Am mancat la Judith. Gateste bine, unguroaica

Îi fain înăuntru, arată nou, modern, iar dacă nu ai alergie la verdele crud, atunci musai să treci pe acolo. Numai ai de grijă să nu meri cu forinți în buzunar că te zboară ungurii afară de zici că te-a pălit acceleratul. Pe vremea când mai existau accelerate. Acum de serios, locul arată bine, și pentru unul care a trăit câțiva ani în zonă, locul e o surpriză plăcută.
Pe vremuri studențești, vechi de vreo zece ani, partea de oraș în care și-a făcut cuib Agenția de Mediu era moartă-moartă. Nu era pe o arie destul de mare decât câteva locuri unde-ți puteai bea mințile: ”Agressione”, ”Naf-naf”, dacă chiar lărgim zona și ”La Zid” dacă votca direct de la producătorul de pufoaică e considerată aliment. Acum, ce se întâmplă în zonă e un dezmăț total: au apărut vreo trei pensiuni, vreo trei-patru cafenele, bașca acum Bistro Judith. Taman locul unde am poposit săptămâna aceasta. Restaurantul de peste drum de Agenția de Protecția e Mediului.
Parcare la botul localului, de nota 10. Interior, așa cum am specificat deja mai sus, arată LUX. Doar puțin cam nepotrivit pentru gustul meu. Prima impresie a fost că așezarea seamănă cu celebrul lactobar din Cluj. Genul de mese una-ntr-una pentru meseni grăbiți. Pentru un loc care se laudă cu zeci de vinuri nu mi se pare bună așezarea de tipul împinge-tava. Poți adulmeca Gulyas-ul din stânga și-ți poți înfinge lejer furculița în ”friptana” din dreapta. Păi ori savurăm, ori ne spionăm vecinii cu care stăm umăr în umăr?
Dar să revenim cu notele maxime: Zece pentru servire. Sunt de părere că într-un restaurant ar trebui să servească la mese femeile, însă ficiorul de la Judith mi-a lăsat o impresie bună. Prompt, rapid, mereu ține de ”șase”, acum nu știu dacă de frică să nu plece clienții fără să plătească sau pentru că așa se cade în Hungaria mumă.
Meniul este pe gustul oricărui carnivor. Carne, frate. Dar nici cei ”nevricoși” față de sacrificii animaliere nu au de ce să se plângă, pentru că există pentru ei rezervată o parte pentru vegetarieni.
Am cerut din capul locului un gulyas de fasole, că doar nu te duci la Paris fără să vezi Turnul Eiffel. Am mers apoi pe varianta feciorului de servește, respectiv o friptură ”brașoveană” cu cartofi prăjiți cuburi, cu o salată de castraveți cu smântână, iar la desert o porție de găluște cu brânză de vaci ”altfel”. Să le luăm pe rând: Gulyas-ul, o minune. Mergeți de verificați, eu donez sânge pentru unguri, dacă-mi spuneți că nu-i bună. Friptura brașoveană, a fost și ea bună, nu vă așteptați însă la o halcă de carne. Arată mai mult a mâncare asiatică, cu multe legume și carne tăiată mărunt. Dovada că ungurii veniră din est. Sau brașovenii? Castraveții cu smântână au fost un deliciu. De fapt, nu știu de ce vorbesc la plural, pentru că nu a fost vorba decât de o jumătate de castravecior. Dar foarte bun, iar sosul de usturoi și-a ficut toți banii (6 lei – porția de salată). Dezamăgirea a venit la final, găluștele au fost într-adevăr altfel. Șase îmbucături cât să ai motiv să zici ”bogdaproste”. Cere-le ungurilor carne, nu prăjituri! În total, pentru masa cu pricina am achitat 57 de lei. Zic că nu-i mult, mai ales că puteam salva 13 lei, cât a fost desertul cu pricina. Dar măcar știm pe viitor. Dacă va fi viitor, căci ungurul degrabă vărăstoriu de sânge este la mânie. Sau cel puțin așa zice legenda. Mulțămim frumos.
Marcu Belu

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Turnul Sfatului