Marţi,
19.10.2021
Cer Senin
Acum
14°C

Tenisul din lumea buna a "descalecat" si la Sibiu. Cu bune si rele

 

Sibiul și-a făcut în țară un brand de oraș cultural iar pe asta se bate monedă, în dauna altor ramuri ce se apropie cu pași repezi, în importanță, de cea culturală. Orașul de pe malul Cibinului are echipe de baschet, fotbal, handbal, volei, are sport și sportivi cu performanțe notabile. Din această pleiadă de sporturi, Sibiului îi lipsea tenisul. Cu o expunere atât de mare pe plan internațional și fiind tranzitată de milioane de turiști anual, era de neînchipuit ca citadela sibiană să rămână, și în 2012, netrecută în calendarul sportului alb.

Rețeta este intuitivă și simplu de aplicat: se acceptă, ca susținător, un turneu care are notorietate – BRD Năstase Țiriac Trophy, apoi se aduc, pentru spectacol, jucători buni din primii 200 ATP, iar apoi, pentru autoritate și garanția succesului, se adaugă întâiul cetățean al orașului, la promovare. Și, cum prima ediție a unui turneu de tenis profesionist organizat în Sibiu nu avea cum să dezamăgească – așteptările erau prea mari! – organizatorii au oferit, fără să planifice, o finală de simplu sută la sută românească, taman între primii doi favoriți ai competiției, câștigată de Adrian Ungur cu 6-4, 7-6 în detrimentul lui Victor Hănescu. De asemenea, copiii de mingi, cei mai mulți de dimensiunea unei rachete tenis, și mai ales stângăciile caracteristice vârstei și guvernate de emoții au reprezentat plusul de amuzament de care publicul are nevoie la astfel de evenimente.

Sibiu Challenger, pe scurt

Sibiul s-a înscris din acest an în seria de patru turnee ATP Challenger Tour organizate în România, în perioada iulie – septembrie. Dacă Arad, Timișoara și Brașov au căpătat deja o tradiție din a organiza astfel de competiții, orașul nostru a fost pus, în premieră, pe harta tenisului profesionist deopotrivă românesc și internațional. Fiecare turneu este dotat cu premii în valoare de 30.000 de euro, plus ospitalitate și 80 de puncte ATP pentru câștigător. La acest gen de turnee intrarea este liberă pentru fanii de toate vârstele. Astfel, Sibiul a fost cel de-al treilea oraș care a găzduit un asemenea turneu. În perioada 4-12 august a acestui an, clubul de tenis Pamira din Sibiu a dat cheile arenelor de tenis celor mai buni jucători de pe zgură, printre care Adrian Ungur,Victor Hănescu, Victor Crivoi, Inigo Cervantes sau Joao Sousa. Nu a fost uitată nici competiția de dublu, care însă la Sibiu s-a bucurat de mai puțină atenție ca cea de simplu. De asemenea, la turneu a fost prezent, pe alocuri, și primarului Sibiului, Klaus Johannis, cel care a și apărut în clipul de promovare al competiției -  două premiere, una pentru edil și alta în materie de promovare a unei manifestații spotive.

Liniște, pe acordurile ringtone-urilor

Fiind primul turneu de tenis organizat în oraș, sibienii prezenți în tribune, probabil din lipsă de antrenament, au fost ușor desincronizați. Numărul spectatorilor a crescut de la zi la zi, de la o fază a competiției la alta, exact cum era de așteptat. La fel s-a întâmplat și cu numărul normelor de bun simț încălcate, pentru că cele ale tenisului, fie ele și nescrise, erau din start considerate a fi necunoscute publicului larg. Și deci, încălcate din neștiință. Cu sugar, cu cățel, dar măcar fără purcel, oamenii au luat cu asalt tribunele terenurilor de tenis. Degajați și în așteptarea spectacolului, mulți din fanii sportului alb își ocupau locurile, asigurându-se că rezervă scaune și pentru vărul, sora, tatăl ori vecina vecinului de la etajul trei, chiar dacă oricare din aceste persoane tindea să întârzie trei-patru game-uri sau alegea să se fâțâie pe la 30 egal.

Dar, nestatornicia oamenilor din tribune nu a fost cel mai antrenant moment al fiecărui meci. Nici măcar grația reverului lui Hănescu executat cu o singură mână ori forehand-urile neobositului Crivoi, ci chiar dialogul telefoanelor. Dacă în stânga tribunei răsuna un telefon monofonic, aproape imediat, dintr-un oricare alt colț i se răspundea - cum altfel? -  polifonic. „Nu pot să vorbesc acum, că sunt la tenis”, șoptea un spectator, acoperindu-și gura cu mâna, în timp ce un altul, din vecinătatea sa, îl atenționa răstit – „Închide, domne, telefonul! Ți-a zis și arbitrul la începutul meciului! Ce naiba?!”.

 Situația a persistat pe tot parcursul turneului, ceea ce i-a determinat pe arbitrii de scaun să se întoarcă înspre sursa bruiajului și să recurgă la gesturi și grimase deloc aprobatoare. Nu puține au fost cazurile în care arbitrului i se răspundea cu un ridicat din umeri însoțit și de un „nu mai fac, domnu’”, în timp ce în alte părți ale arenei se auzeau zumzete de „închide-ți-l, fată, că ne ia ăsta și pe noi! Sau dă-l pe silent!”. 

