografice, istorice, medicale, școlare, economice, artistice, sportive.

Acel măreț proiect, Societatea Filosofească, prin spiritul său iluminist – enciclopedic, a precedat și anticipat înființarea ASTREI și a Academiei Române care inițial s-a numit Societatea Literară Română, 1866, Societatea Academică Română, 1867, Academia Română, 1879. 

Moștenirea lui Ioan Piuariu Molnar pentru Sibiu și cultura românească

Ioan Piuariu Molnar, primul medic chirurg oftalmolog, a reprezentat iluminismul enciclopedic românesc. Și, după cum omul se judecă după fapte, ”omul este seria actelor sale”, după spusele filosofului german Hegel, sintetizăm aceste fapte: * activitatea sa profesională ca medic oftalmolog de notorietate și de excelentă performanță; * inițierea învățământului superior medical oftalmologic românesc; * activitatea culturală de autor al lucrărilor de filologie:  ”Gramatica româno-germană”, 1788,  ”Vocabularul românesc și german”, ”Elementele gramaticii latine” (postum, 1822), ”Dicționar latin – român – german – maghiar” (coautor); * publicarea lucrărilor de filosofie ”Pilde filosofești”, 1783, de oratorie – ”Retorica, adică învățătura și întocmirea frumoasei cuvântări”, 1798; * editarea revistelor, unele au fost refuzate de autorități; * traducerea unor lucrări medicale și străduința de a impune terminologii medicale în limba română; *  intenția programată de răspândire a cunoștințelor cu conținut istoric, filologic, literar, geografic, matematic, fizic prin Societatea Filosofească…, și prin revista ”Vestiri filosofești și moralicești”; * intenția programată de asociere cu învățați din alte regiuni românești; * inițiative economice (stupărit, manufactura postavului) menite să ridice nivelul de viață al sădenilor; * implicarea în crearea școlilor primare românești (70) și îmbunătățirea stării lor materiale. 

Deși Societatea Filosofească a Neamului Românesc din Mare Prințipatul Transilvaniei și revista ”Vestiri filosofești și moralicești” nu au prins viață din cauza obtuzității autorităților austriece, au rămas în istorie ca proiecte culturale mărețe ale medicului oftalmolog Ioan Piuariu Molnar, personalitate cu gândire și convingeri iluministe – enciclopedice, cu profunde sentimente patriotice, ce au premers înființarea Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român / ASTRA, Sibiu, 1861, și a Academiei Române, 1866, 1867, 1879, cel mai înalt for de știință și cultură al țării.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi