Cu nervii politici la limitele rezistentei

Este o constatare pe cât de simplă pe atât de dramatică: în măsura în care civilizaţia, modul modern de trai iau forme tot mai sofisticate, mai alambicate, pe aceiaşi măsură sănătatea psihică, spirituală, morală, se degradează. Dacă vreţi să alegeţi un domeniu de viaţă pentru verificarea acestei afirmaţii, opriţi-vă cu nădejde la politică. Un exemplu grăitor îl oferă ultimele desfăşurări puse în evidenţă de evenimentele la suprafaţă sau scoase la lumină din obscuritatea promiscuă a politicii.
Omul simplu, de bună credinţă se întreabă: măi să fie, cum dracu de tocmai acolo unde credeai că politica este ceva mai curată, se vădeşte de fapt cât e de murdară? Mă refer la Cluj, oraşul meu de tinereţe pe care l-am ridicat în slăvi pentru ţinuta sa civică şi morală. Ce iese acum la iveală la nivelul celor mai importanţi factori de conducere ai oraşului şi judeţului este în totul descumpănitor.
Că puterea aduce cu sine şi fărădelegea, este un truism la mână ieftină. Observatorul de bună credinţă va remarca o deosebire de esenţă: una este să stimulezi fărădelegea, s-o ascunzi sub preş, astfel cum au procedat regimurile şi guvernările fesenisto-pesedisto-liberale, alta este s-o dai pe mâna justiţiei. Aceasta mi se pare a fi deosebirea fundamentală între sisteme. PDL încasează loviturile deconspirării unor afaceri de anvergură dar lasă justiţia să-şi facă datoria, spre deosebire netă de PSD,PNL,PC care totdeauna şi-au luat în braţe penalii. Este şi prilejul, pentru cugetul de bună credinţă, să facă diferenţa netă de atitudine, cu condiţia ca lucrurile să fie duse până la capăt. În speţă, dacă firele vor duce până la Boc, să nu fie excepţii de la regulă, de la principii. Dacă se va urma această linie, PDL va ieşi învingător după o tribulaţie de peste douăzeci de ani în meandrele mizeriei moral-politice. Va folosi cea mai puternică armă electorală.
Trebuieşte să subliniem, în mod repetat, că traversăm o situaţie de excepţie. Avem problemele noastre interne, acumulate binişor în timp, la loc de frunte situându-se cele de ordin social-economic. Eforturile de redresare trebuie să le depăşească nu numai pe acestea. Contextul european, contextul internaţional, frământat de probleme similare, se constitue într-un balast interrelaţional. De unde se desprinde uriaşa răspundere a tuturor factorilor politici interni, a tuturor partidelor, să lase la o parte interesele înguste, să coopereze în scopul depăşirii crizei. Iată, în Grecia şi Italia s-a găsit formula conjugării eforturilor, dincolo de interesele sectar-politice. N-ar fi cazul să le urmăm exemplul tocmai pentru a preîntâmpina dezastrul în pragul căruia au ajuns cele două ţări?
Sigur că da, va răspunde cugetul de bun simţ, odată cu necesitatea de a discerne realismul măsurilor preconizate. Dar la noi, deocamdată, nu. Pe unii nu-i interesează criza ci exclusiv dorinţa maladivă de a prelua frânele puterii. Scop în numele căruia sunt în stare să se sacrifice până la pierderea capului. Într-un astfel de context poate fi judecată cruciada anti Geoană. De ce i se dă cu piciorul? Pentru că nu mai inspiră încredere actualei conduceri a PSD, deşi în numele ei, a obstrucţionat adoptarea de către Senat a numeroase măsuri legislative necesare combaterii crizei. De ani visează la detronarea lui Băsescu, principalul obstacol ce le stă în cale. Trebuia, în dorita perspectivă de suspendare a preşedintelui, să-i ia locul un om de totală încredere. De unde teoria rocadei cu Titus Corlăţeanu. Acum, că sigur mişcarea nu se poate, este interesant de urmărit ce vor face cu Geoană. Ipotetic, dacă îl vor da afară din partid, pierd justificarea politică şi morală de a-l  susţine pe mai departe la conducerea Senatului. Doar că-i vor cuprinde frisoanele la ideea de preluare a şefiei prestigioasei instituţii de către un om al puterii. Ceea ce ar îndreptăţi presupunerea, deja avansată de unii comentatori, că şi-l vor păstra pe Geoană în ogradă, ceea ce, la rândul său, ar reprezenta un afront la trâmbiţata „principialitate” a lui Ponta. Prelungind lista scenariilor posibile, Geoană însuşi s-ar putea să realizeze că în PSD nu mai are niciun viitor şi ca atare, să ia măsura basculării spre un alt partid sau - variantă mai puţin realizabilă – să încerce formarea unui partid propriu, în ambele situaţii abandonând şefia Senatului. Iliescu şi Năstase au avertizat asupra implicaţiilor posibile căşunate de pierderea de către PSD a acestei demnităţi de rang înalt.
Se pare că, în concepţia preopinenţilor, antidotul ar fi intreprinderea unei acţiuni viguroase de suspendare a preşedintelui Băsescu; gândită probabil în prima fază în sensul de a-i lua locul interimarul Corlăţeanu, când totul s-ar fi aranjat. Acum, cu toate că mişcarea nu se poate, cum arătam mai sus, se ţine cu dinţii totuşi de ideea suspendării deşi, vizibil cu ochiul liber, nu au nicio şansă. Odată pentru că afirmaţia incriminată a lui Băsescu în sensul că nu sunt bani pentru indexarea salariilor şi pensiilor pentru anul viitor este mult prea departe de justificarea suspendării. O simplă afirmaţie, o simplă părere. Nu el este cel care dă sau nu dă banii. Chiar dacă va promulga o lege pe această temă, câtă vreme se va constata că legea se întemeiază pe realităţi, nu poate fi motiv de suspendare. Iliescu spunea la un moment dat că sunt multe motive de suspendare, probabil înafara celui mai sus analizat dar n-a indicat la modul concret niciunul. De altă parte este mai mult decât evident, nu au cu cine opera, de această dată, suspendarea. N-au majoritatea necesară în parlament. S-a replicat şi la aceasta în sensul că iniţiativa suspendării ar putea fi doar un exerciţiu de imagine, o dovadă a ieşirii din letargia paralizantă.
Acesta este aspectul dezarmant al nebuniei politice. Cred că ar fi fost mult mai câştigaţi dacă se aplecau cu seriozitate asupra propunerilor şi măsurilor preconizate de cei de la putere, să le fi acceptat pe cele socotite realiste, să le fi amendat pe cele socotite şchiopătânde, după care pe mână comună, să le aşeze la temelia luptei cu criza, pentru asigurarea unui trend ascendent al dezvoltării. Făceau astfel dovada că sunt implicaţi în probleme reale, de fond. De maniera în care procedează nu fac mai mult decât să convingă că sunt înfometaţi după putere dar n-au soluţii pentru ţară. O diagnoză deconcertantă.

 

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).