Respect...

Când UEFA a lansat campania Respect în tribunele terenurilor de fotbal lucrurile deja erau scăpate de sub control. Iar spectrul unui nou caz „Heysel” era din ce în ce mai aproape. Rasism, violență, și nu doar pe stadioanele din țările civilizate. Chiar și pe tăpșanele noastre cu pretenții de stadion. UEFA a găsit cuvântul potrivit care s-a transformat în antidotul întregii palete de probleme: RESPECT.

Atitudinea omului de rând nu e cu mult diferită a suporterului sau huliganului de stadion. Impresia de libertate pe care o oferă dezlănțuirea generală a stadionului o au și când merg pe stradă înconjurați de sute de necunoscuți. 

Gândind la rece la ceea ce ne lipsește nouă, ca tot unitar, asta e. Ne lipsește respectul. Nu în situații punctuale. Ne lipsește în general. Față de omul de lângă noi, față de vecinul de deasupra sau de cel cu un etaj mai jos, față de iarba din parc pe care o călcăm fără remușcări, față hârtia pe care o aruncăm lângă coșul de gunoi. Lista este nesfârșită. Avem o completă lipsă de respect față de instituțiile statului. Știu, o să spuneți că ele sunt cele care își bat joc de noi și poate, pe undeva, așa și e. Dar perpetuând această bătaie de joc, contribuind cu forțele proprii nu facem altceva decât să adâncim prăpastia. 

În timpul Turului Ciclist al Sibiului, coloana oficială avea ca antemergător două echipaje de poliție care aveau sarcina să oprească traficul, temporar, până la trecerea cicliștilor. Cât aveau mașina de poliție în vizor, toți șoferii trăgeau dreapta și așteptau cuminți. Cum mașina dispărea din retrovizoare, porneau, în ciuda indicațiilor poliției, în ciuda rugăminților echipelor de arbitri. Într-o completă lipsă de respect, în primul rând față de rigoarea legii, în al doilea rând față de un eveniment unic în județul Sibiu și, nu în ultimul rând, față de viața unor oameni. Pentru că da, posibilitatea unui accident între un pluton de cicliști care circulă cu viteză și un camion cu lemne care îți apare brusc în față, după o curbă, e imensă. Respect...