Iluminismul si societatea post-moderna I

În mod obişnuit apropierea rundei marilor sărbători este prilej de meditaţie, de reculegere, de reflecţie. În acest context am surprins tocmai în cuprinsul acestei publicaţii o controversă pe tema semnificaţiei, a implicaţiilor „iluminismului” în devenirea societăţii moderne. Într-o opinie s-a apreciat epoca zisă a luminilor ca fiind „ de fapt cea mai neagră perioadă a lumii europene”. Nu s-a argumentat pe larg afirmaţia dar am înţeles că perioada istorică cu pricina a clătinat credibilitatea credinţei, impietând asupra moravurilor sănătoase, cu severe repercursiuni asupra societăţii moderne. Personal am fost surprins de o astfel de apreciere deoarece învăţasem că iluminismul a fost una dintre aventurile spiritului omenesc descătuşat din tenebrele obscurantismului medieval şi care astfel a deschis orizontul luminos al gândirii şi creativităţii. Nu am de gând să intru în polemică pe o temă atât de vastă şi sensibilă pentru care ar fi necesară o pregătire specială, dar cred că şi la nivelul unor cunoştinţe mai restrânse se pot face unele judecăţi pertinente.
Apariţia iluminismului se înscrie ca o legitate istorică. Descoperirile geografice la cumpăna dintre secolele XV şi XVI, avântul descoperirilor în  domeniul ştiinţelor, filozofiei, astronomiei, o adevărată febră a mişcării spiritului ce a cuprins apoi Europa în secolulele XVII şi XVIII, sunt rezultatul unor acumulări de peste 1000 de ani care situau omul şi societatea într-o postură calitativ nouă, superioară. Ele se grefează pe conservatorismul absolutist consolidat istoriceşte pe cei doi principali piloni ai săi: absolutismul statal şi cu deosebire absolutismul religios-bisericesc. Se spune că această încrâncenată confruntare a zdruncinat temeliile credinţei creştine deschizând calea degradării morale care a vlăguit societatea modernă şi ameninţă şi mai grav societatea post-modernă.
Este cred înafara oricărei îndoieli că orânduirea absolutistă de tip medieval nu putea supravieţui peste limitele şi aşa forţate dincolo de măsură. Duşmanul său de moarte a fost raţiunea care a făcut breşe atât în orânduirile statale cât şi în cele religioase-bisericeşti, stimulată de avântul descoperirilor şi ştiinţelor. În faţa cărora creştinismul, religia dominantă şi suverană în arealul euro-atlantic şi-a arătat neajunsurile, limitele, ca o doctrină ultra savantă dar pe măsură artificioasă. Multe dintre dogmele sale veneau în contradicţie cu raţiunea, cu ordinea firească a lucrurilor prin natura lor. Iureşul raţiunii nu mai putea fi oprit. Copernic, Newton, Descartes, Kant, Lessing, Spinoza, Montesquieu,Voltaire, Russeau şi mulţi alţi gânditori ai timpului nu mai puteau fi arşi pe rug ca Giordano Bruno sau Michel Servet, nu li se putea pune pumnul în gură ca lui Galileo Galilei. Dogmele trozneau din încheieturi. Nu era de-acum greu de sesizat contradicţia flagrantă în devenirea istorică între principiile, învăţămintele propovăduite şi comportamentul de fapt care n-a fost în totul onorant, dacă ne gândim fie şi numai la cruciade de exemplu, la interminabilele războaie religioase, la duelurile cu conducerile statale, la vânzări de iartăciuni prin indulgenţe, la reprimarea spiritelor de odioasa inchiziţie. Prin urmare, raţiunea ieşită la lumină, avea un câmp larg de desfăşurare şi ţinte predilecte de atac. Încununarea ei s-a întruchipat sintetic în ceea ce istoria a reţinut ca fiind perioada sau fenomenul iluminist simbolizat de faimoasa Enciclopedie  a lui Diderot, D”Alembert.
Acuza cum că iluminismul a subminat însăşi esenţa credinţei creştine nu este câtuşi de puţin întemeiată. Existenţa lui Dumnezeu ca entitate demiurgică n-a fost în cele din urmă pusă la îndoială. Ceea ce a intervenit cu caracter de turbulenţă în optica bisericii a fost aşezarea omului, a raţiunii sale, a capacităţii sale de a discerne, în rolul de a judeca, de a interpreta personal relaţia cu Dumnezeirea, redefinind rolul bisericii şi preoţimii. Iluminismul a pus astfel bazele deismului în gândirea religioasă care va marca profund evoluţia pe mai departe a credinţei.

(va urma)

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi