Joi,
28.03.2024
Cer Senin
Acum
7°C

Cateva sute de sticle cu tuica si povestea unei pasiuni

„Hai, hai, hai, să bem un păhărel, de vin vechi sau chiar de tulburel, nu-i niciun păcat când vinu-i bun, dacă bei mai cumpătat pe-onoarea mea vă spun, că nu te doare capu și te ții mai drept pe drum”. Și dacă nici Gică Petrescu nu știa despre ce-i vorba în propoziție...

Privirea de bunic a lui Liviu Greavu se apleacă agale peste dalmațianul bătrân care i se încurcă între picioare. Ochii se ridică și privesc șăgalnic spre micuța grădină cu pomi fructiferi de crengile cărora atârnă sticle, în care cresc fructe. Liviu Greavu are o pasiune veche de 47 de ani, aceea de a produce ţuică cu fructe, crescute direct în sticlă. Nu pentru bani, nici pentru faimă, ci pentru că „asta-i nebunia mea şi îmi place să-mi văd sticlele prinzând formă şi ascunzând fiecare o amintire”. „Eram student când am făcut prima sticlă, în 1964. Văzusem la Joseni, la părinţii unui coleg şi am furat ideea. Am zis că arată bine şi am pus vreo patru sticle la noi în grădină. Apoi de la an la an, numărul lor a început să crească şi am început să încerc cu mai multe fructe, dar perele rămân preferatele mele” povesteşte Liviu Greavu, în timp ce toarnă ţuică într-o sticlă, care ascunde o pară mare şi galbenă.
„Fiecare sticlă e unică în felul ei”
În fiecare primăvara, când înfloresc pomii, nenea Greavu se pregăteşte pentru un alt sezon de „muncă în natură, pentru că asta mi-a plăcut toată viaţa să muncesc în mijlocul naturii”. Mugurii se introduc în sticle, acestea se aşează pe suporturi, iar timpul îşi face credincios treaba, lăsând fructul să prindă formă. Însemnări făcute de cei care au trecut pe la nenea Greavu sau cugetări scrijelite pe tavan şi pe felii subţiri de lemn şi scoici, zugrăvesc atelierul în care bătrânul îşi pregăteşte ceara şi fâşiile de tricolor pentru următoarea recoltă. „Îmi place să personalizez sticlele, le adaug la toate câte ceva. Iar dacă am de unde, caut să fac rost de sticle cu forme cât mai deosebite. La un moment dat am mers şi-am bătut la toate uşile din zona centrului istoric şi le-am cerut voie proprietarilor, să mă lase să caut în pivniţă şi prin poduri sticle vechi sau cu forme ciudate. M-au lăsat oamenii, am găsit multe atunci, dar la toţi m-am întors cu câte o sticlă plină drept mulţumire” îşi aminteşte bătrânul cu privire blândă. Fiecare sticlă „e unică în felul ei, nu am două la fel în toată casa”, toate sunt sigilate cu ceară, gâtul fiecăreia e îmbrăcat în tricolor, iar de şnur atârnă o bucată de scoică sau de scoarţă, pe care e încrustat anul de producţie. „Cel mai mult am pus 25 de sticle pe un pom. Există două secrete ca să iasă băutura bună şi ca să se păstreze în timp. în primul rând o soluţie pe care o prepar eu special şi cu care ung mugurele înainte să-l bag în sticlă. Şi al doilea secret e că în sticla în care bag pară pun ţuică de pere, în cea în care bag cireşe pun ţuică de cireşe şi aşa mai departe, niciodată nu trebuie păstrat fructul în altă ţuică” mai spune nenea Greavu, aranjând pe un dulap o sticlă cu două încăperi, în care pe partea dreaptă atârnă un ciorchine de cireşe, iar pe partea stângă pluteşte o pară.
„Intră treaz şi ieşi cum poţi”
Până la 69 de ani, Liviu Greavu a fost inginer chimie alimentară, cu specialitatea piscicultură, a călătorit în peste 120 de ţări ca pescar pe vase de pescuit oceanic, a fost director la o intreprindere piscicolă şi a făcut sute de sticle de ţuică cu fructe, care stau expuse în birouri sau în baruri din toată lumea. „Omul vine la uşă şi citeşte „Intră treaz şi ieşi cum poţi”. Zâmbeşte, dar apoi inevitabil păşeşte înăuntru. Îi arăt ce am. Fie el român sau american, după ce priveşte vrea să cumpere. Îi pun un pahar-două să guste, îi arăt sticlele cele mai vechi. Dar nu pot să le dau când ştiu că fiecare are povestea ei. Un american a vrut să îmi dea 25 de milioane pe o sticlă cu patru pere în ea, din 1975. Nu am luat banii, aia şi altele tot aşa valoroase, le las moştenire fiului meu”, mai spune bătrânul, mângâind cu privirea cele patru pere din sticla veche. Nenea Greavu are un fiu. Nu-i împărtăşeşte pasiunea, dar la fel ca şi soţia „nici nu mă ajută, dar nici nu mă încurcă, îmi dă pace”. „Băiatul meu e cu cifrele, lui asta îi place şi e bine ca omul să facă în viaţă ce îi place. De când era mic, era tare foarte cuminte, venea la mine şi mă lua de mână şi zicea „Tata hai să vedem cum a crescut păruţa în sticlă” îşi aminteşte tatăl şi un zâmbet larg luminează întregul atelierul.
Păşind domol prin grădina micuţă, nenea Greavu spune glumind că a încheiat un contract cu Sfântul Petru şi nu o să moară decât la 120 de ani, iar până atunci mai are timp să găsească „un ucenic, un suflet nebun” pe care să-l înveţe cum se ascund fructele în sticle de ţuică. Și cum se creează ceva atât de frumos.

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dorina Nitu

de Dorina Nitu

Social
Telefon:
0742 381 305

Comentarii

0 comentarii

Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus