Minoritati guralive

Cine influențează, de fapt, viața orașului? Cum se ajunge la decizii de mobilizare a unor fonduri, apoi proiecte tehnice, apoi firme care le pun în practică, eventual (dar foarte rar…) și cu faza de mentenanță, control, întreținere în general ?
S-ar părea că pentru aceste intervenții de interes public există mecanismele administrației locale, aceasta structurată pe două straturi – funcționarii de carieră, ce asigură continuitatea lucrului și ar trebui să fie sursa de profesionalism și fundamentare a deciziilor/ și stratul temporar, aleșii prin vot, emanații politici, care sunt cei chemați să conducă treburile comunității conform unor programe pe termen scurt, unor strategii politice, nevoi temporare - pentru care votanții consideră că o echipă sau alta ar fi mai potrivită.
Aceste mecanisme democratice se tot fasonează, în Vest de sute de ani, la noi mai mult prin imitație. Din cele de mai sus rezultă deja niște contradicții generice, adică prezente tocmai din modul în care se compun aceste structuri, din faptul ca o parte dintre administratorii interesului public sunt numiți sau dau concursuri de angajare, iar altă parte sunt aleși prin vot al cetățenilor… De exemplu, este esențială contradicția dintre nevoile strategice ale unui oraș (determinante de dezvoltare sau stagnare dinamică pe zeci de ani!) și faptul că la cârmă se tot schimbă – politic – echipele în primărie, consiliu județean, prefectură etc.  Și-atunci apar mecanisme paralele de promovare a deciziei, semi-oficiale sau total nelegale! Apar minoritățile guralive, cum se mai spune - „vocale”… Aceste minorități, care se forțează să impună majorității programele lor, de fapt listele lor de interese mascate, pot fi grupuri de oameni cu bani la dispoziție (din zonă sau din oricare altă „regiune”…), care își montează mecanisme de influență politică și, prin acestea, ajung la influențarea deciziei administrative – adică la dirijarea proiectelor orașului, zonei, regiunii, care în fond se fac cu bani publici! Pentru că bani publici sunt și cei de la Comunitatea Europeană, sunt bani ai contributorilor din țările vestice și central-europene, care sunt principalii donatori la bugetul comunitar.
Întrebarea este, în aceste cazuri, dacă întotdeauna interesul grupurilor de influență este congruent cu interesul public! Pentru că în practică s-a dovedit că nu prea… În democrațiile mai vechi s-a încercat eliminarea acestor posibilități de corupție instituțională prin așa-numitele mecanisme de lobby – adică prin oficializarea prezenței unor grupuri de presiune transparentă, în marje juridic corecte, ce să susțină, să argumenteze în dialoguri decente, să poată face campanii publice pentru anumite proiecte de interes comunitar, urban, sau în cazul unor dezvoltări inter-comunale, unde totdeauna sunt dificil de armonizat ideile mai multor primari/ mai multor consilii locale sau proprietari imobiliari! Dar nu e de neglijat că și lobiștii, oameni și ei, pot fi coruptibili…
Pentru că este decepționant ca o comunitate urbană să vadă mereu, de la o legislatură la alta, cum trec ocaziile de a se rezolva probleme grave ale orașului, deci o majoritate, chiar dezbinată sau amorfă cum este ea, să stea mereu la cheremul unor minorități… Cel mai bun exemplu poate fi ilustrat din recente dispute la nivelul țării, pe probleme care, în cele din urmă, se reduc la una singură: dreptul majorității acestui popor la un trecut demn! Am tot avut ocazia, de când nu mai reușim să ne gestionăm criza națională, să auzim nenumărate minorități care zbiară în arena publică, încercând să ne contureze agenda politică, dar și administrativă, strict după interesele lor MINORITARE! Toată lumea corect informată vede că, de la nivel național și până la nivelele locale, agenda actualității nu mai cuprinde chestiunile care să scoată din criză sau măcar să mențină o stagnare temporară a căderii economice; suntem flagelați zilnic doar de problemele minorităților – interese politice chiar minore, aranjamente financiare de doi bani, ajutoare (evident din banii tuturor!) pentru nu știu ce grupuri defavorizate, mai o tele-gondolă, mai niște hale numite „centre comerciale” sau stupuri de birouri goale numite „zgîrie-nori”…
Numai că lucrurile grave, care rămân nerezolvate, nu zac undeva liniștite, ci se infectează și amenință cu cangrena! Așa cum, pe planul mai larg al destinelor României, vedem mereu că nu se termină această campanie a demontării negative a istoriei, tradițiilor, identității MAJORITĂȚII – și majoritatea nu are cuvânt – tot așa, la nivelul comunității locale, a orașului sau satului în care viețuim, lipsa de comunicare și dialogul cu paraziți dintre majoritate și grupurile de decizie nu pot duce la corecta dezvoltare a zonei. Se pare că s-au creat deja condiții ca, în tot mediul acesta toxic generat de decizii greșite la nivel central, unele zone sau arii metropolitane din țară să poată găsi căi de dezvoltare sustenabilă, DURABILĂ! Este deci o probă de abilitate a managerilor respectivi să decidă în interesul public, tocmai în condiții de criză internă și externă. Care se va agrava!

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi