Fapte de natura a framanta constiintele

De peste 5 ani de când public în ziarele locale, mi-am exprimat cu perseverenţă şi stăruinţă indignarea pentru faptul că românii şi în România,  moralitatea este nu numai desconsiderată, dar chiar persiflată, adesea luată în derâdere. Am punctat consecvent asupra consecinţelor nefaste ale unei atari optici şi atitudini în ce priveşte dezvoltarea sănătoasă a societăţii româneşti. Trei situaţii de actuală semnificaţie apasă cu greutatea plumbului asupra conştiinţei noastre, cu reflexe la nivel naţional, iar una dintre ele, cu grave repersursiuni de imagine şi în privinţa relaţiilor cu străinătatea.
Mai înainte de a intra în discutarea lor, se impune o precizare şi o distincţie. Atentatul la moralitate poate îmbrăca forme cazuistice care se raportează la acte sau fapte individuale sau colective de încălcare a normelor morale. Sunt aşa zisele acte sau fapte imorale a căror diversitate este aproape nemărginită. În cazul lor, comandamentul moral este perceput, conştientizat, dar în mod manifest, volitiv, încălcat prin acte comisive sau omisive. Există însă şi o altă modalitate de atentat la moralitate, chiar mai gravă decât imoralitatea şi anume amoralitatea. Este inadecvarea la percepţia morală, incapacitatea de a conştientiza impactul şi consecinţele actului imoral sau o atitudine de frondă, de dispreţ a ideii de moralitate, ca fenomen, ca stare, rezultat al unui proces educativ-formaţional defectuos sau urmare unor înclinaţii nativ-moştenite.
Primul caz de care mă voi ocupa se referă la alegerea arhiepiscopului Andrei Andreicuţ ca mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Cu ceva ani în urmă CNSAS a stabilit că Sfinţia Sa a fost colaborator al securităţii. A recunoscut personal semnarea unui astfel de angajament, că a dat şi note informative sub indicativul “Ionică” şi “Vasile”. A invocat faptul că acceptul de colaborare l-a dat sub imperiul unui şantaj, fiind ameninţat cu arestarea pentru un presupus act de mituire. În acest punct se cantonează miezul problemei. Dacă n-a mituit, nu era cazul să cedeze şantajului. Dacă a mituit din poziţia de preot şi s-a salvat de consecinţe prin acceptul colaborării, păcatul e acelaşi, ba chiar mai greu. Instanţele de judecată au infirmat decizia CNSAS dar nu pe fond ci pe procedură, respectiv pe o decizie a Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea legii de organizare şi funcţionare a CNSAS. La timpul său am motivat de ce această decizie este, la rândul ei, o inepţie juridică, total netemeinică, ea însăşi încălcând constituţia.
Am adus în discuţie acest caz numai datorită actualităţii lui căci altminteri, semne de întrebare neelucidate sub acest aspect ne-a lăsat şi Patriarhul Teoctist, Mitropolitul Bartolomeu Anania, ca să nu mai vorbim de înalţii ierarhi Pimen şi Corneanu, stabiliţi irevocabil foşti colaboratori ai securităţii. Cu toţii oameni de ţinută intelectuală dar care, întocmai ca şi mulţi alţii din alte domenii de activitate, inclusiv din înalte sfere politice, lasă cel puţin bănuiala că au trădat moralitatea. Deşi inacceptabilă, nu aceasta ar fi problema cea mai gravă ci faptul că noi, la nivel de masă, la nivelul deciziei de autoritate, ignorăm sau nesocotim posibilele implicaţii ale unor astfel de stări, promovând în continuare în poziţii de mare infuenţă, personaje al căror statut moral incert poate avea grele repercursiuni. Cu alte cuvinte că aşa ceva nu ne interesează. Această atitudine a devenit o stare, un fenomen. O manifestare a amoralităţii la nivel macro social. Aţi putea imagina spre exemplu, astfel de atitudini în rândul preoţimii poloneze, în opinia publică poloneză? Nici n-aş îndrăzni o comparaţie cu japonezii.
De o actualitate mai mult decât jenantă  este şi isprava lui Adrian Severin. Atitudinea sa frizează absurdul. Are dreptul să se considere nevinovat dar în faţa unor dovezi palpabile şi până la elucidarea juridică a cazului, era normal să urmeze exemplul confraţilor din Austria şi Slovenia, renunţând la calitatea de europarlamentar pentru a facilita astfel o cercetare obiectiv-imparţială. Oare chiar nu realilează enormul prejudiciu pe care îl aduce ţării? Chiar într-atât este infestat de morbul imoralităţii? Ce păcat ancestral i-a cuprins fiinţa? Un astfel de comportament nu reverberează oare şi din influenţa formaţiei în sânul unei societăţi imune la ideea de moralitate ? Exemplele pot continua. Adrian Năstase este în stadiul avansat de judecată, o situaţie juridiceşte mai gravă decât cea a lui Adrian Severin. În loc să se fi retras de bună voie până la elucidarea cazului său printr-o hotărâre judecătorească, dimpotrivă uzitează de toate tertipurile, de toate manevrele posibile pentru obstrucţionarea actului de justiţie, de pe înalte poziţii de partid şi parlamentare. Nicio reacţie din partea societăţii, cu atât mai puţin din partea PSD care l-a ales în continuare în înalte funcţii politice. Şi ca dânsul mulţi alţii. Exemple ilustrative de indiferenţă, de inadecvare la nivel social a ideii de moralitate. O stare pe care o tolerăm ca în sucul nostru propriu. Faceţi stimaţi cititori o comparaţie : parlamentul european le-a cerut celor trei demisia numai pentru date rezultând dintr-o investigaţie jurnalistică, acelaşi lucru şi partidele din care fac parte, mai puţin PSD-ul nostru care a reacţionat doar după luarea de atitudine fermă din partea socialiştilor europeni.
Cu aceasta poate fi repusă în discuţie şi hotărârea PDL de a nu-şi suspenda membri trimişi în judecată. Trimiterea în judecată este un act grav, mult mai mult decât o probă jurnalistică compromiţătoare. Este o măsură luată de instituţia statului investită cu competenţe dar totodată şi cu mare răspundere. La rândul său suspendarea este prin sine o măsură provizorie.
Reacţia forurilor europene în cazul celor trei europarlamentari, raportată la indiferenţa, nepăsarea cu care aici, acasă, trecem cu vederea încălcarea flagrantă, generalizată, a minimalelor standarde de moralitate, arată enorma distanţă ce ne separă de Europa.
    Revenind, biserica, cu precădere biserica ortodoxă net majoritară, ar trebui să fie un far călăuzitor pe calea reabilitării, însănătoşirii climatului moral la nivel individual ca şi la nivel social. Când ne spovedim, când luăm trupul şi sângele credinţei din potirul preoţesc, să avem convingerea că ne sunt oferite de suflete curate. Suflete care să-şi arate curăţenia în văzul public. Altminteri, exemplul lor poate fi distrugător pentru întreaga naţiune.

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).