Pe acoperișul Turnul Sfatului se află din 1826, de acum 200 de ani, pus într-o cutie, un document care relatează despre vremurile în care a fost reabilitat turnul și despre condițiile în care s-au executat aceste lucrări.

O adevărată capsulă a timpului, despre care nimeni nu mai știe dacă încă se află acolo. Vom afla asta în momentul în care lucrările de reabilitare care se execută acum vor ajunge la acel punct.

Despre document a scris Emil Sigerus (1854-1947), etnograf, colecționar, istoric și scriitor sas din Transilvania, în cartea sa „Vom alten Hermannstadt” (3. Folge / 1928) // „Despre vechiul Sibiu” (vol 3 / 1928), se precizează pe site-ul rendez-vous-in-hermannstadt.de.

Am întrebat Primăria Sibiu dacă se mai știe ceva despre acest document și ce se va întâmpla cu el dacă va fi recuperat din vârgul turnului.

”În eventualitatea în care se va găsi o astfel de capsulă, decizia privind procedura de gestionare a acesteia va fi luată după consultarea cu specialiști, precum și cu executantul lucrării și cu  proiectantul, cu respectarea prevederilor legale în astfel de cazuri.

Reiterăm faptul că scopul acestor lucrări de reabilitare a Turnului Sfatului este acela de a pune în valoare toate elemente istorice ale Turnului, astfel că vom proceda cu cea mai mare grijă și considerație pentru acest obiectiv de patrimoniu”, a precizat purtătorul de cuvânt al instituției.

 Acoperișul provizoriu a durat 30 de ani

„Nicio altă clădire din Sibiu nu a fost desenată, pictată și fotografiată atât de des ca Turnul Sfatului! Își datorează această distincție acoperișului de tablă sfidător, care se abate atât de mult de la formele comune în orașele săsești, încât iese în evidență tocmai datorită acestui fapt. Acoperișul a devenit o caracteristică definitorie a peisajului urban”, scrie în cartea sa Emil Sigerus.

El ia dedicat turnului un capitol, în cartea sa apărută la doi ani după ce lucrările s-au finalizat. În articolul intitulat „Der Ratturm”, aflăm că lucările de renovare cât și „construcția noului acoperiș al așa-numitului Turn al Sfatului, care fusese acoperit doar cu un acoperiș temporar timp de 30 de ani, a fost finalizată cu succes pe 24 iunie 2026, fără cea mai mică vătămare a vreunei persoane”, se precizează pe site-ul rendez-vous-in-hermannstadt.de.

Cu această ocazie, o capsulă de tablă conținând un document pentru posteritate a fost plasată în sfera de la vârful Turnului Sfatului, se precizează pe site.

Istoria turnului. În 1586 s-a prăbușit, îngropându-l pe pictorul Johann David

Turnul Sfatului a fost anterior o poartă a orașului aparținând celei de-a doua centuri de fortificații, care înconjura Piața Mică. Prin urmare, construcția sa datează de la sfârșitul secolului al XIII-lea sau începutul secolului al XIV-lea. Numele vechiului turn provine de la faptul că primăria se afla odată pe latura sa de vest.

În 1586, turnul s-a prăbușit, îngropându-l pe pictorul Johann David sub dărâmături. David fusese însărcinat de consiliul orașului să decoreze bolta turnului cu picturi. Doi ani mai târziu, turnul a fost reconstruit, iar consiliul orașului a onorat memoria pictorului cu o placă memorială din piatră în bolta turnului.

După reconstrucția sa, Turnul Sfatului a primit un acoperiș înalt, ascuțit, flancat de patru turele de colț și acoperit cu țigle glazurate strălucitoare, asemănător turnului bisericii parohiale protestante.

Acest acoperiș al turnului, a cărui reparare a fost comandată arhitectului orașului Schemelius în 1719, a rezistat timp de peste 150 de ani.

În 1750, era nevoie urgentă de o reconstrucție completă a acoperișului turnului. S-a decis doar construirea unui acoperiș temporar, iar consiliul orașului a raportat pe 19 mai că „a încheiat un acord cu dulgherii pentru 140 de Guldeni privind repararea acoperișului Turnului Sfatului”.

În același timp, ceasornicarul Wolff a fost însărcinat să repună în funcțiune ceasul turnului.

Încă din 1772, se efectuau din nou reparații la turn și „s-a convenit asupra a 16 ducați cu pictorul cetățean Johann Binder, care, în contextul reparațiilor planificate în prezent la Turnul Sfatului, este angajat să realizeze cadranele ceasului respectiv”.

Turnul primise un acoperiș în formă de piramidă joasă, surmontat de vechile turele de colț rămase. Acest acoperiș improvizat putea fi cu siguranță descris ca fiind: ieftin, dar prost realizat!, se precizează pe rendez-vous-in-hermannstadt.de.

 După doar 50 de ani, acoperișul era atât de putred încât vântul a aruncat țiglele și grinzile colorate pe acoperișurile caselor vecine, provocând proteste vehemente din partea proprietarilor acestora.

În 1804, consiliul orașului a raportat acest lucru comunității și a prezentat imediat o estimare a costurilor pentru construirea unui acoperiș nou și restaurarea ceasului turnului.

Costul estimat a fost de 4.978 de Guldeni și 10 creițari. Comunitate a declarat că orașul „nu putea oferi o astfel de sumă”. Așadar, câteva scânduri au fost bătute în cuie pe acoperiș.

Pe 12 ianuarie 1823, o furtună violentă a măturat întregul acoperiș pe casa vecină, împrăștiind țiglele colorate ale turelelor de colț în dreapta și în stânga.

Cum s-a ajuns la turla de cupru

Consiliul orașului i-a solicitat inginerului districtual imperial și regal, A. Adam, să întocmească un plan pentru noul acoperiș al turnului. Adam a recomandat ridicarea zidului turnului cu zece picioare de beci ( 10 șucuri = c. 3 metri ), „deoarece zidurile actuale ale turnului nu au ferestre și nu oferă vedere în nicio direcție, în timp ce, conform planului propus, cele patru ferestre sonore ar oferi o vedere excelentă asupra orașului în toate direcțiile, calificând acest turn drept un punct de belvedere superb, mai ales dacă s-ar adăuga un mecanism care să indice, prin bătaia unui clopot, momentul în care soarele traversează meridianul, astfel încât cel puțin toate ceasurile din oraș să poată fi reglate corect”.

Adam a dat acoperișului turnului o formă de bulb ( cască ), destul de străină vechiului stil arhitectural săsesc.

Această turlă ar trebui acoperită cu șindrilă, „deoarece”, așa cum a scris Adam în propunerea, „un acoperiș din cupru ar costa cu 1730 de Guldeni mai mult. Totuși, în opinia mea, acoperișul din cupru merită preferință în ceea ce privește gustul, prestigiul și longevitatea și ar putea fi cu siguranță realizat printr-o colectare de contribuții voluntare în oraș.”

Consiliul orășenesc a acceptat planul lui Adam, în special acoperișul din șindrilă, și, după ce acesta a fost confirmat și de guvern, magistratul a primit ordinul de a începe construcția pe 19 februarie 1824.

Cu toate acestea, două luni mai târziu, magistratul a recomandat consiliului orășenesc ca noul acoperiș să fie acoperit cu cupru, ceea ce ar depăși însă estimarea costurilor de 3087 de Guldeni la 2962 de Guldeni, dar „cetățenii patrioți” s-au oferit să strângă această sumă suplimentară.

Consiliul orășenesc a fost acum de acord, „întrucât acoperirea Turnului Sfatului cu cupru era preferabilă acoperișului din șindrilă aprobat, atât din punct de vedere al frumuseții, cât și al durabilității acoperișului”.

Magistratul a fost obligat să informeze comunitatea despre acest lucru pe 18 aprilie 1825, iar comunitatea a aprobat suma rămasă de 745 de Guldeni pentru acoperișul din cupru, precum și încă 142 de Guldeni pentru paratrăsnet. În același timp, și-au exprimat dorința ca accesul la turn și dispunerea diferitelor etaje să fie construite astfel încât turnul să poată fi folosit ca depozit și în scopuri similare.

Ziarul „Siebenbürger Bote” a relatat în cele din urmă în 1826: „Construcția noului acoperiș al așa-numitului Turn al Sfatului, care fusese acoperit doar cu un acoperiș temporar timp de 30 de ani, a fost finalizată cu succes pe 24 iunie, fără cea mai mică vătămare a vreunei persoane.

În timpul acestei renovări temeinice, a fost construit și turnulețul scărilor de pe partea de nord a Turnului Sfatului, care a fost acoperit cu acoperișul din țigle vitrate colorate, provenit dintr-unul dintre cele patru turnuri mici care se aflau anterior în vârful turnului.

Cele mai ample lucrări la Turnul Sfatului, după 200 de ani

La începutul acestui an, Turnul Sfatului s-a înschis pentru vizitatori, urmând să înceapă ample lucrări de renovare.

Asocierea Decorint SRL din Cluj Napoca & Domino Construct Expert SRL din Mureș execută acum lucrările, în cadrul unei investiții în valoare de 9,27 milioane de lei, pentru care Primăria Sibiu a obținut fonduri europene nerambursabile în cadrul Programului Regiunea Centru.

În cadrul lucrărilor vor fi restaurate fațadele, iar componentele decorative din piatră vor fi puse în valoare, iar tâmplăriile din lemn ale ferestrelor se vor înlocui cu tâmplării metalice, realizate în tehnici tradiționale.

