Dan Duse: Daca legea nu se schimba, candidez pentru un mandat

 

 

Reporter: De ce v-ați hotărât să candidați?

 

Dan Maniu Dușe: Este un gând vechi, legat de preocupările pe care mi le-am manifestat după anii '90 de a participa la activități manageriale. Am fost susținut de colegi, am performat, de aceea, făcând parte dintr-o echipă câștigătoare, cu performanțe, la care am avut contribuții esențiale, am decis să continui această activitate. Să personalizez stilul de conducere pe care îl voi promova  în Universitate.

 

R.: Un stil de conducere mai dur?

 

D.M.D.: Doresc un stil participativ, dar în care fermitatea conducătorilor să fie prezentă și orientată către performanțe. Universitatea ”Lucian Blaga” este dinamică, tânără, de viitor. Dacă o așezăm lângă Universitatea din Cluj, UBB, vedem că aceasta va funcționa din punct de vedere managerial, prin absurd, chiar și fără conducători un an, doi, pentru că are cultură, tradiție, oameni bine formați, capabili să își facă treaba și fără să fie o implicare vizibilă în partea managerială. ULBS este mai tânără, are nevoie de susținere, pentru a găsi drumul drept spre performanță. Cred că pot să îi ofer acest lucru și nu cred că se pot obține drumuri drepte fără conducători buni. 

 

R.: Potrivit actualei legi care impune restricții asupra vârstei, ați avea dreptul la un singur mandat de rector.

 

D.M.D.: Conform acestei legi. Dacă legea se schimbă și ne permite să facem și altceva după anii care vor trece, sigur că ne vom putea gândi și la alte lucruri. Dar deocamdată, în coordonatele legii, aici suntem. Eu candidez pentru un mandat și consider că acesta are câteva caracteristici importante – menținerea și ridicarea nivelului performanțelor, formarea resursei umane pentru viitor, formarea sau întărirea unei culturi manageriale la nivelul Universității în așa fel încât să ne putem baza că acei tineri care vor intra acum în echipă vor fi viitori conducători ai acestei Universități și vor face lucruri înțelepte, ca și noi.

 

R.: Și e de ajuns un mandat?

 

D.M.D.: Da, pentru că îi cunosc foarte bine, pentru că îi voi alege foarte bine și le voi spune celor care sunt cu mine că pot fi cei care continuă această activitate. Cred că va fi mobilizator un astfel de îndemn.

 

R.: Ce credeți că veți reuși, dacă veți câștiga alegerile, să faceți în plus în calitate de rector, având în vedere că sunteți prorector de două mandate?

 

D.M.D.: Sunt roluri diferite. Am fost decan, acolo am jucat un rol. Am ajuns la rectorat, am acceptat un alt rol, de a avea o zonă foarte bine conturată, învățământ și resursa umană, dar în același timp am acceptat să fiu secundul rectorului, ceea ce înseamnă intelingență în a susține programul managerial și a crea mediul favorabil pentru acest lucru. Ca rector voi conduce Universitatea pe drumul conturat în programul managerial. Dorim să creștem  pozitia Universității în clasamentele întocmite, iar domeniile de studii să ajungă în poziții superioare în ierarhii.

 

R.: Concret, care ar fi realizările din anii de prorectorat cu care vă mândriți?

 

D.M.D.: Sunt cele legate de evaluarea programelor de studii din Universitate, a fost un proces de foarte bună calitate, mă mândresc cu procesul de evaluare instituțională a Universității, are cel mai ridicat nivel, mă mândresc cu clasificarea în care s-a poziționat foarte bine Universitatea, alături de universități precum cea din Brașov, înființată în 1948 sau precum cea din Timișoara, înființată în jurul aceluiași an. Suntem între primele universități clasice ale României. Consider că am avut o contribuție foarte importantă. Cu ajutorul colegilor am generat o poziție importantă pentru ULBS, azi suntem invidiați de colegii din alte universități din țară. Mă mândresc și cu relațiile cu ceilalți profesori. Dacă aș fi fost  conflictual, atunci nu obțineam  rezultatele acestea. 

Sunt multe lucruri pe care aș putea să le spun despre performanțele mele, pe cele importante le-am subliniat. Cred că am fost un partener excelent pentru colegii mei de echipe, indiferent care au fost acestea.

 

 

”Profesorii trebuie să fie interesanți”

 

R.:  Universitatea are drept materie brută studentul. Ce promiteți în acest sens?

 

D.M.D.: Până azi, studenții nu au participat reuniți cu profesorii în procesul de alegeri. Acum urmează reunirea grupurilor – studenți cu profesori -, care aleg președintele Senatului, votează candidații pentru funcția de rector, deci studenții vor fi egalii noștri deplini. Eu le transmit lucruri importante: vreau să le ofer un proces educațional de bună calitate, astfel încât să le fie drag să vină la școală. Să fie apropiați și să comunice ușor cu profesorii lor. Așa cum se întâmplă în zona Artelor Spectacolului, acolo unde îl găsim pe directorul Chiriac și cadrele didactice din departament,  înconjurați de studenți. Sau cum îi găsim pe studenți alături de profesorii de la Medicină în jurul bolnavilor, sau pe cei de la Informatică, grupați în fața calculatoarelor și exemplele pot continua. Acesta este modelul de educație pe care vrem să îl promovăm.  Trebuie să-i învățăm și să-i convingem de importanța educației continuă.

 

R.: Dați-mi un exemplu concret a ceea ce propuneți pentru studenți.

 

D.M.D.: Consultare și comunicare permanentă cu ei, implicare în deciziile care îi privesc, pe de o parte. Apoi trebuie să ne adresăm profesorilor pentru a-i conștientiza asupra protretului studentului de azi, care nu mai seamănă deloc cu cei de acum 20 de ani. Profesorii, la concurență cu numeroasele surse informaționale, trebuie să fie interesanți, pentru a-i atrage pe studenți. Trebuie să le povestim studenților și despre viețile noastre, nu în sensul de a forța intimitatea, ci despre rezultatele noastre importante sau ale altora.

 

R.: Dumneavoastră ați povestit cu studenții dumneavoastră astfel de lucruri?

 

D.M.D.: Da, să știți că eu fac cu studenții lucruri interesante, cred că se simt bine cu mine. Chiar și secvența de filme vizionăm, să știți, sigur, cu scop didactic, deși predau discipline care necesită o foarte mare seriozitate și pregătire prealabilă. 

 

R.: Am înțeles că susțineți cursuri cu sute de studenți prezenți. 

 

D.M.D.: Eu am doar întâlniri cu numărul de studenți care este programat pentru activitățile respectiv. Uneori 20, alteori 80, alteori aceștia sunt 120. Deci, în funcție de programările care se realizează. Dacă ne întrebați despre metodele de eficientizare  în ULBS, între acestea se numără și cele care se referă la a comasa acele formații de studiu la care se susține același curs. Facem aceasta și pentru a nu crea prea multe posturi vacante, pe care apoi să nu le putem susține.

 

Despre salariile din Universitate

 

R.: Alături de studenți, cei mai mulți care votează sunt, totuși, profesorii. Care e mesajul pentru ei?

 

D.M.D.: Dacă voi fi ales, voi fi alături de ei, voi avea atenție pentru nevoile lor, ca și pentru cele ale Universității. Voi încerca din răsputeri ca ceea ce are nevoie Universitatea să fie primit de la profesori, pentru a o poziționa cât mai bine, iar profesorii să își găsească cel mai potrivit loc, pentru satisfacerea nevoilor, pentru dezvoltarea carierei, pentru asigurarea unui trai decent.

 

R.: Probabil majoritatea pentru bani lucrează...

 

D.M.D.: Este un factor motivant important. Cei tineri îl au puternic, cei care ajung la alte vârste au și alți factori motivanți: prestigiul, aprecierea.

