Au cunoscut vremurile celor două războaie mondiale, naționalizărilor care au urmat și regimului comunist. În epoca noului capitalism au dispărut în uitarea falimentului. Până când un sibian și-a dat seama de potențialul pe care Bere Sadu și Bere Trei Stejari le au în această parte a țării. 300.000 de euro, școală, teste, analize, construcții, multă pasiune și trei ani mai târziu, Marius Milonean a vândut prima ladă din noua bere Sadu, produsă în Tocile. În ajunul Crăciunului de anul trecut.
”Pentru că e bună. Și natural, fra... natural. Asta este bere”, se mulțumesc să spună doi dintre sădenii care s-au așezat la o scurtă coadă în mica fabrică de bere care s-a deschis în Tocile, satul care aparține de Sadu. Oamenii plătesc, lasă și garanția pentru sticle, strâng, pe rând, mâna lui Marius și pleacă ducând lada grea. ”Stați că acum vine și Anca, nu plecați, trebuie să vă dea chitanța, nu plecați fără bon”, le strigă Marius pe urme. ”Dacă mi-e lehamite de ceva, apoi de evaziunea fiscală mi-e...”, dă scurt din mână bărbatul cu șorțul de berar - zdravăn șorț, cu curele din piele.
Ioan Marius Milonean e născut în 16 iunie 1976 și mulți din Sadu și-l aduc aminte de când mergea la coasă cu ziua. Între timp a urmat două facultăți, dintre care una în Germania, și a ”crescut” o fabrică de cablaje auto la Copșa Mică, ce a ajuns la 400 de angajați. În 2015 s-a retras din postura de asociat: a vândut partea lui de fabrică și a rămas doar administrator.
”Am considerat că e prea riscant să rămân doar administrator pe bază de mandat”, continuă Marius povestea devenirii lui de berar. Căci în mintea lui Marius creștea ideea unei pensiuni la Tocile, acolo unde și locuiește cu soția și cei doi copii. Adică ceva ”să lucreze de acasă”. Doar că de pensiuni e plin peste tot, era nevoie de ceva specific. Un ”motor”, cum avea să îl denumească bărbatul care tocmai bagă la spălat încă o tură de sticle. ”Și tot căutând motorul, așa am ajuns să mă gândesc la ce se leagă de Sadu. Electricitate, ciobănie, adică alimente din Mărginime... și am ajuns la bere. Berea Sadu”.
Marius Milonean ar putea să te țină ore întregi cu povești despre (re)devenirea Berii Sadu
De altfel, parcursul lui Marius Milonean către berăria tradițională a început altfel decât te-ai aștepta. A lucrat mai întâi la poveste. ”Toată lumea se ferea să dea informații, dar să și discute. Dar lucrez cu Camelia Ganță, vă rog să o amintiți, am avut și am mare noroc cu ea”. Căci notorietatea mărcii Bere Sadu și a altor beri vechi din Sibiu a socotit că are greutate. ”Și nostalgia face plăcerea mai mare. Și așa am zis. Să fac o microberărie, unde să vină omul, să vadă cum se face o bere tradițională, să și mănânce ceva”. Era în 2016, prin urmare, când Marius a început să lucreze la ideea unei berării. ”Brandul Bere Sadu era liber, era expirat, și am inițiat procedurile de înregistrare direct la Uniunea Europeană. Am obținut marca la nivel european în 2017”. A gândit că, de ar începe din România cu toată povestea, ar avea de tras cu cei de la Scandia, care scanează tot ce are legătură cu mărcile lor, care se inspiră, de asemenea, din Mărginimea Sibiului. Și a avut dreptate, căci la înregistrarea mărcii și la OSIM, în țara noastră, cei de la Scandia i-au făcut opoziție. Doar că era tardiv. ”Și cam de atunci am început proiectul: am zis că fac mai întâi berăria și apoi pensiunea. Când s-a terminat 2017, atunci am finalizat și construcția, iar în 2018 am început utilarea. M-am orientat înspre producători consacrați, dar de talie mică: producția trebuie să fie la nivel de manufactură, nu industrială”.
”Am pornit afacerea din pasiune”, își continuă Marius povestea. Clasică ai zice, căci toți ”o dau pe pasiune”. Doar că Marius povestește toate acestea în timp ce îmbuteliază sticlă după sticlă. Și îi râd ochii în cap la propriu și gesticulează larg și descrie în amănunt și cu patos despre ceea ce face și despre bere și malț și hamei. Despre diferența dintre tradițional și artizanal, despre mediul steril, îmbutelierea sub presiune, despre malțul special și bulele acelea ”mici-mici” din spumă. Despre pardoseala specială și ușile de la camera frigorifică și depozit. Despre ușile de stejar de la intrare, grele de șase sute de kilograme fiecare. Despre felul în care o bere bună, chiar și după o jumătate de oră de când a fost turnată în pahar trebuie să mai aibă spumă.
Despre KlosterBrauerei Mallersdorf de unde își aduce sticlele la un euro bucata (motiv pentru care le cere totdeauna înapoi), despre berarul de 70 de ani cu care lucrează. ”Coincidență? În perioada regalistă, aceleași ambalaje erau folosite și pentru berea Sadu și pentru berea Trei Stejari. Sădenii mai au prin pivnițe sticle de pe vremuri, dar nu vor să le dea”, strânge ușor din buze Marius.
În căutarea apei
Aventura lui Marius în lumea producției de bere s-a cam tot învârtit în jurul școlii. În perioada facultății, în Germania, lucra la Regensburg, la o fabrică de bere - o afacere de familie. ”Acolo mai mergeam la fest-ul pe care îl făceau vreme de o săptămână. Era suficient ciubucul pe care îl primeam”.
Acum, înainte de a se apuca de propriul atelier, Marius a urmat cursurile unei școli de berari în Austria, în apropiere de Salzburg. ”Cel mai important ingredient în producția de bere este apa. Dacă ai apa care trebuie, ai șanse să faci o bere extraordinară. Foarte important e gradul de reproductibilitate, adică de la șarjă la șarjă gustul să nu fie diferit, cum e la berile artizanale. Majoritatea berilor, cele artizanale, se fabrică cu fermentație sus, ceea ce nu necesită frig, berile sunt tulburi, iar după 30 de zile le poți consuma. Eu nu am vrut să produc bere artizanală, eu am vrut să produc bere tradițională. Acestea se produc cu fermentația în partea de jos a tancului. Ca să înțelegeți, sunt două tipuri de drojdie, cu fermentație sus sau jos în tanc. La noi, drojdia se depune jos. Iar tradiția înseamnă să respecți perioada de maturare, care începe de la opt săptămâni. Berile tradiționale nu se filtrează, se decantează la temperatură joasă. De aceea ai nevoie de frig”, arată Marius către tancurile unde berea care s-a oprit din fermentat nu depășește niciodată un grad, iar de unde la îmbuteliere ajunge la fix zero grade. Din școala de berari și de la contactele pe care și le-a (re)activat prin străinătate, Marius spune că a căutat tot ceea ce înseamnă mai bun în echipamente și ingrediente. ”Apă, malț, hamei și drojdie sunt ingredientele principale ale berii. Și singurele”.
Iar pentru apă, Marius Milonean a început o adevărată aventură: a testat apa din 26 de izvoare din jurul Sadului, ape pe care le-a trimis la un laborator specializat din Linz. Și după zeci de teste, a găsit apa perfectă: undeva pe valea Juvățului, la aproape 30 de km distanță. A făcut un acord de asociere cu comuna Sadu și a amenajat izvorul, astfel încât și el, dar și oricine altcinvea dorește să poată lua apă din izvorul respectiv. ”Am făcut analize deoarece contează ceea ce conține apa - magneziu, potasiu, calciu și așa mai departe, raportul dintre acești compuși. În funcție de aceștia ajustez rețeta. Dacă mâine schimb apa, rețeta mea nu mai este valabilă”, descrie Marius, cu pasiunea omului care face ceea ce îi place.
Pentru cea mai bună apă pentru berea lui, Marius se trezește la patru dimineața
Sâmbătă dimineața, Marius s-a trezit devreme: la patru dimineața pornea după apă, cu mașina cu tracțiune integrală și cisterna de apă cumpărată pentru făbricuța de bere. Durează patru ore toată operațiunea, dintre care două trec până se umple cisterna.
Doar pentru Sibiu
Electricianul care i-a lucrat la amenajarea fabricii de la Tocile e neamț, berarul - austriac, iar tehnicianul care i-a pus totul în funcție e tot austriac. Între 18 și 21 septembrie 2019, Marius a umplut ambele tancuri de bere, iar pe 24 decembrie prima șarjă era gata. Și clienții au apărut rapid, căci printre săteni se răspândise vestea.
Fabrica de bere, însă, va fi o afacere de familie, plănuiește Marius Milonean, care se vede cu soția, părinții, frații și copiii lucrând la propriul lor business. Unul care crește: deja are în pregătire instalarea altor cinci tancuri de bere. Dar unul care nu e deloc grăbit: Marius Milonean nici nu se gândește ca mai devreme de vreo zece ani să își amortizeze investiția, pentru care a luat și credit.
Nu intenționează ca afacerea lui să devină una industrializată, ci să rămână o manufactură, care se adresează strict pieței din Sibiu. ”Oricum, Sibiul nu cred că va cere mai mult decât putem noi produce. Nu vreau să ieșim din Sibiu cu vânzarea”.
În acest moment, în afară de el, la atelierul de bere mai lucrează soția sa, care îl ajută lipind etichetele. ”La început mi se părea o nebunie. Și nu beam bere înainte, nu îmi plăcea. Acum, cea brună este preferata mea”, povestește soția sa, Anca.
De la Sadu, la Trei Stejari
”Am tot căutat în istoria fabricii de bere Sadu și am tot întâlnit peste tot și Trei Stejari în povești. Chiar și în documentația elaborată de Primăria Sadu, Thomas Binder și fii au fost coproprietari ai fabricii de bere Trei Stejari și proprietari ai fabricii de bere Sadu. Am îndemnat pe altcineva, tot din domeniul producerii de bere, să cumpere marca Trei Stejari. Doar că marca aparținea unei fabrici aflată în insolvență, e mai greu și au renunțat. Au trecut două războaie mondiale, au rezistat în comunist și au murit în capitalism aceste două fabrici. Au scris istorie la Sibiu și așa am zis hai să încerc să le aduc iarăși laolaltă în patrimoniu”, amintește Marius Milonean despre preluarea mărcii Bere Trei Stejari. Un demers deloc simplu, deoarece lichidatorii judiciari s-au opus. A urmat un proces pe rol, urmat de o ofertă de cumpărare din partea lui Marius Milonean. Cei care mai aveau de recuperat bani de la fosta fabrică Bere Trei Stejari au acceptat oferta. ”Dacă cresc afacerea și vreau să produc bere și în Sibiu, de ce să nu produc și Bere Trei Stejari? Asta pe care o fac acum e Berea Sadu. Și nu luam și Bere Trei Stejari dacă nu era legătura asta între cele două mărci”.
Planul lui Marius este ca în fabrica pe care o va crește să lucreze alături de copiii săi
Berea Sadu, ca mod de producție, gust și calitate, nu mai are nimic de-a face cu vechile beri comuniste, lămurește Marius. La fel, nici viitoarea bere Trei Stejari nu va mai avea aceeași rețetă, ci una care să se plieze pe ceea ce Marius propune oamenilor din zonă. Deocamdată, Bere Sadu produce bere blondă și bere brună. ”Rețeta vechii beri Sadu era populară, fiind o bere de larg consum. Rețeta actuală nu are legătură cu ce era atunci. E cam cum e cu înghețata Polar. Toți ne-o aducem aminte cu nostalgie, dar dacă am încerca-o acum, în comparație cu ceea ce este pe piață...”.
”Noi vindem doar conținutul”
Din 24 decembrie, până de Sf. Ioan, Marius Milonean a vândut primul tanc de bere din producția sa. Adică cei 75 de hectolitri de bere blondă produsă în prima șarjă. ”Prețul este în funcție de ingrediente, de cheltuiala ca timp și efort pentru a aduce apa. Nu facem o bere doar pentru a astămpâra setea, ci una sănătoasă, curată, naturală și atunci trebuie să fim cu prețul acolo unde să și-o poată permite sibienii. O bere costă zece lei, însă nu vrem să vindem la bucată. Cel mai simplu e când vine omul și ia cu lada și atunci costă 7,5 lei o bere, cu tot cu TVA, fără sticlă. Sticla e a noastră, noi vindem doar conținutul. Garanția e 100 de lei pentru ladă și sticle”. Un restaurant din Sibiu și o pensiune au început, de asemenea, să cumpere Berea Sadu de la fabrica de la Tocile a lui Marius.
Deocamdată, Marius este ajutat doar de soția sa în ”manufactura de bere”
”Știți ce ar mai merita menționat? Reacția autorităților. De peste tot. Nu că nu am întâlnit o piedică, dar chiar peste tot oamenii m-au sprijinit cu deschidere. Un lucru care, cred eu, merită menționat”, Marius Milonean
Ca om de business, care știe ”să vândă”, Marius Milonean a investit și în butoaie din stejar cu vechile mărci de bere ale Sibiului imprimate. Iar la cel mai recent eveniment al Clubului Economic German DWS, de la Sibiu, a fost invitat să trateze oaspeții – oameni de afaceri și oficialități - cu Berea Sadu.
Bere cu o reputație de peste 100 de ani. Printre cele mai bune din țară
Producția de Bere la Sadu are o istorie care depășește un secol. Calitatea apei care izvorăște în zonă a determinat producătorii de bere să investească în zonă înainte de începerea primului război mondial, când la Sadu a fost deschisă Fabrica de Bere Thomas Binder şi Fiii.
Naționalizată după cel de-al doilea război mondial, fabrica de bere de la Sadu concura cu cea de la Sibiu. „Fabrica de bere din Sadu, împreună cu cea de la Sibiu, aprovizionează o întreagă regiune cu acest produs ieftin și bun”, remarca cotidianul Lupta Sibiului, în ediția publicată pe 16 iulie 1949.
Tribuna Sibiului scria în 1975 despre producțiile record înregistrate în preajma zilei de 23 august. „Graficul realizărilor zilnice a înregistrat, inclusiv în zilele de 23 și 24 august, cifre record, fiind livrate consumatorilor cantități de bere cu circa 50 de mii de sticle mai mult decât media zilnică obișnuită”.
Presa vremii remarca, însă, nu doar producțiile record, ci și calitatea berii produsă la Sadu. „Berea produsă la Sadu este una dintre cele mai bune. Dovadă, la concursul de calitate între producătorii de bere, din octombrie a.c., berea sădeană a ocupat locul II pe țară. O fi apa munților noștri... «alimentară», cu o duritate foarte mică, dar fără pricepere, hărnicie și ambiție – calități de care dă dovadă colectivul de aici – nu se face bere bună”, aducealaude și berarilor Tribuna Sibiului, în 1980.
După schimbarea regimului comunist, producătorii de bere de la Sadu puneau accent tot pe calitate, în fața concurenței reprezentată de mărcile de bere străine. „Berea Sadu a fost o marcă de prestigiu şi vrem să-i perpetuăm acest renume. Astăzi nici un producător de bere nu-şi mai permite să livreze berea până nu ajunge la parametri optimi pentru livrare, pentru consum. Cu atât mai mult noi vom continua să oferim consumatorilor bere Sadu de înaltă clasă. «Binder Bier» şi «Silber Bier» este doar o primă ofertă. Din 1995 vom livra bere Sadu pasteurizată”, declara Ștefania Barbu, directoarea fabricii, pentru ediția din 26 noiembrie 1994 a ziarului Tribuna.
De altfel, directoarea chiar lăuda hărnicia muncitorilor, după ce au devenit acționari ai fabricii prin metoda MEBO în aprilie 1995: „mentalitatea angajaților față de această unitate s-a schimbat radical, în sensul pozitiv al cuvântului, ajungându-se ca societatea comercială să poată îmbutelia 80 de mii de sticle cu bere Binder Bier pe schimb, lucrându-se cu două linii de îmbuteliere”, nota Tribuna în iulie 1995. Berea Sadu era livrată în acea perioadă în 28 de județe ale țării, reprezentanții fabricii căutând să își extindă rețeaua de furnizori.
Tot de la Sadu a pornit și inițiativa de a solicita aplicarea clară a unei legi referitoare la calitatea berii. Reprezentații Bere Sadu SA au fost primii din România care au cerut avizarea unor contoare de măsurare a cantității și concentrației de alcool din bere, arăta Monitorul de Sibiu în 1998. Aceeași publicație relata, un an mai târziu, despre cum sortimentele de bere de la Sadu s-au îmbogățit cu ”Berea Schaller”, produsă sub licență germană. „Această bere este primul produs dintr-o serie de alte noi sortimente ce vor fi lansate într-un viitor apropiat, pe piaţa sibiană. Berea Schaller este un produs nou chiar şi pe piaţa românească prin caracteristicile sale, obţinute ca urmare a unei reţete speciale“, declara Gabriel Roman, directorul comercial al societăţii Bere Sadu SA, în primăvara anului 1999. Berea blondă, pasteurizată, avea un termen de garanție de 180 de zile.
Perioada în care producția de bere la Sadu a fost întreruptă a fost una care a generat numeroase nostalgii, mai ales pe plan local. „în istoria mai recentă, localitatea Sadu a fost recunoscută pentru celebra Bere Sadu, câştigătoare a unor concursuri de profil înainte de 1989”, relata Monitorul de Sibiu, în 2005.
Puteți citi mai multe despre relatările din presa vremii despre berea produsă la Sadu în următoarele ziare
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: Brauerei Mallersdor , Clubului Economic German , trei stejari , bere , Uniunea Europeană , Sibiu , Primăria Sadu , marginimea sibiului , Copșa Mică , Comerț Româno , Bere Trei Stejari , Mărginime Sibiului , fabrica , Bere Sadu , Berea Sadu , Brandul Bere Sadu , producție
Vizualizari: 60447
de Traian Deleanu
Investigații, Administrație
Telefon:
0740 039 148
E-mail: traian[at]turnulsfatului.ro
Ultimele comentarii
Acum 2 ore
Ciao
Acum 3 ore
Pastor Marginas
Acum 3 ore
Costinel
Acum 3 ore
TZ
Acum 3 ore
Pastor Marginas