Pe placarea metalică a pervazurilor unor ferestre vor fi  inscripționate în alfabetul Braille informații despre spațiile respective, istoricul obiectivului, precum și descrieri ale perspectivelor de belvedere din toate cele 4 direcții.

Vor fi reparate zonele degradate ale învelitorii din tablă de cupru, iar  zidăria și tencuielile interioare vor fi curățate.

Scările vor fi restaurate și reabilitate, iar balustradele și mâna curentă din lemn vor fi înlocuite cu piese metalice. Noua mână curentă a scărilor interioare va conține informații descriptive despre spațiile interioare, dar și date despre istoricul obiectivului și semnificația lui, gravate în alfabetul Braille.

Și mecanismul ceasului din Turn și cutia sa de protecție vor fi reabilitate, iar greutățile mecanismului vor fi expuse la etajul 5 al Turnului.

De asemenea, pentru ca Turnul să poată fi utilizat pentru expoziții, va fi amplasat aici un mobilier special, cu iluminat special, instalația electrică va fi refăcută și se va crea un nou iluminat ambiental. Pentru protecția monumentului se va monta o instalație de detectare, semnalizare și avertizare incendiu, iar șarpanta va fi ignifugată. În plus, va fi montat și un sistem de alarmare împotriva efracției și unul de supraveghere video.

„Prin acest proiect vom crea și un audio guide care va face experiența vizitatorilor mai plăcută și mai informativă. Pentru accesibilizare, se va crea un tur virtual detaliat, care să faciliteze „vizitarea” Turnului de către persoanele cu dizabilități”, precizează reprezentanții administrației locale.

Ce scrie în mesajul de pe acoperiș

Aceasta este o traducere în limba română, postată pe site-ul rendez-vous-in-hermannstadt.de, a documentului depus în capsula de tablă plasată în sfera de pe Turnul Sfatului din Sibiu. Textul a fost preluat din cartea lui Emil Sigerus „Vom alten Hermannstadt” (3. Folge) // „Despre vechiul Sibiu” (vol 3), la capitolul „Der Ratturm” // „Turnul Sfatului”, pagina 131-133.

”Un document, plasat într-o capsulă de tablă în interiorul sferei din vârful turnului, dezvăluie că locuitorii orașului erau atunci împovărați de griji financiare severe. Conținutul documentului este următorul”, scrie Sigerus.

„Nu doar lumea trecutului îndepărtat, înnobilată de secole, a dat mărturie la exemple de patriotism, dar și prezentul s-a dovedit demn de vechii părinți, apelând cu îndrăzneală la vistieria tuturor cetățenilor din Sibiu ( Hermannstadt ) acolo unde trezoreria publică generală era insuficientă, chiar dacă pungile acestora se micșoraseră de-a lungul timpului.

O dovadă a acestui sentiment patriotic al cetățenilor cu spirit nobil ai Orașului Regal Liber Sibiu (Hermannstadt) este și acoperișul parțial din cupru al acestei clădiri, care servește drept ornament orașului, dar nu aduce niciun profit deosebit.

Întrucât Majestatea Sa Franz I, Împăratul Austriei etc., Marele Duce al Transilvaniei, aprobase doar costurile pentru un acoperiș din șindrilă, acoperișul a fost parțial acoperit cu cupru în 1824 prin contribuții din partea întregii cetățenii.

Aceasta în ciuda lipsei de bani cauzate de schimbul de bani de hârtie cu monede convenționale și de colectarea impozitului național în C.M. ( Convenzions-Münze ), ordonat începând cu 1 noiembrie 1822, la prețul ridicat de 3 florini și 15 creițari C.M. pentru suta de kilograme de sare și printr-o stagnare generală a industriei și comerțului a devenit cu atât mai vizibilă cu cât, cu un deceniu mai devreme, comerțul, industria și, de asemenea, luxul atinseseră cele mai înalte niveluri datorită cantității mari de bani de hârtie.

Acoperișul acestui turn a fost ridicat în 1824 sub conducerea oficială a lui Johann von Tartler, comitele Națiunii Săsești, Cavaler al Ordinului Imperial Leopold, și a Majestății Sale Imperiale și Regale Apostolice, Consilier Privat, Primarului ( Bürgermeister ) Martin Edler von Hochmeister, Judecătorului orașului și de scaun ( Stadt- und Stuhlrichter ) Simon Schreiber, vilicul ( Stadthannen ) Martin von Friedenfels, procuratorului ( Orator ) J. S. Severinus, de către meșterii constructori sași din Sibiu ( Hermannstadt ), și anume maistrul dulgher ( Zimmermann Pollier ) Andreas Kreider, zidarul ( Maure ) Thomas Setz și maistrul cuprar ( Kupferschmiedmeister) J. M. Wegmeth.