Ai greșit? – Te aplaud!

Pe lângă dialogul telefoanelor, campion de necontestat în lupta cu liniștea aproape mormântală necesară schimburilor, aplauzele pe greșelile adversarilor au constituit adevărate delicii și motivul mirării multor jucători. Dacă românii implicați în meciuri erau, indiferent de aspect, pricepere ori loc în clasament, favoriții sibienilor, adversarii și mai ales erorile lor neforțate erau ținta aplauzelor. Însă, aplauzele nu veneau cu răutate sau nu erau parte a unui „atac psihologic”, ci din necunoașterea regulilor. Foamea de sport și, în acest caz, de tenis a celor prezenți în tribune, coroborată și cu spiritul național care te făcea să ții  cu „românul nostru” a dus, nu de puține ori, la situații în care erau aplaudate erorile, dacă acestea îl ajutau pe tenismanul favorit. În semifinala dintre Adrian Ungur, numărul 102 ATP și favoritul turneului de la Sibiu, și Joao Sousa, numărul 143 ATP, a existat, pe fondul unei greșeli a portughezului survenită în cel de-al doilea set, un astfel de moment. Sousa, un tenisman care se exteriorizează foarte mult, greșise returul care făcea ca scorul să fie 1-1, iar publicul, din dorința de a-l încuraja pe Ungur, a aplaudat acea minge. Uimit și supărat, Sousa s-a uitat către segmentul de public care aplauda, și într-o spaniolă inteligibilă până la ultimul cuvânt a întrebat „de ce aplaudați?”, după care s-a întors pentru a relua meciul, dând din cap dezaprobator și spunând mai încet, dar la fel de înteligibil  - „Hm, aplaudă! Aplaudă greșeala! Aplaudă!”. I s-a răspuns cu o tăcere bruscă, urmată de câteva chicoteli.

„Vrem să educăm publicul”

Prezența în număr mare în tribune, cât și deschiderea proverbială a sibianului către sport sunt doar două din premisele pe care se poate baza, și trebuie să o facă, regăzduirea unei competiții de tenis profesionist în Sibiu. Micile nesincronizări ale unei părți a publicului, deși nu puține la număr, vor dispărea pe parcurs, odată ce o astfel de competiție intră în viața sibianului. Pătimaș și mare consumator de no-look backhand-uri, sibianul se va adapta ușor-ușor la rigorile tenisului. La grația acestuia și chiar la comportamentul caracteristic elitelor, cele care au și pus bazele sportului alb în secolul al XIX-lea. Pe acest lucru mizează și Marius Vecerdea, fost jucător de tenis și totodată managerul bazei sportive care a găzduit Challenger-ul. „A ținut și vremea cu noi, nu e nici cald, nici frig, nici ploaie sau vânt. Sunt foarte mulțumit de organizare, totul a ieșit ca la carte, iar acest lucru ne dă speranțe pentru viitor. Toată lumea a fost mulțumită, am avut meciuri transmise de DigiSport, partide frumoase și jucători foarte buni. Din cauza faptului că este prima ediție a unui astfel de turneu, publicul încă nu este obișnuit. Încercăm să creăm un public pentru anii viitori, pentru că vrem un eveniment de durată! E și normal să educăm publicul sau el să se educe pe sine, pentru ca publicul să ne ajute, apoi, să creștem în continuare ca sport, ca și competiție”, spune Marius Vecerdea, care, deși nu știe ce va fi în viitor, își dorește un turneu la Sibiu de sine stătător. Premisele sunt bune, dat fiind faptul că  toți jucătorii străini care au ajuns în oraș nu mai conteneau din a lăuda Sibiul pentru aroma degajată de ciocnirea dintre nou și vechi. În ceea ce îi privește pe români, aceștia vor veni, în funcție de calentarul competițional și de forma fizică, pentru că în România există foarte puține evenimente în care pot evolua în fața conaționalilor.

Comentarii

3 comentarii

cata

Acum 9 ani

O prostie de articol
Raspunde

@cata

Acum 9 ani

Nu,nu...! Gresesti, scumpy! O radiografie exacta a capacitatilor romanesti (chiar daca sunt de SB)! Ca y est!
Raspunde

kVYAwGbIL

Acum 9 ani

sa vezi cum e sa locuiesti in zona. si stii ca dciinmua seara au dat drumul la artificii din fata de la Olimpia? mi se zguduiau geamurile, mi s-a speriat copilul, si eu nici macar nu locuiesc fix alaturi, ci ceva mai departe. iarna trecuta, la patinoarul de pe Olimpia era muzica de nunta data la maxim. toata ziua, tot uichendu', pina seara la 10 cind se dadea stingerea. daca aveai chef de nunta iti luai nuntasii si nasii si ceva mincare la pachet si iti furnizau ei dj-ul traditional gratuit.ideea e ca nu e nimic nou. si ca din pacate nu se arata semne de normalitate in viitorul apropiat.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus