Raluca Turcan: " Vocatia mea este sa ajut!" P.E.

 

Reporter: Care sunt defectele Ralucăi Turcan?

 

Raluca Turcan: Aidoma tuturor celorlalți oameni, am și calități și defecte. M-ați întrebat acum de defecte. Unul dintre defectele mele cred eu că este încăpățânarea, dar pe care o consider o trăsătură ce poate fi ușor transformată într-o calitate, dacă este conștientizată și controlată. Sunt un om corect, exigent și nu abandonez uşor sau la cerere ceea ce am început.

 

Rep.: Încăpățânarea este un defect sau o calitate?

 

R.T.: Depinde ce te determină să fii încăpățânat. Nu este bine, de exemplu, să perseverezi într-un lucru care știi că este greșit, sau ți se explică argumentat acest lucru. Sunt încăpățânată atunci când vine vorba de proiectele pe care le știu utile pentru societate, pentru oameni. Aici cred că încăpățânarea se transformă în perseverență. Perseverența, sinceritatea şi solidaritatea se numără printre calităţile umane deosebit de importante în viaţă. Această credinţă mă determină să fac tot ceea ce pot pentru a-mi ajuta semenii. Omul nu trăieşte singur, ci înconjurat de semenii săi. Lucrez alături de oameni, comunic cu ei tot timpul, încerc să le cunosc nevoile, să le înțeleg , și cred că de cele mai multe ori am reușit. Am semnale că ei mă percep exact aşa cum sunt – un om apropiat, cald, implicat.

 

Rep.: Ce poate aduce bun în politică această încăpățânare?

 

R.T.: Sibienii mei, cum îmi place să spun, mă cunosc pentru perseverența de a duce la bun sfârșit proiectele pe care le-am inițiat. Fie că este vorba despre campanii sociale în vederea creșterii gradului de informare, implicit și de reducerea numărului de persoane afectate,  privind cancerul de sân, fie că este vorba despre consumul de etnobotanice și droguri sau cooptarea oamenilor în acțiunea de donare de sânge. M-am implicat de asemenea în strângerea de fonduri pentru construcția de grădinițe, pentru reabilitarea și dotarea unor școli din Sibiu ori a spitalului județean. Mă preocupă la fel de mult și cred în creșterea misiunii sociale a Bisericii, unde oamenii să-și găsească și alinare spirituala dar și un sprijin material, oricât de modest.

Știu că pot face mai mult, de aceea nu abandonez nici proiectele pe care le-am început, nici baricada politicii, fiind hotărâtă să mă implic și pe mai departe la fel de mult și în viața comunității pe care o reprezint în Parlament, dar și pentru interesele naționale ale României.

 

Rep.: Ați studiat pianul dar ați practicat și artele marțiale. Se împacă cele două domenii?

 

R.T.: Pianul și artele marțiale practicate în timpul copilăriei mi-au creat anumite deprinderi extrem de utile în viață. Într-adevăr, par două domenii complet distincte, deosebite unul de celălalt, însă m-au ajutat foarte mult să mă formez. Studiul acestui instrument muzical extrem de dificil, pianul, m-a pregătit constant pentru controlul emoțiilor, iar din artele marțiale am învățat să-mi respect adversarul și să-l iau întotdeauna în serios. Am învățat să mă bazez în primul rând pe propriul meu efort și nu pe greșelile adversarului, să-mi păstrez calmul și sângele rece în condiții dificile.

 

Rep.: Cine v-a îndemnat să vă apropiați de pian și arte marțiale? Părinții, colegii?

 

R.T.: Pianul a fost prima dragoste și o voi păstra în suflet toată viața. În rest, părinții nu mi-au interzis niciodată să fac ceva, nici nu au insistat să merg pe un anumit drum. Pot să spun însă că de fiecare dată mi-au indus şi m-au îndrumat să fac ceea ce trebuie, pentru a-mi clădi un loc în societate prin muncă, cu onoare şi uneori cu sacrificii, întotdeauna ţinând cont însă şi de nevoile celorlalţi. Mama mea este profesoară de matematică, iar tatăl este profesor de fizică, dascăli pentru care educaţia în spiritul valorilor profunde, adevărate reprezintă un mod de viaţă. Îmi spun mereu cât de minunaţi sunt părinţii mei, cei care m-au crescut în spiritul acestor valori, iar acum sunt şi bunici extraordinari care, alături de cealaltă pereche de bunici, părinţii soţului meu, se străduiesc să imprime şi copilului nostru aceleaşi principii sănătoase de viaţă.

 

Rep.: De ce candidați?

 

R.T.: Consider că am reprezentat cum se cuvine Sibiul în plan național și sper că am reușit să fiu un model de onestitate și decență, așa cum sunt de fapt sibienii. Tot mandatul am fost dedicată cauzelor și proiectelor, nu am stat deoparte, nu m-am ferit și nu m-am ascuns! Cred că vocația mea este să ajut și am reușit să transform multe proiecte de pe hârtie în realitate.

 

Rep.: Care este cel mai important lucru pe care intenționați să-l faceți pentru Sibiu dacă sunteți ales parlamentar?

 

R.T.: Modernizarea Spitalul de Pediatrie din Sibiu este o prioritate, pentru că nici spațiul, nici dotarea și nici personalul nu sunt suficiente. De aceea, este necesar să atragem fonduri europene pentru extindere. Apoi, în domeniul educației trebuie să ia ființă Asociația Părinților Sibieni, pentru care mă voi implica puternic, pornind tot de la ideea parteneriatului – acela dintre școală și părinți. Vocea părinților trebuie să fie mai bine auzită și să se țină cont de ea.

Și, pentru că pledez pentru rezolvarea problemelor unind forțele din comunitate, tot în domeniul educației doresc functionarea corecta si eficienta a invatamantului profesional, gândit si introdus in parteneriat între companii private din Sibiu și licee, pentru a oferi elevilor practica atât de necesară unei meserii, dar și un loc de muncă ulterior. Meseria este lucrul cel mai de preț și trebuie să educăm tinerii să pună accentul pe o bună specializare profesională.

 

Ultima carte citită:

Mario Vargas Llosa, Paradisul de după colț

 

Motto: 

"Inima are rațiunile ei pe care rațiunea nu le cunoaște", de Blaise Pascal 

PUBLICITATE ELECTORALĂ