 

R.: Direct spus, cum îi veți putea ajuta, financiar, pe cei cu venituri mai mici?

 

D.M.D.:  Financiar ajutăm fiecare profesor prin poziția ierahică a Universității, în funcție de care se primește o anumită finanțare. Există apoi o legătură directă între atractivitatea organizației  (manifestată prin concurența la programul de studii) și nivelul de salarizare pe care îl aplică. Financiar îi ajutăm și printr-o atenție deosebită asupra grupurilor și a modului în care aceste grupuri aduc resurse importante în universitate, prin programe, unele de cercetare, altele de dezvoltare, în care unii se regăsesc și performează și, ca atare, sunt plătiți foarte bine. Unii sunt puțin reținuți și nu au convingerea că vor putea face față acestor programe. Ideea de participare la program e esențială, pentru că UE promovează acest stil de viață: construiești un program, îl înaintezi, dacă este bun este aprobat, apoi îl desfășori și prin desfășurarea lui în sine ești recompensat, câștigi, dobândești experiență, scrii lucrări științifice care sunt foarte importante. Eu sunt convins că vom găsi și alte metode de a satisface nevoile pe care le au.

 

R.: Un subiect sensibil este și discrepanța mare între salariile din Universitate. Cât câștigă un asistent?

 

D.M.D.: Salariile sunt foarte precis încadrate în prevederile legii.

 

R.: Dar, care e nivelul de jos?

 

D.M.D.: Cel al titularului, care este asistent...

 

R.: Care, pare-mi-se, este de 800 și ceva de lei.

 

D.M.D.: Da, dar sigur că în continuare, lângă această parte de salarizare strictă pe post, există suplimentele care vin de la plata cu ora – în Universitatea ”Lucian Blaga” toată lumea are plata cu ora. De ce? Pentru că sunt mai multe ore decât sunt titulari și atunci trebuie să existe. Sunt așa multe ore încât trebuie să dăm și în afară, deoarece acum mai sunt permise doar două norme, cea de titular și cea de plată cu ora.

 

R.: Totuși, pornind de la acești 800 de lei și până la peste 13.000 de lei, pe lună, diferența este mare.

 

D.M.D.: Aceste diferențe apar datorită participării la diferite programe de cercetare sau dezvoltare, unde se câștigă foarte mulți bani.

 

R: Nu se poate pune în discuție un fel de etică socială în cadrul Universității, pe această temă a diferențelor? Vă propuneți o astfel de temă?

 

D.M.D.: Îmi doresc să îi fac pe toți să câștige mult. N-o să o pot face decât în măsura în care se vor antrena la diferite activități care nu mai sunt doar cele strict ale predării. Sigur că e diferență între un lector cu experiență care poate produce mai mult în cadrul unui program decât un tânăr. Dar și tânărul, dacă este învățat, poate ajunge acolo. Sigur că acest lucru a mai fost analizat în Universitate de mai multe ori. Să nu credeți că cei care suntem profesori nu ne uităm și la acest aspect. Tot ce s-a putut da, s-a dat în spiritul prevederilor legii și să știți că am avut asistenți care au câștigat foarte mulți bani. Avem și acum asistenți de acest nivel. Sigur, cel care câștigă foarte mult nu își exprimă nemulțumirea, la dumneavoastră vin cei care câștigă puțin. Dar puteți face comparații și cu alte universități și acolo veți vedea poziția fruntașă pe care și aici o are ULBS.

 

R.: În sensul că are mulți profesori care câștigă mult?

 

D.M.D.: Are profesori și acordă o atenție deosebită sistemului de salarizare pe care îl avem. El va fi cu siguranta imbunatati in urmatorul mandat

 

 

E nevoie de oameni reprezentativi

 

R.: Care e echipa dumneavoastră, pentru alegerile care urmează?

