Duminică,
17.08.2025
Thunderstorm
Acum
21°C

Luptatorul mare, cu suflet pe masura

E mare cât un munte. Imposibil să nu îl observi dacă treci pe lângă el pe stradă. Înfricoşător la prima vedere, are o privire blândă, de copil, şi un suflet mare. Dar nu în ring.

Raul Cătinaş s-a apucat de sport în oraşul său natal, la Lugoj. Nu de kick-boxing, cum v-aţi aştepta, ci de fotbal. Deşi îl trăgea aţa către lupte. Cu un tată boxer, Raul a crescut de mic în preajma sporturilor de contact. „De mic tata mi-a stimulat mişcarea braţelor. Făceam împreună tot felul de mişcări specifice”, povesteşte Raul. Din păcate, tatăl său a murit pe când el avea doar 8 ani de zile. Iar mama, ca orice mamă, a încercat să îl ferească de sporturile de contact. Şi l-a dat la fotbal. 8 ani de zile s-a străduit din răsputeri să dea totul pe terenul de fotbal. Dar nu era un sport potrivit pentru el. Prea solid, prea masiv, Raul nu era genul fotbalistului tras prin inel, iute ca o zvârlugă. „Aveam cu 20-25 de kilograme mai mult decât orice alt coleg al meu. Nu puteam să fug atât de repede ca ei”, îşi aduce aminte Raul. Aşa că la 16 ani şi-a pus prima dată mânuşile în mâini.
Legătura genetică dintre el şi sporturile de contact l-a făcut să îşi intre în mână foarte repede. Un an mai târziu avea să câştige primul său meci. Iar de atunci mătură cu adversarii podeaua de fiecare dată când îi prinde. „Ca sportiv, cel mai mult îmi place Mike Tyson. Deşi cred că mă apropiu ca şi agresivitate în joc de Badr Hari, n-aş putea spune că am un sportiv preferat dintre greii K1-ului. Îmi place să mă lupt corp la corp, să folosesc mult combinaţiile de pumni”, spune Raul. Conştient de faptul că nu este prea înalt, Raul compensează loviturile de picior prin pumni ucigători. „Din 10 adversari poate unul sau doi sunt mai scunzi decât mine. Încerc să lovesc cu piciorul mult pe coapsă şi în rest să mă bazez pe pumni”, explică Raul.
La doar 21 de ani, Raul Cătinaş se simte pregătit să facă pasul printre granzi. În acest moment, el ocupă locul 22 în clasamentul oficial K1. Şi, probabil, e unul dintre cei mai buni luptători români ai momentului. Prima lui victimă celebră, Stephan Leko. Într-o gală la care au participat peste 22 de mii de spectatori, românul a şters pe jos cu Leko. Nu i-au trebuit nici două minute ca să îl facă knock-out. Puţini sunt cei care au reuşit să îl învingă pe Raul Cătinaş. Şi niciunul prin KO, ci doar la puncte. „Cel mai greu meci, din punctul meu de vedere, a fost cel cu Ashwin Balrak, antrenat de Ernesto Hoost. A fost un luptător foarte agresiv, care lovea foarte puternic cu genunchiul. O lună de zile m-am resimţit la coaste. Am pierdut, într-adevăr la puncte. Dar n-a reuşit să mă pună jos”, spune Raul. Admite cu jumătate de gură că ar accepta orice provocare din partea oricui, inclusiv a sportivilor români. Cu o jumătate de gură nu pentru că s-ar teme, ci din modestie. Ştie că e bun dar nu îi place să se laude.
Se trezeşte în fiecare dimineaţă la ora 7 şi un pic. La 8:30 e la sală unde începe antrenamentele. Alternează antrenamentele tehnice cu cele de rezistenţă. Şi e foarte atent cu viaţa sa extrasportivă. Dacă îl vezi seara printr-un bar înseamnă că e vorba de vreun eveniment foarte important. Iar masa lui e compusă doar din mâncăruri fără grăsimi, fără dulciuri. N-a mai băut de nu ştie când un suc cu acid iar suplimentele alimentare de vitamine şi minerale sunt sfinte. Pe scurt, un sportiv complet.
Următoarea luptă a lui Raul va avea loc în 21 mai la K1 Grand Prix Europa, ce va avea loc la Bucureşti, la Romexpo. Raul luptă cu nimeni altul decât Carter Williams, colosul american, vechi client al circuitelor K1. Alături de Williams, la gală vin şi greii Ray Sefo, Bob Sapp şi Alexei Ignaşov. Pentru Raul Cătinaş, drumul e scurt, dar tare greu. Dacă va câştiga la Bucureşti, următorul meci va fi în Olanda iar apoi piramida de la Tokyo, visul oricărui luptător. Şi poate nu anul acesta, dar în anii ce urmează sigur îl vom vedea în vârful piramidei, cu coaste tumefiate, tâmple zdrelite, dar campion. Un campion cu suflet mare.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

Bogdan Brylynski

de Bogdan Brylynski

Editor
Telefon:
0722 227 297

Comentarii

2 comentarii

ptr. Bogdan Brylynski

Acum 15 ani

Frumos si curat sport. Dezvolta mai ales intelectul, sportivul reuseste in cativa ani sa numere fara poticneli pana la doi.
Raspunde

nu chiar asa de rautacios

Acum 15 ani

eu unul consider cu adevarat ca e un sport frumos.chiar daca pe unii ii interesaza pana la cat poate sa numere un sportiv de k1 mai bine ar intreba un tanar care isi petrece viata in tutun,droguri,bioplante,alcool si are diabet la 35 de ani,cum se numara pana la etajul 2 de la spital. din pacate in Sibiu autoritatile au pus sportul pe butuci dar de vina sunt si sibienii.13.000 de copii in evidenta pediatrilor cu probleme grave de coloana vertebrala doar la Sibiu.Asta pentru ca nu stiu ce este aia miscarea.Iar pe noi ne intereseaza numaratoarea altora. Oricum bafta tuturor celor care nu vor sa fie ca ceilalti,adik mediocrii si cu barna in ochi.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus