​Un inginer și un psiholog îi învață pe liceenii din Sibiu să folosească AI-ul „cu cap”: „AI-ul refuză să-l ajute, până nu-i răspunde la întrebări cu cuvintele lor”

În sălile de clasă din Sibiu, inteligența artificială a devenit deja un „coleg de bancă” invizibil, folosit de mulți adolescenți pentru a rezolva temele în câteva secunde, în timp ce profesorii încearcă să își dea seama cât din lucrarea primită îi aparține, de fapt, elevului. Pornind de la această ruptură dintre bănci și catedră, inginerul Radu Pascu, specialist în inteligență artificială, și psihologul clinician Teodora Rusea au intrat în această toamnă în mai multe licee din Sibiu și Cisnădie pentru a le arăta tinerilor și cadrelor didactice cum pot folosi tehnologia fără să renunțe la gândirea critică.

Cei doi organizează proiectele RADAR AI și ACTIV AI, inițiate de Asociația Avans Proiect Sibiu și adresate gratuit elevilor și profesorilor din municipiul și județul Sibiu. În timp ce primul proiect îi învață pe adolescenți să folosească ecranele și inteligența artificială cu discernământ și echilibru emoțional, fără ca tehnologia să îi folosească pe ei, cel de-al doilea îi provoacă să lucreze împreună cu profesorii pentru a transforma poveștile și locurile din Sibiu în artefacte digitale create cu ajutorul AI.

În școlile în care au avut loc deja ateliere, printre care Liceul Tehnologic „Independența”, Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu”, Colegiul Național Pedagogic „Andrei Șaguna” și liceul din Cisnădie, prima observație a formatorilor a fost aceea că majoritatea elevilor privesc aplicațiile de AI doar ca pe o scurtătură comodă.

„Generația lor este caracterizată de principiul minimei acțiuni: maxim de rezultat cu minim de efort. Profesorii văd imediat când vine o lucrare făcută cu AI. Elevul este de nota cinci tot anul, abia îngăimă ceva când iese la tablă și, deodată, vine cu o lucrare de nivel academic, cu fraze prolixe, explicații vaste și bibliografie, asta în timp ce el, sărmanul, nici măcar n-a citit manualul. Își păcălesc, chipurile, profesorii că știu foarte bine, dar în realitate se păcălesc pe ei. După ce și-au închis calculatorul, ei nu au mai rămas cu nimic, iar apoi vine Bacalaureatul”, explică doctorul inginer Radu Pascu, președintele Asociației Avans Proiect și unul dintre coordonatorii celor două proiecte.

Dincolo de lacunele școlare, obiceiul de a delega zilnic orice sarcină către un algoritm are un efect psihologic direct asupra tinerilor, într-un context în care statisticile arată că unul din cinci elevi prezintă deja simptome de anxietate.

„Ceea ce nouă ne lipsește în ziua de astăzi în folosirea tehnologiei este filtrul mental prin care trecem informația. Folosind tehnologia în scop didactic, dar nu în acela de a învăța, ci mai degrabă de a scăpa de task-uri și de teme, elevii ajung să nu mai gândească, să nu mai treacă informația prin filtrul gândirii critice și să meargă direct spre soluții. Ceea ce îi duce spre scăderea stimei de sine, întrucât, folosind aceste ustensile zi de zi, ajung să nu mai aibă încredere în propria capacitate de filtrare și de procesare a unei informații”, avertizează psihologul Teodora Rusea, cea de-a doua coordonatoare a proiectelor.

De la „Socratele exigent” pentru elevi, la secretarul digital al profesorilor

Pentru a-i scoate pe liceeni din reflexul de a da copy-paste, coordonatorii îi învață cum să formuleze comenzi structurate, cu roluri și constrângeri clare, și le oferă acces gratuit la o platformă cu șabloane de studiu și la un model AI antrenat special pe programa școlară.

„Am antrenat un AI care să devină un meditator pentru elev, ca să-l învețe cum să învețe. Modelul a fost antrenat socratic, pe întrebări. Nu-i dă elevului soluția, ci este un fel de Socrate exigent care îl întreabă dacă știe. Dacă n-a știut să răspundă la șase întrebări de start despre lecție, de exemplu despre Răscoala de la Bobâlna, îl trimite înapoi să învețe lecția. Până nu răspunde la întrebări cu cuvintele lui, nu-l ajută cu nimic. Îl ajută la structurare, dar nu-i preia rolul de creier”, detaliază Radu Pascu.

Pentru a elimina impresia că elevii și profesorii se află în tabere opuse, atelierele se adresează în egală măsură cadrelor didactice, chiar dacă vestea a stârnit inițial un pic de „panică” printre adolescenți.

„Când le-am spus că acum avem ore cu profesorii lor, au fost foarte mirați: «De ce? Și ei vor să învețe chestiile astea legate de AI?». Le-am zis în glumă: «Nu, îi învățăm cum să vadă când ați făcut lucrările cu AI-ul». Imediat au reacționat râzând: «Nu, nu, nu, să nu faceți asta!». În realitate, și profesorii pot rămâne în urmă, pentru că nu au atâta timp ca elevii. Pentru ei am antrenat-o pe Aria, un model AI care are rolul unui fel de secretar gratuit al profesorului. Nu-l înlocuiește la catedră și nu-l scapă de hârtiile la Inspectorat, dar îl ajută în partea didactică, unde în 15 minute îi generează pe baza programei analiza oricărui subiect, un plan de lecție editabil, materiale pentru olimpici sau teme ghidate pentru elevii care sunt bolnavi și lucrează de acasă”, adaugă Radu Pascu.

Exerciții de detașare de ecrane și „Harta Vie a Sibiului”

În paralel cu partea tehnică și cu discutarea riscurilor legate de știrile false sau de cyberbullying-ul prin imagini modificate cu AI, psihologul proiectelor lucrează cu elevii asupra dependenței de ecrane și a exprimării emoțiilor, fără ca tehnologia să devină un substitut pentru prietenii reali.

„Mulți adulți le spun: «Nu mai stați pe telefoane!», dar nu îi învață ce să facă. Noi începem prin a le explica, pe înțelesul lor, ce se întâmplă în creierul lor din punct de vedere al dopaminei și ce îi face dependenți. După ce înțeleg acest aspect, îi învățăm să ia o pauză conștientă prin tehnici de împământenire sau prin tehnici de respirație. De asemenea, îi învățăm să folosească AI-ul în zona de cunoaștere și exprimare emoțională, de pildă să descrie o stare pe care au trăit-o și să-l roage să o transforme într-o poezie sau într-o metaforă, dar să facă o diferență clară între acest lucru și când îi ajută de fapt mai mult să vorbească cu un prieten. Le dăm exemplul funcției cu care ne scanăm fața ca să deschidem telefonul: telefonul nu vede ce e în interiorul nostru, nu își dă seama dacă suntem anxioși, deprimați sau agitați”, explică Teodora Rusea.

Pornind de la ideea că un algoritm nu poate simți în locul omului, în cadrul proiectului ACTIV AI elevii au creat deja aproape 200 de artefacte digitale pentru o „Hartă Vie a Sibiului”, suprapunând propriile amintiri peste imagini, videoclipuri și sunete generate cu AI: de la prima bancă din parcul Sub Arini pe care un licean și-a ținut prietena de mână și parcul de skateri unde tinerii se întâlnesc cu prietenii, până la un filmuleț amuzant generat de AI despre cum se rupe Podul Minciunilor când se spune o minciună pe el, conform uneia dintre legendele monumentului istoric.

Cum văd liceenii schimbarea: „Nici psihologii nu-ți dau o pastilă magică”

Primele evaluări prin chestionare anonimizate arată o creștere a scorului de utilizare conștientă de la 30 la 50, iar la Liceul Tehnologic „Independența”, elevii din clasa a X-a spun că privesc deja diferit aplicațiile pe care le deschid zilnic.

„În prezent îl folosesc pentru gătit, pentru sfaturi despre ce să port, cum o să fie vremea și pentru teme. Dar acum am învățat cum să folosesc AI-ul cu cap: să nu dau informații aiurea și să folosesc prompturi care să mă ajute să înțeleg tema la școală și să mă asigur că este în regulă ce mi-a zis, atunci când întreb pe unul dintre modelele de AI”, spune Sabina, elevă în a X-a la „Independența”.

Colegul ei, Mihai, care folosește deja variante premium de modele de AI, consideră că atât inteligența artificială, cât și discuțiile cu specialiștii trebuie privite doar ca un impuls inițial pentru propriul efort:

„Îl folosesc într-un mod hibrid, doar cât să-mi ofere informațiile de bază care îți dau un boost inițial încât să termini singur tot ce ai început, pentru că inițiativa a fost întotdeauna cea mai grea. Iar pe partea de trăiri, cel mai important este să vorbim noi cu noi și să ne dăm seama ce ne ajută. Nimic din exterior nu ne poate ajuta singur. Până și psihologii, în sine, nu-ți dau o pastilă magică, ci îți dau niște click-uri în minte și niște boost-uri în plus pe care le urmezi sau nu, în funcție de alegerea ta”.

Cele două proiecte, susținute logistic în proporție de peste 90% de Asociația AVANS PROIECT Sibiu și cofinanțate de Primăria Municipiului Sibiu, Consiliul Județean Sibiu și Primăria Orașului Cisnădie, se vor încheia la sfârșitul lunii noiembrie cu un forum și o expoziție digitală a lucrărilor elevilor, găzduite de Casa de Cultură a Studenților Sibiu.