Deși Focus Festival a început în 2013 ca un eveniment cu bilet, drumul către educarea publicului sibian cu privire la valoarea actului artistic este unul dificil. Sebastian Marcovici, fondatorul festivalului, a vorbit recent la podcastul ”Vocea Comunității” despre experiența amară a biletelor de intrare și despre motivele pentru care ediția actuală mizează pe „Back to Basics” și intrare liberă.
Paradoxul biletului de 1 leu
Marcovici a explicat că reticența publicului față de evenimentele cu plată nu ține neapărat de prețul propriu-zis, ci de o barieră mentală. Acesta a oferit exemplul unui eveniment organizat în trecut de regizorul și producătorul de film Tudor Giurgiu în Piața Mare, unde, deși biletul a costat doar 1 leu, prezența publicului a fost surprinzător de mică. „Actul artistic trebuie remunerat”, susține managerul Focus, însă realitatea din teren a demonstrat că nici măcar o sumă simbolică nu garantează succesul, dacă publicul nu este obișnuit să plătească pentru cultură.
„Unii trebuie să aibă salarii mari, artiștii să trăiască din pasiune”
Una dintre cele mai mari provocări semnalate de Marcovici este atitudinea ambiguă a societății față de muncă. În timp ce mulți oameni se așteaptă la salarii mari pentru munca lor de zi cu zi, aceiași oameni consideră adesea că artiștii sau organizatorii de evenimente culturale ar trebui să lucreze „doar din pasiune” sau să fie finanțați exclusiv de stat.
Această mentalitate a dus, în edițiile anterioare ale Focus Festival, la situații tensionate. Marcovici mărturisește că introducerea biletelor a fost un „pas firesc”, dar care a generat „ipostaze de ură” și reproșuri constante. „Am eliminat toate aceste impedimente… vreau să nu aibă niciun sentiment de reproș”, a declarat acesta, explicând decizia de a reveni la intrarea liberă pentru a detensiona relația cu publicul.
Lupta de unul singur și „concurența neloială”
Organizatorul a descris perioada în care Focus Festival a încercat să impună sistemul de bilete ca pe o luptă solitară. „Am fost absolut singuri”, spune Marcovici, punctând faptul că s-a confruntat cu un fel de concurență neloială din partea altor jucători de pe piața culturală care nu taxau accesul, lăsând Focus într-o poziție vulnerabilă în fața „caprei vecinului”.
„Dacă e gratis, tu ești produsul”
Deși ediția din acest an este accesibilă tuturor fără bilet, Marcovici avertizează asupra capcanei gratuității. Invocând un principiu de management de produs, el reamintește publicului că „nimic nu e gratis” și că, în lipsa unui bilet, susținerea evenimentului vine din alte direcții care pot influența experiența finală.
Prin noul slogan „Back to Basics”, Focus Festival nu doar că elimină bariera financiară, dar încearcă să recupereze valori precum respectul reciproc și bunătatea, sperând că, în timp, comunitatea va învăța să prețuiască munca depusă pe scenă și în spatele ei.
Podcastul complet poate fi văzut și ascultat mai jos:
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Administrație
Alătură-te comunității
10 răspunsuri
-
Ar fi interesant de cercetat istoricul acestui individ, conexiunile lui cu actualul primar si mecanismele care il avantajaza si ii pun la dispozitie oportunitati pe care alti antreprenori din domeniu nu le au! Cunoscatorii stiu despre ce vorbesc si de asemenea ei cunosc si caracterul „frumos” al acestui individ destul de insalubru!
-
Sunt convins ca corifeii societatii civile, eroii rezistentei sibiene anticoruptie si aparatorii democratiei locale unidirectionate imi vor explica legal si matematic. Daca iei cârca bani de la bugetul local, pentru ce sa mai pui bilete? Ma refer la bilete cu pret normal, nu 1 leu. Sa zicem 50 lei/zi. Sau din banii de la primarie nu se acopera costurile cu formatiile, curent electric, inchiriat bude, profit gros organizator? Ca berea nu intra in bilet.
-
„nimic nu e gratis” Corect. DAR NU era gratis. Focusfest, pe langa locatia gratis, a primit anual de la Primarie 300.000 de lei co-finantare. Era anormal ca festivalul sa primeasca neconditionat 300.000 lei (bani din taxele platite de sibieni) si apoi sa le vanda bilete tot sibienilor cu 400 de lei.
-
Apreciez efortul organizatorilor de a aduce cultura mai aproape de oameni și înțeleg discuția despre valoarea unui bilet. Totuși, cred că în aceste zile, la Sibiu, dezbaterea importantă este alta.
În timp ce discutăm despre cât costă cultura pentru public, peste 2.000 de sibieni au semnat o petiție prin care cer transparență privind proiectul de modernizare al Parcului Sub Arini și impactul acestuia asupra celui mai important parc al orașului.
Parcul Sub Arini nu este doar un decor pentru evenimente. Este o pădure urbană istorică, un refugiu de liniște, un spațiu în care oamenii caută contactul cu natura. Tocmai de aceea cred că ar trebui să ne întrebăm nu doar cât valorează cultura, ci și cât valorează natura care o găzduiește.
Nu contest nevoia de festivaluri. Mă întreb însă dacă direcția în care mergem nu transformă treptat un parc gândit pentru relaxare și contact cu natura într-un spațiu orientat tot mai mult spre evenimente și divertisment.
Poate că adevărata provocare nu este să alegem între cultură și natură, ci să găsim un echilibru prin care niciuna să nu fie sacrificată în numele celeilalte.
-
Un parc urban valoros nu trebuie să producă spectacol ca să își justifice existența!
Valoarea lui stă tocmai în lucrurile pe care nu le contabilizăm ușor: liniștea, umbra, biodiversitatea, aerul mai curat, posibilitatea de a te plimba printre copaci fără să consumi nimic și fără să participi la vreun eveniment.
Nu orice spațiu al orașului trebuie transformat într-o scenă!!!
Unele locuri sunt valoroase tocmai pentru că rămân locuri ale naturii și ale respiro-ului urban.
-
Înțeleg nevoia de acces la cultură și apreciez efortul organizatorilor de a aduce oamenii împreună. Totuși, cred că în această discuție lipsește un actor important: natura. Dumbrava nu este doar un spațiu liber disponibil pentru evenimente, ci un ecosistem viu, cu plante, păsări și alte animale care nu au posibilitatea să își exprime disconfortul. Dacă oamenii nu sunt dispuși să plătească prețul unui bilet, riscăm ca prețul real să fie plătit de pădure prin perturbarea faunei și degradarea biodiversității. Poate că întrebarea nu este doar cât valorează cultura, ci și cât valorează natura care găzduiește această cultură.
O pădure urbană nu este un teren liber care așteaptă să fie folosit mai intens. Ea își îndeplinește deja rolul în fiecare zi, chiar și atunci când nu se întâmplă nimic în ea.
Toate comentariile sunt moderate de către redactorii TS, înainte de publicarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv/licențios sau informațiile false. Mulțumim.
Astazi de ZIUA MONDIALA A MEDIULUI (5 IUNIE) Turnul Sfatului publica un interviu laudativ cu distrugatorul Parcului SubArini!!! Bravo, alti…
Forma de feminin pentru persoana care practică vânătoarea este vânător (nu există un substantiv feminin precum vânătoare, care definește acțiunea…
Sa spui „Am fost absolut singuri” si sa primesti 350000 ron de la Primaria sibiu si un parc sa iti…
Cate ipocrizie…
La stadion nu era loc? Numa zic. O asfaltare,semafoare sincronizate,niste capace puse in cota,sleaurile din giratoriu de la ramanda? Alea…













Lasă un răspuns