Oriunde ai putea bănui că are loc al treilea festival teatral ca amploare din Europa, numai într-un oraş de provincie din România, nu. Însă Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu a evoluat de la începuturile sale modeste - cu trei reprezentaţii în 1993 - la un mare eveniment în toată puterea cuvântului, se scrie în cronica din paginile cotidianul austriac Der Standard, citat de Agerpres.
La cea de-a 18-a ediţie, pe parcursul a zece zile, se desfăşoară nu mai puţin de 350 de manifestări, cu participanţi din 70 de ţări, în 66 de locuri diferite. Mai multe găzduiesc doar festivalurile de la Avignon şi Edinburg.
Partea leului revine, fireşte, producţiilor "casei", mai ales ale Teatrului Naţional Radu Stanca, co-organizator. La fel, celor patru montări ale maestrului român Silviu Purcărete (Faust, Lulu, Metamorfoze, D'ale Carnavalului) şi celor trei ale lui Gavriil Pinte.
Cel mai interesant dintre ele este probabil proiectul lui Pinte dedicat aniversării a 100 de ani de la naşterea "nihilistului secolului", Emil Cioran. Spectatori selectaţi au fost conduşi, într-un tramvai alb, de la cimitirul din Sibiu până la Răşinari, paradisul copilăriei lui Cioran, şi înapoi. Două ore de întâlniri intime cu lumea disperată a super-pesimistului şi scepticului filosof. Fără posibilitate de evadare. Supărătoare este numai (ca la aproape toţi regizorii români, fie Purcărete sau Şerban) înclinaţia oarecum prea apăsată către expresionismul simbolico-poetic. Ca formă de rezistenţă estetică în epoca Ceauşescu, poate că era de înţeles, însă, între timp, acest stil cvasi-uniform de suprarealism târziu pare învechit.
O lovitură de maestru politică este în sine prezenţa simultană la festival a unor trupe din Israel, Iran şi Emiratele Arabe Unite.
Directorul, fondatorul şi marele maestru de ceremonii, Constantin Chiriac (cel care a fost şi creierul din spatele candidaturii încununate de succes a Sibiului pentru titlul de capitală culturală europeană în 2007) se gândeşte deja mai departe.
În 2012, pe lângă festival, aici ar urma să fie acordat PREMIO EUROPA, cel mai valoros premiu teatral european (anul acesta a mers la Sankt Petersburg, la Peter Stein). Iar pentru următorii şapte ani, Chiriac se gândeşte la reconstruirea fostei cazărmi aruncate în aer de Ceauşescu ("a urât Sibiul", spune Chiriac), pentru ca în noua clădire să fie găzduite trei săli de teatru şi un centru de congrese.
Sună megaloman, dar aşa păreau, în definitiv, şi proiectele sale de festival şi capitală culturală în 1993. Iar cine nu are viziuni, are nevoie de un medic, îşi încheie regizorul vienez Robert Quitta relatarea despre festivalul de la Sibiu.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Emiratele Arabe Unite , Emil Cioran , Constantin Chiriac , Teatrului Naţional Radu Stanca , Silviu Purcărete , Gavriil Pinte , Sankt Petersburg , Der Standard , Robert Quitta , Însă Festivalul Internaţional , Peter Stein
Vizualizari: 304
Ultimele comentarii
Acum 5 ore
MB
Acum 5 ore
Claudiu
Acum 5 ore
Liberal autentic
Acum 5 ore
Neli Oproiu
Acum 5 ore
Bobo