Urbanism sibian. Grupa mica - culori.

Săptămâna trecută am povestit despre un oarecare Ildefonso Cerdá, care la mijlocul secolului al XIX-lea a inventat termenul de "urbanism" pentru a denumi noua ştiinţă pe care a început să o definească. Vă propun o incursiune, cam ca un prim episod, în "ştiinţa oraşului" aşa cum o vedem la Sibiu în zilele noastre. Pentru început un subiect simplu (să zicem "grupa mică" în urbanism) - culoarea clădirilor, şi de ce acesta este un subiect de urbanism.

Poate vă amintiţi (depinde din ce generaţie faceţi parte, eu îmi amintesc, era o melodie de succes) un şlagăr al Corinei Chiriac care se adresa direct ascultătorului cu o mică întrebare, oarecum: "permiteţi să pun o mică întrebare?/ Există pe lumea asta cineva/ Să nu fi trecut pragul cuiva cu-o floare?"...etc. etc. Ei bine, întreb şi eu: există cineva, să nu fi văzut în Sibiu o clădire colorată "tare"?
Dacă totuşi cineva nu a observat, vă asigur că am văzut clădiri strident colorate! La fel de stridente cum poate vă amintiţi un fenomen dispărut acum din Sibiu: înainte de Crăciun printre blocuri se tăia porcul! Şi la fel ca în fenomenul cu porcul, iscat dintr-o necesitate de necontestat, reducerea cheltuielilor cu încălzirea sau reabilitarea termică şi de aici culoarea nouă a faţadei, este o necesitate de necontestat căreia nu i te opui, cel puţin la Sibiu în acest moment, cu nişte reguli urbanistice. La fel cum, vom vedea discutând pe teme urbanistice mai complexe, nici alte necesităţi ale unor cetăţeni nu întâlnesc opoziţia unor reguli urbanistice.

Dar înainte de a continua în culori: o regulă urbanistică nu se opune nimănui. Rolul ei este acela de a asigura crearea şi menţinerea unui cadru de viaţă optim pentru toţi membrii unei comunităţi. Sau, din altă perspectivă, de a ne proteja de excesele concetăţenilor noştri, şi de a-i proteja pe concetăţenii noştri de excesele noastre, pentru ca în final cu toţii să avem loc în oraşul acesta. De ce mi-am amintit acum de grecii din antichitate, atât de avansaţi în gândirea lor încât printre altele au inventat cuvântul democraţie? Descrisă de Pericle când vorbeşte despre  sistemul de guvernare atenian: "Administraţia ei îi favorizează pe cei mulţi în locul celor puţini; pentru aceasta este numită democraţie..."
Înapoi la Corina Chiriac: de ce ar fi culoarea unor blocuri un subiect de urbanism? Foarte simplu: un cartier de blocuri ocupă de obicei un spaţiu important ca dimensiune fizică în cadrul unui oraş, el este format din nişte "case" foarte mari; simplist spus din perspectiva culorilor oraşului: cu o mare suprafaţă de expunere a culorii. Iar culoarea are un important efect asupra bunăstării psihice a omului - enumăr doar câteva efecte la întâmplare: senzaţia de ameţeală asociată sau nu cu dureri de cap, de dinţi sau chiar senzaţie de vomă, sau pur şi simplu enervare şi predispoziţia la fapte antisociale cum ar fi aruncarea gunoiului pe jos sau scuipatul seminţelor în faţa scării blocului...Sigur că există culori şi culori, unele inspiră sentimente mai civilizate şi, deşi ele nu vor suplini educaţia şi bunul simţ, pe acestea trebuie să le urmărim la colorarea faţadelor noastre.

În oraşele lumii spre care de obicei privim cu admiraţie numind-o mai civilizată decât a noastră, există hărţi ale culorilor acceptate pentru faţadele clădirilor. Ele sunt întocmite în funcţie de impactul previzionat al "suprafeţelor colorate" - spre exemplu pentru artere importante de trafic, pentru cartiere istorice, sau pur şi simplu pentru cartiere de locuit.
Aplicarea în România a unor reguli pentru culorile faţadelor este posibilă cu mijloace simple prin realizarea unor reglementări urbanistice de către administraţia publică locală. Prin intermediul unor planuri zonale de urbanism simplificate se pot stabili "hărţi de culoare" şi reguli de avizare a intervenţiilor la faţade şi clădiri (pentru închideri de balcoane, mansardări etc).

Dacă patruzeci de familii se pun de acord (şi acesta nu este puţin lucru) să reabiliteze termic faţada unui bloc de locuinţe fără niciun sprijin exterior din partea administraţiei locale sau centrale (statul), primăria în calitate de administrator al oraşului nu are decât să canalizeze acest impuls al locuitorilor pentru a se asigura că reabilitarea propusă este şi una de imagine pentru cartierul respectiv.

Altfel spus, în termeni de politică recentă: există un consens al unor proprietari pentru a-şi reabilita faţadele fără să ceară nimănui nimic, mai e nevoie doar de cineva care să ţină de volan ca să nu ieşim în decor. Un primar, un prim-ministru sau un preşedinte, oricare din variante este foarte bună şi dezirabilă. Pe curând!

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Gabriel Roşca, arhitect