Marţi,
29.11.2022
Cer Senin
Acum
-3°C

Muntele cu ochi albastri

Dacă l-ai privi de sus, foarte sus, Retezatul va avea chipul unei frumoase fecioare, cu ochi albaştrii, azurii, de-o limpezime care ar face chiar şi bolta cerească să pălească în faţa unei asemenea frumuseţi.
O feerie de culori ieşită din paleta Creatorului acoperă coastele stâncoase ale muntelui. Verdele întunecat al bradului se îngemănează cu crudul ierbii şi închide şi deschide, pe rând, potecile ce duc spre inima muntelui, spre lacurile de-un albastru nemaivăzut. Legenda spune că demult, în vremuri în care oamenii se luptau cu monştrii, trăiau trei surori. Una mai puternică decât cealaltă. Cea mare pe vârful Retezat, cea mijlocie pe dealul Uroiului şi cea mai mică pe dealul cetăţii Devei. Până când cele două surori mai mari s-au luat la ceartă. Cea mare a pus mâna pa buzdugan şi l-a aruncat spre Uroi, distrugând jumătate din coama dealului. Şi mai supărată, sora mijlocie a aruncat securea spre vârful pe care locuia sora ei şi l-a retezat. Într-o secţiune perfectă ce astăzi se vede din toată valea Mureşului, vârful Retezat.
Dacă vrei să simţi cu adevărat Retezatul, ia-l aşa cum e el. Simplu şi perfect. Testează-l cu rucsacul în spate, nu din spatele parbrizului, pentru că aşa nu vei vedea nimic mai mult decât nişte pietre. Trenul opreşte scârţâind în gara din Ohaba de sub Piatră. Dacă te sperie cei 16 kilometri până la cabana Cârnic iar rucsacul ţi se pare greu, ia una dintre ratele care aşteaptă în gară. Dar nu te amăgi, nu vei scăpa. Muntele îşi cere obolul, primeşte turiştii doar pe jos. Cele două-trei ore până la Pietrele sunt, poate, cele mai grele din tot urcuşul pe Retezat. Pentru că rucsacul e plin, e greu, iar picioarele se plâng. La Pietrele găseşti tot ce îţi trebuie. De la curent până la spălător şi toaletă. Chiar şi o locantă de munte unde poţi întotdeauna sorbi o ciorbă caldă şi o omletă sau să bei un ceai cu rom, să te întremezi pentru drumul ce urmează. Căbănuţele sunt decente pentru 1300 de metri altitudine. Încă eşti în civilizaţie. La fel şi la Genţiana, doar că acolo locul e mai sălbatic. O singură cabană, bine ascunsă între brazi, pe valea care duce la lacul Bucura. Un loc prea frumos ca să fie adevărat. Dacă ai curaj, de la Cârnic poţi să mergi direct la Bucura. Dar drumul e lung, şi fiecare tingire agăţată de rucsac te trage înapoi. Apropo, nu căra degeaba oale, tacâmuri şi ceaune. În Retezat nu se face foc. O să le aduci acasă la fel de curate ca la plecare.
După odihna bine meritată vine rândul urcuşului spre vârf. De departe, cel mai frumos şi accesibil traseu merge de-a lungul Văii Stânişoarei. Cu fiecare pas făcut, brazii devin mai rari şi tot mai rari până ajungi în centrul unei pajişti alpine de o frumuseţe de nemaivăzut, acoperită de mii de tufe de rododendron de un roşu aprins, sângeriu. În dreapta, Şaua Retezatului ne râde în nas. Ştie că vor fi cei mai lungi 300 de metri din viaţa noastră. Ascensiunea aproape verticală se încheie după 45 de minute în care transpiraţia ne acoperă ca roua. Gâfâind, ajungi pe platoul unde începe Rezervaţia. Unde se deschide adevărata frumuseţe a Retezatului. În faţă, lacul Gemenele şi Tăul Negru. În dreapta vârful Retezat care pare să te îmbie la un nou urcuş. Cum vezi lumea de la 2400 de metri înălţime? O luăm agale pe poteca ce duce spre Poarta Bucurii, pe marginea Rezervaţiei Naturale. Toată lumea râde când aude că lacul de sub noi se numeşte Ştirbu. Râsul îngheaţă repede când pe stânca din faţa ta scrie „Pericol” şi vântul îţi dă senzaţia că îţi fură picioarele. Dar treci şi peste hop. Cobori la Tăul Porţii şi în cinci minute eşti la Bucura, cel mai întins lac glaciar din munţii Retezat, o adevărată minune a naturii. Şi priveşti în sus. O asemenea frumuseţe nu are cum să fi apărut din neant. Există cineva, acolo sus, cu un penel mânuit perfect. Un desen ce nu are rival printre toţi pictorii lumii. E pur şi simplu o altă lume. Drumul de întoarcere trece prin Şaua Bucurii. Ajuns în vârf, de pe partea cu lacul, te lauzi în gândul tău că trebuie doar să o cobori, nu să o şi urci. Pe drumul dintre Şaua Bucurii şi cabana Genţiana ai şi cele mai multe şanse să vezi turmele de capre negre, puţine, câte mai sunt, care pasc liniştite, într-o siguranţă deplină. De la Bordu Tomii, în jos spre Genţiana, intri din nou în pădure. Pe marginea râului, pe poteci ascunse de jnepeniş, umbli robotizat cu gândul la ceaiul nemaipomenit făcut din reţeta secretă a cabanierului de la Genţiana. Apoi, drumul până la Pietrele îl faci dintr-o singură gâfâitură. Iar seara, la lumina lunii, cu un ceai îmbunătăţit cu o picătură de rom şi o conservă de fasole cu cârnaţi te simţi deja un alt om. Ai trăit o experienţă rară. Retezatul face din tine un alt om.

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Bogdan Brylynski

de Bogdan Brylynski

Editor
Telefon:
0722 227 297

Comentarii

2 comentarii

Zdrull Howgh

Acum 13 ani

Ete ce zic, mai bine intra si tu pe un server de Warcraft sa vezi acolo peisaje! Adevaraciuni, nu fake-uri ca in poza ta, bro!
Raspunde

Muntele cu cøaie dese

Acum 7 ani

Ce articol de tot cãcatul.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus