Joi,
28.03.2024
Cer Senin
Acum
8°C

Microfoanele lui Simirad si drumul spre normalitate

Mare tărăboi. A-nceput bocăneala. Probabil în toată ţara. Ore şi zile de nemuncă, ba pe de-asupra şi pagube. Mare zumzăit de presă, mare scandal. Ironii la adresa DNA şi în general la adresa organelor statului îndrituite să urmărească încălcarea legii. Aceasta este atmosfera ultimelor două zile de când cu descoperirea microfoanelor de ascultare în pereţii lui Simirad.

          Până la un punct, reacţie de înţeles. Timp de aproape cincizeci de ani ne-a fost teamă ca un cumva să vorbim în somn. Ne-a fost teamă să vorbim în familie, în cercurile de prieteni, la serviciu. Libertatea astfel încătuşată se cerea răzbunată. Veni “ 89 şi, tot pe româneşte, o luarăm pe cealaltă extremă: libertate deplină. În totul şi în toate. Până într-atât încât putem aprecia fără prea mare teamă de a greşi, dezmăţul ce a urmat în următorii douăzeci de ani se datorează libertăţii. Bineînţeles, greşit înţeleasă, transformată în libertinaj. Care a adus cu sine multe « împliniri », deosebite satisfacţii, un adevărat rai al fărădelegii, a nemuncii, al furtului, al speculei, al minciunii, al calomniei, al urii, al dezbinării, al violenţei, încurajate mai pe faţă mai pe ascuns de la nivelul conducerii statal-politice drept preţ al menţinerii la putere.

          Trebuia, odată şi odată, mai cu seamă după ce am intrat în clubul european, să încercăm stoparea unei astfel de evoluţii. Prea ne-a înecat corupţia, evaziunea, cu efecte catastrofale în economie, non valoarea morală cu efecte catastrofale asupra sănătăţii spirituale.

          Am văzut în timp, vedem şi de prezent modul cum înţelegem să reacţionăm. Bineînţeles, în totul inadecvat. Referindu-ne la cazul dat, orice funcţionar public, mai cu seamă cei ce exercită autoritatea, se pot aştepta să fie supravegheaţi. Este un drept al statului, este în acelaşi timp o obligaţie a statului, iar în măsura în care este necesar, se pot adopta prevederi de interceptare a convorbirilor sau de supraveghere video. Cine este corect n-are motive de nelinişte. N-are nimic de ascuns. Abia cei ce protestează lasă bănuieli. Dar n-au dreptul, n-au “libertatea” de a bocăni, de a sparge pereţii, de a înlătura microfoanele instalate de autorităţi. Cel mult să se verifice dacă s-au urmat procedurile legale, respectiv dacă au fost autorizate. Ar trebui obligaţi să refacă stricăciunile pe cheltuiala lor.

          Evoluţia spre normalitate presupune o însănătoşire a climatului legal, a climatului moral. Este vorba de optică, de mentalitate. Autoritatea exercitată în limitele unui echilibru între drepturile individului, a cetăţeanului şi drepturile societăţii este necesară, este benefică. Răul, faptele nocive, trebuie să-şi primească replica indiferent cine le comite, indiferent poziţia socială, economică, politică etc. Recentul caz al preşedintelui FMI Dominique Strauss Kahn este edificator. Aşa se procedează într-o democraţie autoritară. Se pot da şi alte exemple. Preşedintele Israelului a fost condamnat la ani grei de închisoare pentru fapte similare. Preşedintele Nixon putea fi condamnat în afacerea Watergate dacă n-ar fi fost « iertat » de Ford. Doi înalţi oameni de stat şi politici chinezi au fost condamnaţi la moarte şi executaţi pentru fapte grave de corupţie.

           Sunt aspecte petrecute sub ochii noştri. Nu mai puţin, instaurarea unei mentalităţi de ordine şi disciplină cere timp. Zilele trecute pe micile ecrane se derula un film în care, cu sute de ani în urmă, un copil de 12 ani (surdo-mut) era condamnat de o autoritate britanică la spânzurătoare pentru furt. Măsuri inumane zicem noi azi dar, în timp, ele au instaurat mentalitar climatul de ordine şi disciplină.

           Este mai mult decât evident, pentru a tinde spre ordine, pentru a instaura un cliimat de disciplină, este nevoie de înţelegere, de conştientizare, iar acolo unde lipsesc, de autoritatea legii. Dacă astfel am fi procedat mai din timp, n-am avea oameni de tipul lui Năstase, a lui Iliescu, a lui Voiculescu şi mulţi alţii, trăgând după sine maldăre de dosare penale, unele ajunse în instanţă, sau confirmări de colaborare cu securitatea, în acelaşi timp ocupând înalte funcţii de preşedinţi de onoare de partid, de vicepreşedinţi de senat şi cameră. Aşa ceva cred că numai la noi se poate.

          Năzuinţa spre normalitate cere a fi promovată pe spectru larg de activitate, nu numai pe exerciţiul autorităţii. Fenomenele de masă din vămi, şpăgile condiţionale pentru posturile şi titlurile din învăţământ sau aiurea, aranjamentele evazioniste din comerţ, din construcţii, din manevrarea fondurilor publice, familiarismele, nepotismele, asocierile pentru comiterea de infracţiuni, grupurile infracţionale de tipul clanurilor, nu în ultimul rând minciuna şi calomnia la rang de uzitare curentă, iată atâtea aspecte social-maladive care se cer îndreptate. Curentele opoziţioniste, fundate pe interese sunt şi vor fi puternice. Cel puţin pe atât trebuie să fie şi voinţa autorităţii statale spre a le face faţă.

          Nu în ultimul rând, năzuinţa spre normalitate cere înţelegerea, adeziunea şi aportul fiecăruia dintre noi. Este vorba de a contribui la aşezarea unui climat de ordine şi disciplină ca mediu firesc al desfăşurării vieţii sociale. De ce nu s-ar putea? În microclimatul satelor noastre de odinioară, nu se ştia de divorţuri, cel ce fura era alungat din sânul obştii, respectul şi bunul simţ rezultat al bunei creşteri imprimau vieţii comunitare ţinuta unei deosebite elevaţii moral-spirituale. Este adevărat, lucrurile s-au schimbat. Suntem supuşi din toate părţile diverselor influenţe nocive, tentaţiilor de tot felul. Preţuim facilităţile de tot felul, inclusiv în detrimentul semenilor noştri. Tocmai de aceea şi mai mult ca oricând, este nevoie de subsitutul autorităţii, de autoritatea  legii.

          Nu ne putem plânge că nu avem legi. Poate chiar peste necesar dar de calitate mediocră, într-un sistem stufos, alambicat, premeditat confuz, pe măsura intereselor legislatorilor de a escamota realitatea, adevărul. Sistemul trebuie de grabă îmbunătăţit. Precum şi, pe aceeaşi măsură sau chiar mai vârtos, să le aplicăm, să le respectăm.

           În societatea modernă nu se poate miza pe normalitate fără legalitate. Smiorcăielile subalternilor lui  Simirad pe tema microfoanelor, dacă se va dovedi că sunt în lege, fac dovada că drumul deschis va avea un parcurs lung. Dar care trebuie parcurs până la capăt.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus