Cât e petrol și cât taxe în prețul motorinei? AEI: Aproape 7 din 10 lei plătiți la pompă merg către bugetul de stat

Între 2020 și 2026, ponderea taxelor în prețul final al combustibililor a urcat de la 63% la 69%, ceea ce înseamnă că aproape 7 din 10 lei plătiți la stație merg direct sau indirect la bugetul de stat, anunță într-o analiză Asociația Energia Inteligentă.

În aceeași perioadă, prețul motorinei a crescut de la 4,73 la 8,67 lei/l (+83%), iar benzina de la 4,81 la 8,24 lei/l (+71%) — o creștere totală în jurul a 80%. Dacă acestea par efecte ale pieței, analiza pe componente schimbă complet perspectiva, explică directorul asociației, Dumitru Chisăliță.

Două elemente fiscale domină saltul de preț, explică el: accizele și TVA.

Accizele au urcat cu circa 62% pentru ambele produse (motorină 1,73 → 2,80 lei/l; benzină 1,89 → 3,06 lei/l).

TVA-ul plătit per litru a crescut și el puternic — nu pentru că procentul TVA s-a schimbat, ci pentru că baza de impozitare (prețul înainte de TVA) a crescut, ceea ce translatează în majorări ale sumei plătite la fiecare alimentare (+64–70% pe litru). Practic, fiscalitatea nu mai este „o componentă” a prețului: a devenit axul în jurul căruia se construiește valoarea finală a carburantului.

”Nu piața domină prețul. Nu marja comercială. Nu cursul. Structura fiscală domină prețul.

Când statul mărește constant ponderea, când taxele cresc mai rapid decât materia primă,  responsabilitatea nu mai poate fi transferată doar către „lăcomie” sau „conjunctură externă”.

Realitatea dură este că și litrul de combustibil a devenit în principal un instrument de colectare bugetară.

Iar când aproape 70% din preț este fiscalitate, scumpirea nu mai este un accident de piață.
Este o alegere de politică economică”, spune Chisăliță.

Materia primă explică o parte din scumpire — țițeiul Brent, convertit în lei pe litru, a crescut cu 62% între 2020 și 2026. Dar această creștere este comparabilă cu cea a accizelor, iar cursul valutar a evoluat modest (+~12%), ceea ce contrazice explicații simpliste bazate pe devalorizarea monedei. În termeni simpli: dacă ar fi fost vorba doar despre petrol, fluctuațiile ar fi reflectat conjunctura globală; datele arată însă că motorul principal al creșterii de preț este fiscalitatea internă.

Pe lângă taxe, costurile operaționale au înregistrat creșteri importante: transportul s-a scumpit cu 407%, rafinarea cu 641%, iar distribuția cu 50%.

Rafinarea, în special, a înregistrat o dinamică exponențială, semnalând presiuni reale în lanțul de aprovizionare și procesare internă. Aceste costuri adaugă o componentă structurală la factura finală, iar împreună cu fiscalitatea conturează o scumpire profund integrată în mecanismele economice naționale.

Comunicatul Asociației Energia Inteligentă:

Prețul la pompă nu explodează doar din cauza petrolului, explodează și din cauza taxelor.

În România, discuția despre carburanți începe aproape întotdeauna cu „cât e barilul” și se termină cu „cine ne jupoaie”. Datele din anii 2020 și 2026, spun o poveste mai incomodă și mai clară: pe an ce trece motorina și benzina devine tot mai puțin un produs de piață și tot mai mult un mecanism fiscal și administrativ, în care statul mărește ponderea taxelor și costurile cresc accelerat.

Prețul la pompă nu mai este doar piață. Este și politică fiscală.

În 2020, 63% din fiecare litru de combustibil mergea către bugetul de stat. În 2026, procentul ajunge la 69%. Asta înseamnă că aproape 7 din 10 lei plătiți la pompă nu sunt petrol, nu sunt transport, nu sunt rafinare și nici mărjă comercială. Sunt bani publici.

Trei motoare ale scumpirii: prețul materiei prime, fiscalitatea și costurile interne

Dacă nu uităm la creșterea totală a costurilor, saltul este masiv și aproape identic ca amplitudine:

• Motorină: 4,73 → 8,67 lei/l (+3,94 lei/l , +83% )
• Benzina: 4,81 → 8,24 lei/l (+3,43 lei/l , +71% )

E o scumpire structurală, nu „de moment”. Iar când cauți motorul principal, cifrele arată că două componente trag cel mai tare:

(A) Accizele cresc cu 62% la ambele produse.

• Motorină: 1,73 → 2,80 (+1,07 )
• Benzina: 1,89 → 3,06 (+1,17 )

(B) TVA per litru crește puternic (pentru că baza de impozitare crește).

• Motorină: 0,92 → 1,51 (+0,59, +64%)
• Benzina: 0,84 → 1,43 (+0,59, +70%)

Doar din aceste două rânduri (acciză + TVA), diferențele sunt deja uriașe. Practic, fiscalitatea nu e „o parte din preț”; ea devine axul, astfel în jurul fiscalității se reconstruiește prețul.

Țițeiul crește, dar nu conduce povestea

În paralel, țițeiul Brent în lei/l crește cu 62% :

• 1.512 → 2.45 (+0.94)

Crește mult, dar totuși mai puțin decât accizele.

Iar cursul valutar se mișcă încet: +12%. Asta e important, pentru că scoate din ecuație una dintre explicațiile reflex („sa dus leul”). Conform datelor, nu aici e problema.

Cine a crescut mai repede: petrolul sau taxele?

Între 2020 și 2026:

• Țițeiul Brent în lei/l: +62%
• Accizele: +62%
• TVA per litru: +64–70%

Acciza crește la fel ca materia primă. TVA crește pentru că baza crește.

Dacă ar fi fost doar petrolul, am fi discutat despre volatilitate globală. Dar cifrele arata altceva: motorul principal al scumpirii în ultimii 5 ani este fiscal.

Costurile interne arată o explozie tăcută

Lanțul operațional nu a rămas stabil a crescut aproximativ după cum urmează:

• Transport: +407%
• Rafinare: +641%
• Distribuție: +50%

Rafinarea crește de peste șase ori procentual. Este o dinamică uriașă.

Asta înseamnă că presiunea nu vine doar din taxe, ci și din costul efectiv de produs și livrat carburantul în România. Sistemul devine mai scump structural.

Cifrele nu lasă loc de interpretări convenabile. Între 2020 și 2026, prețul combustibilului la pompă a crescut cu aproximativ 80%. Petrolul crește cu 62%. Cursul valutar crește ușor.

În același timp, accizele cresc cu peste 62%. TVA pe litru crește cu peste 70%. Ponderea care erge la buget direct sau indirect, urcă de la 63% la 69%.

Asta înseamnă că aproape 7 lei din 10 plătiți la pompă sunt bani fiscali.

Nu piața domină prețul. Nu marja comercială. Nu cursul. Structura fiscală domină prețul.

Când statul mărește constant ponderea, când taxele cresc mai rapid decât materia primă,  responsabilitatea nu mai poate fi transferată doar către „lăcomie” sau „conjunctură externă”.

Realitatea dură este că și litrul de combustibil a devenit în principal un instrument de colectare bugetară.

Iar când aproape 70% din preț este fiscalitate, scumpirea nu mai este un accident de piață.
Este o alegere de politică economică.

Dumitru Chisăliță

Președinte AEI