Istoria uitată a Pădurii Dumbrava. De la pădurea veche de goruni, la topoare, mlaștina oilor și până la „monumentul naturii” creat de mâna omului

Pădurea Dumbrava este azi inima verde a Sibiului, locul preferat de promenadă, sport și relaxare pentru mii de locuitori și turiști. Sub umbra copacilor se ascunde însă o istorie tumultuoasă. Ceea ce vedem astăzi acolo e creat însă de om, nu e o rămășiță a vechilor păduri care înconjurau Sibiul, așa cum de obicei e prezentat locul.

Ceea ce mulți consideră a fi o minune a naturii este, în realitate, un „monument artificial”, rezultatul a peste 200 de ani de erori ecologice, urmate de eforturi umane întinse pe mai multe generații de reconstrucție și conservare. Indiferent de regimul politic, un alt aspect interesant al istoriei Pădurii Dumbrava.

Vechea pădure de goruni tăiată pentru lemn

Făcând un exercițiu de „arheologie silvică”, bazat pe documente de arhivă și mărturii ale specialiștilor, descoperim cum a evoluat Pădurea Dumbrava.

Dar pentru a înțelege Dumbrava de astăzi, trebuie să dăm timpul înapoi cu peste 2-300 de ani. Pe atunci, locul actualei zone de agrement era acoperit de o deasă pădure de gorun. Singurele mărturii vii ale acelor timpuri sunt câteva pâlcuri de arbori seculari, vizibili chiar și astăzi în apropierea Grădinii Zoologice și a lacurilor.

La acea vreme, Sibiul medieval se extindea, însă, iar nevoia de terenuri agricole și, mai ales, de pășuni, a dus la defrișări masive. Situată pe un teren plan și ușor accesibil, dar mai ales datorită apropierii de oraș, vechea pădure de gorun a căzut victimă topoarelor.

Însă natura a ripostat. Terenul despădurit s-a dovedit complet impropriu pentru pășunat. Solul argilos, puternic impermeabil, lipsit de pante care să permită scurgerea apei, a dus la un dezastru ecologic local.

În doar câteva decenii fosta pădure de gorun s-a transformat într-o întindere de mlaștini și bălți rău mirositoare. Deși sibienii de atunci au încercat să valorifice terenul pentru pășunat, planul a fost un fiasco.

”Așa este, terenul în zonă este foarte argilos, impropriu pentru activități precum pășunatul, pentru că apa nu se drenează”, explică directorul Direcției Silvice Sibiu, Ilie Troancă. ”S-a decis apoi la reîmpădurire, iar munca de atunci o vedem și azi”, continuă el.

Citește și:

VIDEO Cimitirele de câini și pisici din Pădurea Dumbrava. Veterinarii și Biserica: sunt ilegale. Ce poți face în Sibiu după ce ți-a murit animalul de companie

Renașterea: O pădure desenată cu rigla

Confruntată cu acest focar de infecție la marginea orașului, administrația locală de la sfârșitul secolului al XIX-lea a luat o decizie radicală: reîmpădurirea terenului.

Singura soluție pentru asanarea mlaștinii era un „drenaj biologic permanent”, realizat prin rădăcinile copacilor.

Acțiunea a fost una de durată, întinzându-se până în preajma Primului Război Mondial. Plantările s-au făcut treptat, direct în zonele invadate de apă.

Acest proces artificial explică aspectul unic al Pădurii Dumbrava de astăzi: spațiile geometrizate. Pădurea a fost împărțită în carouri, separate de șanțuri de scurgere a apei. Așa se explică de ce, trecând dintr-un „pătrat” în altul, vizitatorii pot observa specii diferite de arbori, de vârste complet diferite.

Așadar, din punct de vedere tehnic, Dumbrava este o pădure artificială, o operă a silviculturilor, creată strict pentru a repara o greșeală a trecutului.

Legionarii și comuniștii

Odată maturizată, noua pădure a intrat în circuitul economic și social al Sibiului interbelic. Documentele vremii arată dubla sa funcțiune: resursă de lemn, în continuare, dar și spațiu de educație civică și recreere.

Un anunț din ziarul „Foaia Poporului” (8 aprilie 1929) îi arată latura economică: Primăria Municipiului Sibiu scotea la licitație publică „717 bucăți bușteni – lemne de construcție de stejar în cantitate de 103,834 m³”.

Se menționa că buștenii se aflau „în pădurea Dumbrava, aproape de tramvaiul electric”, o dovadă că infrastructura de transport lega deja orașul de zona verde. Mai mult, licitația impunea furnizorilor să ofere la schimb și lemn de foc de fag, subliniind importanța pădurii pentru încălzirea orașului.

”Pentru circa jumătate din cantitatea lemnului de construcție de stejar, este necesar a se furniza o cantitate de lemne de foc de fag, calitatea întâi. Estimațiunea de oficiu este de: 300 stânjeni a 4 metri steri.

Pentru restul de lemne, oferta se va face în numerar. Estimațiunea de oficiu este de Lei 410.000 lei”, se precizează în anunț.

Câțiva ani mai târziu, intervenea latura politică.

Vizita lui Carol al II-lea în Dumbrava Sibiului. Cu mămăligă și păstrăvi, dar fără alcool

În 1932, Regele Carol al II-lea venea într-o vizită în Sibiu, iar unul din punctele centrale ale sosirii sale aici era Pădurea Dumbrava, acolo unde s-a organizat jamboreea, întâlnirea cercetașilor din acel an.

Sosirea trenului regal la gara din Sibiu a fost întâmpinată cu un ceremonial pe măsură. De la gară, s-a format un impozant cortegiu, deschis de automobilul prefectului de poliție. Acesta era urmat de automobilul regal, escortat de 100 de ofițeri ai școlii speciale de cavalerie.

Pe tot parcursul drumului, până la Pădurea Dumbrava, unde era instalată jamboreea națională, ”Suveranul și tânărul Voievod Mihai au fost îndelung ovaționați de un public numeros și de trupele militare aliniate”, se menționează într-un articol din Dreptatea. Un avion militar a evoluat deasupra gării, însoțind cortegiul regal până la mitropolie și apoi spre Dumbravă, amplificând atmosfera de sărbătoare.

Jamboreea reunea 56 de cohorte, cu un efectiv ide 2.250 de cercetași, inclusiv oaspeți străini din Franța, Polonia, Cehoslovacia, Grecia și Ungaria.

Regele a trecut apoi în revistă fiecare cohortă, fiind salutat cu salutul simbolic al cercetașilor, „sănătate”, la care M.S. Regele a răspuns cu același salut, se precizează în articol.

Ziua a continuat cu un prânz organizat chiar în tabăra din Pădurea Dumbrava. Regele a savurat un „meniu cercetășesc”: mămăliguță servită direct din ceaun, păstrăvi, pui la frigare, caise și apă, într-o atmosferă relaxată și jovială. ”În urma dorinţii Suveranului, nu s-a servit nici un fel de alcool”, se precizează în articol.

Stejarii plantați de ”puii de legionari”

Ziarul „Acțiunea” din 1937 relata cu entuziasm despre „Sărbătoarea sădirii pomilor”, organizată de cohorta „străjerilor” (tineretul organizațiilor de legionari). Peste 1.500 de puieți de stejar au fost plantați atunci în Dumbravă, într-un cadru festiv, cu slujbe religioase, intonarea imnului regal și discursuri ale oficialităților bisericești, militare și civile.  

În anii 60, Dumbrava Sibiului devenea loc de întâlnire și relaxare a ”muncitorimii comuniste”.

”În acestă duminică, pădurea Dumbrava a fost vizitată de sute de oameni ai muncii veniţi în excursie din Bucureşti, Tg. Mureş, Govora şi Hunedoara. Printre excursioniştii bucureşteni amintim grupul de 40 de muncitori de la fabrica de bere „Griviţa“ Bucureşti. Între aceştia se găseau şi sudorul Zaharia Alexandru, lăcătuşul Popa Dumitru, Dumitrescu Petre şi alţii”, se preciza într-un articol din ziarul Munca din 1963.

De-a lungul deceniilor, pădurea s-a confruntat însă cu noi amenințări. Jurnalistul Lucian Nicolescu de la Tribuna nota într-un articol din perioada comunistă că silvicultorii au tras la un moment dat un semnal de alarmă: fără măsuri urgente de igienizare, pădurea risca să moară în 20-30 de ani.

A fost nevoie atunci de noi intervenții umane salvatoare pentru acest „sanatoriu verde”, așa cum era prezentată pădurea.

Astăzi, provocările sunt diferite, dar la fel de complexe. Ilie Troancă, directorul Direcției Silvice Sibiu, explică filozofia din spatele îngrijirii Pădurii Dumbrava din prezent.

„Este un tratament de conservare la care promovăm și regenerarea naturală. De exemplu, împotriva Lymantria dispar (omida păroasă – un dăunător defoliator periculos), s-a intervenit distrugând pontele și depunerile de ouă. Orice meserie a devenit consacrată pentru că a fost nevoie de ea. Dacă nu era utilă societății, dispărea. Lumea apreciază fiecare efort”, spune Ioan Troancă.