 

D.M.D.: Legea este una nouă și a încercat de la bun început să îi dea rectorului o putere mare. În lege ai impresia că rectorul va hotărî tot. Realitatea nu este aceasta. Desfășurarea procesului de alegere în Consiliul de facultate, în Senat, a membrilor, a deschis ușa dialogului și a aprecierilor pentru fiecare profesor. Din această perspectivă, viitorul va fi în continuare acela de a te orienta în alegerea echipei, a te orienta asupra profesionalismului lor, dar în egală măsură a calităților manageriale. Amândouă însă nu pot fi suficiente dacă nu au adeziunea colectivului. Prin lege, colectivul are un punct de vedere primordial de exprimare. Da, îl recomandăm pe cutare, sau nu. Din această perspectivă, și eu țin voi ține seama, categoc, de aceste recomandări. Îmi doresc să asigur o reprezentare uniformă a tuturor grupurilor și, sigur, că țin seama de locul cel mai potrivit pe care îl pot găsi pentru fiecare candidat pentru funcție, din fiecare colectiv și facultate. 

 

R.: În cazul în care veți câștiga, alături de o echipă care va avea oameni ce nu vor fi considerați reprezentativi de grupurile din care fac parte, pe cine sacrificați: colectivul sau pe cei din echipa dumneavoastră.

 

D.M.D.: Nu vom sacrifica colectivul!

 

R.: Dar, în cazul în care veți deveni rector, cum credeți că va mai putea colectivul să voteze împotriva celor susținuți de dumneavoastră?

 

D.M.D.: Trebuie ales acel om care întrunește și adeziunea colectivului.

 

R.: Altfel spus, atunci. Credeți că va avea curaj majoritatea colectivului să își exprime liber punctul de vedere?

 

D.M.D.: Au făcut față și au dat dovada unui curaj real în această perioadă. Și sunt convins că vor avea tot timpul acest curaj. Au fost îndemnați să aibă curaj de exprimare, dar în același timp să aibă și înțelesul corect al faptului că mergem de jos în sus. Dacă un grup trimite oameni neprezentativi în structurile de conducere, în primul rând grupul are de suferit. Mesajul nostru permanent către facultăți a fost acela de a-și alege oamenii reprezentativi. 

 

R.: Credeți că mai trebuie ceva schimbat în actuala structură a Universității?

 

D.M.D.: Avem 43 de domenii supuse evaluărilor. Sunt foarte multe domenii, ca atare, cred că este prima universitate ca număr, din acest punct de vedere. Universitatea va trebui să ia niște hotărâri, la nivelul fiecărei facultăți, care sunt domeniile pe care le susținem în continuare. Pentru că după prima evaluare de anul trecut, toate facultățile din țară vor face același lucru. Își vor concentra resursele umane pe anumite domenii, poate mai puține, astfel încât la următoarea clasificare să se situeze în frunte. Ceea ce va trebui să facem și noi. Trebuie să mai fim atenți și la acele domenii care ajută, ulterior, absolvenții. Probabil unele programe le vom trece într-o zonă a conservării și poate chiar a renunțării dacă nu vor mai fi de actualitate.

 

 

Subiecte sensibile

 

R.: În Universitatea din Sibiu există și o serie de subiecte sensibile. Printre acestea este și cel referitor la gradele de rudenie între diferiți reprezentanți ai Universității. Cum veți aborda această chestiune, mai ales că și soția dumneavoastră lucrează în cadrul Universității?

 

D.M.D.: Acum, legea e lege. Specifică și are detalii asupra incompatibilităților. În principal cele referitoare la funcțiile de conducere și, din acest punct de vedere, eu nu am nicio situație de acest gen. Eu chiar am fost printre ințiatorii care, după apariția legii, am rezolvat situațiile de incompatibilitate din Universitate.

 

R.: Cât de ”maleabil” veți putea fi pe acest subiect?

