Quijote bate morile de vant si la Sibiu

Dacă Don Quijote i-o servea pe Rosinanta lui Sancho Panza, probabil stomacurile celor doi eroi epici ar fi plecat mai mulţumite de sub umbra morii de vânt decât am plecat eu de la Taverna Quijote.
Cervantes ar fi fost mulţumit de ce-a ieşit de acolo în numele său. Şi de inscripţiile de pe meniu, scurta poveste a vieţii sale prezentă chiar înaintea aperitivelor. Taverna Quijote e o combinaţie ciudato-interesantă între un restaurant unic şi o braserie de cartier. Ascunsă destul de bine prin preajma străzii Luptei, Taverna e lemnoasă de-a binelea. Oriunde te întorci, lemn, lemn, lemn. Chiar şi pe terasă, ceea ce e foarte mişto dacă mă întrebaţi. La ceas de seară, atmosfera semi-întunecată te îmbie la un pahar de bere rece, cu guler gros. Probabil efectul pe care îl simt toţi cei care intră la Quijote, unde berea e la mare căutare. Meniul se doreşte spaniolesc sută la sută. Probabil din această cauză începe cu Tortilla, plăcinta spaniolească din cartofi şi ou, umplută la Quijote fie cu usturoi, fie cu ardei iute, fie cu şuncă şi ciuperci sau carne de porc. Ceva mai jos, probabil echivalentul spaniol al ardeilor noştri umpluţi, Ardei Estillo la cuptor, cu caşcaval şi bacon. Supele nu spun prea multe, nici nu sunt nemaipomenit de prezente în meniu. Dar pare destul de interesantă supa de legume Gazpacho, care se serveşte rece şi cică se prepară pe loc.
Iar dacă vă consideraţi de stomac tare şi puteţi consuma fără să vă gândiţi ce aveţi în farfurie, la Quijote găsiţi pui de baltă cu orez sălbatic. Sau, dacă nici broaştele nu vă fac cu ochiul, încercaţi o paella. Când am gustat supa Castellana am fost convins că am dat lovitura şi am nimerit restaurantul de 10. No bine, 9.50. Supa nemaipomenită, de usturoi cu bacon şi zdrenţe de albuş, başca nenumărate crutoane. Foarte bună la gust şi foarte săţioasă. Am cam gherlit însă la felul doi. Muşchiul de vită în mălai cu sos de hrean suna apetisant. Şi probabil dacă ar fi existat şi sosul de hrean ar fi fost bun. Aşa a fost doar o combinaţie de carne şi mălai prăjit fără niciun gust. Şi dacă am ajuns la capitolul fără niciun gust, comandaţi orice, dar absolut orice, în afară de platoul Taverna. Nu vă lăsaţi păcăliţi de ciupercile umplute sau de buleţi, că nu se merită. Cele mai seci şi lipsite de gust aripioare de pui pe care le-am mâncat în viaţa mea. Ciupercile umplute erau de fapt pălării de ciuperci cu trei firicele de bacon aruncate peste. Buleţii au fost acceptabili către buni dar n-au salvat întregul. Care chiar nu a fost bun. Poate fi transformat în ceva comestibil dacă îl scăldaţi din plin cu sosul Rochefort. În schimb, feriţi-vă de apa denumită generic în meniu sos de usturoi. Că e doar apă chioară. Una peste alta, Taverna Quijote este un restaurant acceptabil, pentru beri şi, poate, pentru preparatele exclusiv spaniole. Căci despre restul, cuvinte de bine mai puţine.

Cavalerul Tristului Blid

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Turnul Sfatului