După ce bancnotele Băncii Orășenești din Viena, care fuseseră în circulație până atunci și crescuseră la o cantitate enormă de peste 1000 de milioane de guldeni datorită necesităților lungului război împotriva Franței, au fost reduse la o cincime din valoarea lor nominală prin intermediul unui brevet datat 20 februarie 1811 și schimbate pe certificate de răscumpărare, eforturile Războiului tuturor națiunilor împotriva împăratului francez Napoleon Bonaparte, care a izbucnit în 1813, au dus la introducerea biletelor anticipate dependente de impozitul funciar al moșiilor ereditare de stat.

După încheierea războiului în 1815, Banca Națională a Austriei a fost înființată în 1816 pentru a aboli banii de hârtie care purtau numele monedei vieneze. O delegație compusă din membri din diferite provincii ale Imperiului Austriac a avut ca scop răscumpărarea și arderea banilor de hârtie, care își pierduseră din nou valoarea. Acest lucru a adus în cele din urmă valoarea monedelor, bătute conform standardului Convenției, la un raport de 100 la 250 față de valoarea biletelor de răscumpărare și anticipare.

Aceasta era starea monedei în 1824, când, pe lângă monede, se aflau în circulație biletele de răscumpărare și anticipare menționate anterior, diverse monede subsidiare și, în final, bancnote ale Băncii Naționale a Austriei, care aveau o valoare egală cu moneda Convenției. Cu toate acestea, doar moneda Convenției, cât și bancnotele erau acceptate la trezoreriile publice iar birourile serveau la schimbul de bani de hârtie cu monede ale Convenției.

În momentul în care a fost ridicat acoperișul acestui turn, ciuma făcea ravagii în Țara Românească și Moldova vecine, iar acestea, împreună cu alte provinci turcești, nu își reveniseră încă pe deplin la pace de la revoltele izbucnite în 1821.

La începutul lunii septembrie 1824, disputa juridică dintre comunitatea orașului și comunitățile sătești învecinate Vurpăr ( Burgberg ), Hamba ( Hahnbach ) și Șura Mare ( Groß Scheuern ), privind pădurea / braniștea ( Branist Waldung ), care durase 32 de ani, a fost încheiată cu succes printr-un acord formal între reprezentanții numiți, judecătorii regali din Groß Schenk, M. J. Agermann, și din Leschkirch, S. Konrad, ca urmare a unei înțelegeri încheiate la începutul anului 1823 și confirmate de Majestatea Sa Împăratul Franz I.

Acest acord a stabilit cotele de pădure aparținând fiecăreia dintre cele patru comunități menționate anterior.

În 1824, prețurile alimentelor și ale altor produse erau următoarele:

cereale pure din Metzen(*) 3 fl. 12 W. W.(**) ;

amestecată – 2 fl. W. W. ;

secară 1 fl. 412 W. W. ;

orz 1 fl. 20 W. W. ;

porumb 1 fl. 36 W. W. ;

ovăz 54 coroane W. W. ;

fasole verde 1 fl. 48 W. W. ;

linte 2 fl. 12 W. W. ;

mazăre 1 fl. 54 W. W. ;

mei 1 fl. 24 W. W. ;

semințe de cânepă 1 fl. 54 coroane W. W. ;

cânepă prelucrată la grămadă 42 coroane W. W. ;

in 54 coroane W. W. ;

stânjen fag lemne de foc 8 fl. W. W. ;

stânjen stejar 6 fl. W. W. ;

carne de vită per livră 4 1/2 coroane W. W. ;

carne de porc 8 coroane W. W. ;

slănină 14 kr. W. W. ;

untură de porc 30 coroane W. W. ;

Unt per kg ( Maaß ) 1 fl. 24 coroane W. W. ;

vin din anul 1823, găleata germană de 40 litri ( Maaß ) 6 fl. 40 coroane W. W.”

(*) Metzen = Unitate de măsură istorică (Metzen/Metze): A fost o unitate de măsură pentru volum folosită în special pentru cereale în Austria, sudul Germaniei și Ungaria, până la introducerea sistemului metric în 1876.

(**) W. W. = Wiener Währung = Moneda vieneză / Valuta Vieneză. Termenul „Moneda vieneză” se referă la Wiener Währung (Valuta Vieneză), un sistem monetar introdus în Imperiul Austriac în 1812.

În urma războaielor napoleoniene și a unei crize financiare majore, Austria a fost nevoită să introducă bani de hârtie numiți „valuta vieneză” (Wiener Währung) pentru a stabiliza finanțele monarhiei.

Termenul WW a fost folosit în perioada 1812-1857 pentru a face distincția față de vechile monede sau alte valute (cum ar fi Conventions-Münze). Documentele vechi menționează adesea prețuri în creițari sau florini „W.W.”.

1 gulden / fl. / florin = 60 Kreuzer / kr. = creițari.