 

D.M.D.: Cu privire de abatere de la lege, nu va exista nicio posibilitate, e clar. De asemenea, noi nu o să ne îndemnăm familiile care s-au format în Universitate (sunt mulți tineri care s-au cunoscut aici și apoi s-au căsătorit), nu o să îi îndemnăm să producă situații grave în construcția lor familială. Vom căuta soluțiile prin care să menținem ambii membri ai familiilor în Universitate. De asemenea, vom evita orice influență a unuia dintre ei asupra celuilalt, atunci când e vorba de concurs. Le vom atrage de zece ori atenția pentru a nu fi supuși unui atac pe prevederile legii. Nu avem cum să nu fim atenți la resursa umană. O formăm foarte greu, costă mult, nu vrem să pierdem nimic. Așteptăm ca și legiuitorul să se uite în timp la efectele acestei legi – au fost favorabile sau nu. Un scurt comentariu: în universitățile americane (sigur, e o altă lume) familia universitară este protejată și are parte de discriminare pozitivă. Pentru că dacă se manifestă etic și moral in grupul respectiv, el este în favoarea universității, nu în defavoare. Sigur, ceea ce a inspirat această lege au fost comportamentele imorale și lipsite de etică care poate au necesitat la nivel național această intervenție. Eu nu cunosc în țară astfel de abateri grave, dar, probabil, cei de la Minister au avut semnale că se mai întâmplă așa ceva.

 

R.: M-am uitat pe declarația dumneavoastră de avere, unde ați trecut în dreptul unor venituri ”conform fișei fiscale”. De ce ați ales acest lucru, puțin transparent?

 

D.M.D.: Declarația de avere se referă la ceea ce se întâmplă cu fiecare dintre noi. Fișa fiscală cuprinde toate detaliile și este un document care este predat, de asemenea. Îmi aduc aminte că o declarație din aceasta, foarte detaliată, pe care am dat-o acum trei sau patru ani, a fost interpretată în fel și chip. Eu scriam acolo că am primit niște bani de la Colegiul alimentar din Sibiu, pentru activități, și colegii dumneavoastră din acea vreme au început să sune directorul Colegiului să întrebe ce treabă am eu cu liceul. Ca să ajungem la o clarificare simplă.

 

R.: Deci se poate și clarifica...

 

D.M.D.: Să vedeți cum. A fost o agitație mare de tot – ce caut eu acolo, de ce? Acolo, pur și simplu, am fost la un grad I și atunci inspecția pentru gradul I era plătită de liceu și nu de Universitate. Tot felul de astfel de interpretări există, care mă pun pe mine în situația de a explica pe niște lucruri pe care le-am obținut prin muncă. Consider că este o pierdere de timp la care nu are sens să mă antrenez.

 

R.: Nu considerați că dacă vă ”ascundeți” după formulări de acest gen, mai mult vă dăunează imaginii?

 

D.M.D.: Nu știu, dar eu consider că atâta vreme cât în Universitate există decizii ale biroului Senatului în care se specifică ce sistem de salarizare avem, cum se realizează retribuția pentru activitatea de educație, de cercetare, pentru celelalte activități, fiecare subînțelege că un coleg care nu își mai vede capul de ore are și va avea mai mulți bani. Cel care se plimbă sâmbăta sau duminica pe la Bacău sau pe unde mai are activități va câștiga mai mult decât cel care stă acasă. Trebuie să vă spun că pentru cei din afară nu este relevant, ci doar o posibilitate de a face speculații...

 

R.: Subiecte desuete?

 

D.M.D.: Nu aș îndrăzni să o subliniez foarte ferm, dar pot exista și alte acțiuni nefavorabile asupra unei famili din această perspectivă. În acea fișă scrie tot – unde stai și așa mai departe.

 

 

Universitarii în spațiul public

 

R.: De ce nu vedem profesori ai Universității mai prezenți în Sibiu, în societatea civilă? Am impresia că vocea academică nu răzbate, uneori, în afara spațiului ULBS.

