Urbanismul in zona lui imateriala

Desigur că în epocile cu mai mică densitate demografică și relații politice mai puțin complicate, aspectul vernacular al urbanismului era determinant – și rezultatele păstrate până azi sunt de multe ori fermecătoare! Deși erau puține intervenții normative și mai puțini proiectanți profesioniști, sate și burguri medievale aduc pînă astăzi un mesaj foarte coerent pe plan urbanistic. De ce oare?

Tocmai aici trebuie văzut că există elemente imateriale hotărâtoare: decizia politică / determinarea și încrederea comunității în scopurile înalte ale gestionării interesului public / în Evul mediu esențială era credința creștină a pionierilor construcției de localități sau biserici fortificate – într-un areal pe care îl tot descântăm ca fiind atât de bătut de soartă și istorie… / disciplina cetățenilor și a meșterilor constructori, care aveau puține reguli urbanistice de respectat, dar le chiar respectau, - asta a dat coerență remarcabilă tuturor așezărilor medievale din Europa!

Aflăm acum că Sibiul nostru a primit „trei stele” în faimosul ghid turistic Michelin! Este și mai important să conștientizăm că, pe lângă baza materială a acestei decizii – nucleul istoric medieval al orașului – au fost determinante tocmai acțiunile de tip „imaterial” ce au favorizat punerea în valoare a centrului Sibiului: ideile strategice de promovare culturală ale miniștrilor luminați ai culturii, ale prefectului PNȚCD, invitarea A.S.R. Prințului Charles al Marii Britanii, promovarea consulatelor german și austriac, acțiunile primarului Johannis, colaborarea proiectanților locali cu Agenția germană de consultanță, acțiunile ONG-urilor specializate în probleme urbane, Universitatea de vară cu studenți arhitecți și, nu în ultimul rând, implicarea unora dintre locatarii din zona istorică. Ca să strângi bani, trebuie mai întâi să ai idei valoroase și să știi să le promovezi!

Deja putem sistematiza câteva elemente generatoare pentru gestionarea urbanistică:

- corpul de idei (în engleză „know how”) ce cuprinde experiența și partea creatoare în domeniul problemelor urbanistice

- sistemul de organizare a resurselor

- un corp de reguli coerente, adică din cele care favorizează acțiunea în interes public și nu frânează lucrurile sau se contrazic de la o legislatură la alta…

- solidaritatea comunitară / solidaritatea în vecinătate. În cadrul conferințelor recentului festival de teatru sibian, prof. Sorin Alexandrescu a ținut o remarcabilă prelegere despre valoarea conceptului de vecinătate în comunitățile tot mai debusolate de astăzi.

- sistem de administrare transparent; deci un sistem de gestionare, avizare a proiectelor, control și sancționare eficient (ca să nu zic non – preferențial / ne - coruptibil…)

 

Iată și câteva exemple din arealul nostru transilvan, verificate de istorie și de mulți dintre noi și familiile noastre:

- Deja celebru în toată Europa, urbanismul satelor săsești de până în 1945 este o oglindă a forței unor reguli nescrise, dar intrate în coerența vieții comunitare din aceste zone rurale. Exemplul a fost atât de influent, încât sunt multe elemente urbanistice și arhitecturale preluate de satele românești (Rășinari, Galeș, Tălmăcel, etc.) și ungurești (Remetea din Apuseni), chiar aplicând interesant reguli de ocupare a teritoriului în zone dificile, cum sunt văile montane. De aceea apare criminală distrugerea, mai gravă decât până în 1990, a urbanismului așezărilor rurale săsești și românești din Podișul și munții Transilvaniei…Astea n-or să mai ia în veci stele Michelin…

- Cartierele Măierimii de la marginea burgurilor transilvane – comunități românești organizate pe vecinătăți, în jurul bisericilor ortodoxe și greco-catolice, un episod din istoria urbanisticii post-medievale care și astăzi ne poate oferi tezaur de coerență și solidaritate spirituală! Nu mai amintesc cu câtă nesăbuință și neștiință de carte se distrug azi aceste cartiere…

- Apropo de „vila de cupru” de pe bd. Victoriei din Sibiu – se poate analiza simplu un fenomen de antropologie urbană: când vecinătatea, vecinul, nu mai înseamnă nimic  pentru noul implant (noii implantați…), acești vecini, con-cetățeni, devin niște nimeni!  Solidaritatea urbană dispare în neant… Există impresia, la unii, că această comunicare subtilă (imaterială, nefinanciară, nu-i așa ?) este ceva de care n-au nevoie; probabil c-o fi așa, dacă ei trăiesc pe o insulă… urbană.

Dar este tocmai momentul așteptat de „hienele urbane” – mari companii imobiliare, mari afaceriști, „mall-iști” și alți binefăcători, care știu mai bine ce ne trebuie nouă prin oraș…