Intaiul karatist al Sibiului. Un teolog

Cel mai bun karatist sibian este un... moldovean. Nu un moldovean venit de la Ieși ci un basarabean get-beget, ajuns în Sibiu ca să studieze... teologia. Ion Lazari a venit în Sibiu la studiu. Absolvent al unui seminar teologic din Moldova s-a înscris la cursurile facultății „Andrei Șaguna”. Deși obișnuia și acasă să facă sport, fotbal, baschet sau ping-pong, la Sibiu, Ion a schimbat cu 180 de grade preferințele sale sportive. Și s-a înscris la secția de karate a CSU Sibiu și nu la orice fel de karate ci la Kyokushin – cel mai dur stil de arte marțiale. „Eu mă socot român, doar că persecutat de ruși. Am venit în România să studiez, și cu timpul o să obțin cetățenie. E clar că mulții au concepții greșite, atât românii despre basarabeni, cât și invers, dar asta e politică și nu are rost să discutăm. Îmi place foarte mult. Sibiul este un oraș foarte cald, e liniștit, nu ca București, de exemplu. Am fost acolo și mi s-a luat. Kyokushin e diferit de celelalte stiluri de karate, e cu trecere, e cel mai dur karate. În Shotokan, de exemplu, te oprești când lovești pe cineva cu piciorul în cap, dar aici nu, aici treci”, spune Ion Lazari.

 

„Dumnezeu e de acord cu sportul”

 

Destinat să devină polițist, ca să continuie o tradiție de familie, Ion s-a îndreptat prima dată spre Teologie când a suferit un accident. Și-a rupt piciorul și, mai grav, putea să rămână fără vedere. După o serie de operații, a început să își revină, dar sportul ieșea din discuție. Și-a găsit liniștea în rugăciune și a decis să urmeze Teologia. „Nu faci Teologie doar pentru a deveni preot. Eu o fac pentru suflet, pentru mine. Iar karatele sunt un sport – nu mă bat, mă lupt! Clar că sunt unele contradicții, că omul este după chipul lui Dumnezeu, dar El este de acord cu sportul, și ne antrenăm, nu?! Eu nu mă antrenez ca să arăt că sunt cineva, mă antrenez doar să mă apăr pe mine, să-mi apăr onoarea și, dacă e cazul, să apăr pe cineva mai slab ca mine. Agresezi o persoană fizic atunci când ea nu este de acord, când vii și o lovești într-un sport, e altceva. El știe la ce se duce, și eu la fel. La primul campionat am fost lovit și în zonele intime, încât n-am putut să merg vreo câteva zile, dar n-am căzut în deznădejde și am continuat. Teologia a avut o mare importanță, că înveți să nu deznădăjduiești. Ai greșit, o iei de la început. Trebuie să trăiești cu speranța că nimic nu e pierdut și că Dumnezeu iartă”, susține Ion Lazari.

 

„Am luat bătaie la greu”

 

În doar doi ani de zile, Ion a progresat de la „am luat bătaie la greu” la obținerea medaliei de Campion Național. Prima experiență a avut-o în 2010, când a participat la Campionatul Național de Karate Kyokushin, organizat la Deva, unde nu a câștigat nimic. Apoi, în 2011 a luat locul I la Campionatul Național pentru începători, a urmat un loc doi la Campionatul Național de Karate pentru avansați, toate culminând cu cele două performanțe din luna noiembrie, de la Cupa României: locul I la categoria 60 kg – kumite masculin seniori și titlul de „cel mai tehnic sportiv” al competiției. „Prima dată n-am luat nici un loc, am luat bătaie la greu! Apoi, m-am antrenat zilnic, dacă nu în sală, atunci în camera din cămin. Am avansat mult în acești doi ani de zile, poate că ține și de talent, dar până să încep să fac karate nu eram nici eu un papă-lapte, știam unele chestii. Eram pregătit și psihologic și fizic. Trebuie să ai voință. Nu poți să zici că azi îți este lene, că ai mâncat bine și vrei să dormi. Nu, dacă te apuci de sport, dai totul. Trebuie să faci zilnic, sportul acesta este ca scrisul – nu înveți a scrie într-o zi. Respect sportul acesta și perseverez. Unii se plâng că au febră musculară, dar eu continui”, spune Ion Lazari.

 

„M-am bătut și în viața de zi cu zi”

 

Sportivul spune că au fost și situații în care, în afara sălii de antrenament, a trebuit să riposteze, dar că nu a căutat niciodată scandalurile și bătăile. Ion Lazari crede că, atât în competiții, cât și pe stradă, o luptă rămâne o luptă, iar în genul acesta de altercații nu există „să dai, fără să iei”. „Karatele sunt o artă, un sport. Sunt pentru auto-apărare. Însă, poți să le întrebuințezi cum vrei, depinde de persoană. Eu fac pentru apărare. Sunt cazuri în care îți este pusă onoarea în pericol sau ești cu o persoană dragă și cineva o insultă. Eu nu sunt o persoană care fuge. Nu mă uit că e mare sau ceva de genul acesta, la mine nu are asta importanță. Acționez cum pot. La noi în Republică se zice că acționezi bărbătește. Însă, nu e bătaie în care nu iei, de exemplu, și iei, și dai. Lupta e luptă, iar bătaia e altceva. Cu părere de rău, dar aceste lucruri se pot întâmpla. Eu sunt o persoană pașnică, nu mă iau de nimeni. Eu vroiam de mai mult timp să fac un sport. Totuși, post și rugăciune, dar sunt o persoană de la țară și sunt obișnuit să fac tot timpul ceva. Aici nu prea aveam ce să fac, eram mai nervos, iar așa fac sport și mă calmez. Degaj energia negativă, care se acumulează. Pentru mine sportul este a doua viață”, susține Ion Lazari.

Încă nu a fost pus în situația de a alege între Teologie și karate, dar Ion spune că va alege drumul pe care el consideră că se va descurca mai bine. Această decizie s-ar putea impune chiar anul viitor, când atât studentul Ion Lazari termină facultatea, cât și campionul național Ion Lazari va trebui să își apere titlul la competițiile de Karate Kyokushin.