 

D.M.D.: În anul 2000, Ministerul printr-un Institut de științe ale educației a căutat să determine cultura organizațională a instituțiilor de învățământ, inclusiv universitățile. De atunci s-a atras atenția asupra implicării reduse a universităților în comunitate. Studiul a spus că universitarii stau într-un turn de fildeș, nu ies de acolo, își citesc cărțile și prelegerile, discută între ei. De aici și până la a servi comunitatea este un pas mare, uneori greu de făcut pentru unii, deoarece chiar tradiția lungă a învățământului superior românesc nu a subliniat suficient acest lucru. A cerut cercetare, dar nu neapărat implicare publică. Acum facem și noi primii pași și vă anunțăm așa: dacă multă vreme directorii care conduceau instituții reprezentative din oraș erau niște personalități, aveau un doctorat și așa mai departe erau chemați în Universitate, în ultima perioadă  noi trimitem oameni înspre astfel de instituții. Dragoș Varga, domnul lector Silviu Borș, domnul director Sabin Luca, sunt oameni care au plecat din Universitate, au câștigat concursuri, reprezintă Universitatea acolo și devin factori de influență și de deschidere. Bine, acum și instituțiile specifice ale județului și orașului ar trebui să ceară ajutor. Ce fel de ajutor? De exemplu în diferite programe – profesorul Dan Dumitrașcu, de la Inginerie, este un bun colaborator al Consiliului Județean pe probleme de inginerie a mediului.

 

R.: Dar dumneavoastră, de exemplu, de ce nu ați fost până acum prezent în spațiul public?

 

D.M.D.: Referitor la mine, aș îndrăzni să spun am fost atât de antrenat de activitatea Universității încât mi-am consumat timpul și resursele pentru aceasta. Pe de o parte. Pe de altă parte, i-am lăsat calea liberă domnului rector să facă acest lucru, deoarece am considerat că dânsul trebuie să facă. Vă promit că voi fi foarte activ.

 

R.: Ce îi puteți reproșa actualului rector și vă propuneți dumneavoastră să realizați, dacă veți fi ales în această funcție?

 

D.M.D.: Sigur, e foarte complicată întrebarea dumneavoastră. Se poate răsfrânge și asupra mea și prin faptul că făcând parte din echipă ar trebui să îmi asum răspunderile. Poate că îndemnurile acestea ar fi trebuit să fie mai prezente: ieșiți în afară, înspre comunitate. Dar, probabil, mai importantă este ULBS și serviciile care pot fi aduse în Universitate. Am dat acel exemplu, comparația cu Universitatea Babeș – Bolyai: noi, fiind tineri suntem și vulnerabili. Cei robuști nu au această problemă. Noi ne-am concentrat să o ținem pe drumul cel drept, să aibă o viteză bună. Și a avut, dacă a ajuns din urmă Brașovul și Timișoara. O să îi lăsăm pe cei care vor fi undeva dincolo de 2020 – 2030 să privească altfel lucrurile. Până atunci nu trebuie să oprim motoarele înaintării noastre.

 

 

R.: Care sunt rezultatele pe care le-ați obținut conducând Centrul Concept?

 

D.M.D.: Universitatea ”Lucian Blaga”, în perioada 1992 – 2000, a avut o colaborare cu Universitatea Missouri din SUA, în baza căreia la Sibiu s-a realizat o școală de business. Atunci, peste 60 de profesori din Universitate au fost participanți la programe de perfectionare  și  mulți am fost specializați pe diferite domenii manageriale. Atunci s-a conturat această idee a unor programe de studii postuniversitare care să aparțină zonei educației continue, cu componente manageriale. Așa s-a format și un departament care s-a ocupat de un program de formare continuă a adulților, acesta este departamentul Concept de care m-am ocupat și unde au funcționat și funcționează programe foarte valoroase cu un nivel de atractivitate foarte ridicat. Pentru că a fost bine construit conceptul programului, pentru că disciplinele sunt bune, pentru că predau profesori cu mare experiență și care au experiență practică relevantă. Adulții care vin și plătesc manifestă și o motivație bună. Cu ei se poate lucra ușor. Programele acestea postuniversitare au fost oprite anul trecut prin noua lege.