Scrisoare deschisa d-lui Victor Ciorbea (I)

Stimate D-le ex. Prim Ministru,

Mă adresez Dvs. în calitate de fost colaborator politic şi guvernamental în perioada guvernării CDR.

Îmi face plăcere să-mi amintesc ardoarea şi devotamentul cu care V-aţi avântat în lupta şi bătălia dură şi grea pentru implementarea primilor paşi ai reformei, pentru curăţirea şi însănătoşirea climatului socio-moral, pentru combaterea corupţiei şi a marii infracţionalităţi, pentru o politică fundată pe adevăr şi dreptate, pe valorile principiale ale creştin-democraţiei astfel cum ne îndrumase Corneliu Coposu. Cunosc, poate mai bine decât alţii, efortul şi dăruirea - uneori cu preţul liniştei şi sănătăţii - închinate acestui nobil ţel într-o perioadă extrem de grea a evoluţiei noastre postdecembriste. Am trăit, alături de Dvs.zbuciumul demisiei fortuite din funcţia de prim ministru ca şi amărăciunea nemăsurată căşunată de unele forţe interne ale Coaliţiei atunci la putere care V-au atârnat ştreangul la gât.

Multă vreme de atunci încoace V-am urmărit prestaţia politică, inclusiv în calitate de preşedinte al PNŢCD, cu credinţa fermă că aţi rămas un soldat bătăios, credincios valorilor promovate de partidul nostru, valori pe care le-aţi reconfirmat  în diverse împrejurări extrem de dificile ale evoluţiei şi decăderii lui. De aceea am rămas pur şi simplu consternat când, în vara anului trecut, l-aţi abandonat înrolându-Vă la remorca PNL, îndemnându-i pe simpatizanţii Dvs.să procedeze la fel. Cunosc raţionamentul care V-a îndemnat la un astfel de pas, acelaşi de altfel invocat şi de preşedintele Miluţ în 2008, anume că de pe listele PNL câţiva vor accede în Parlament, poziţie din care vor reuşi repunerea pe picioare a PNŢCD. Deşi n-aţi fost profund implicat în problemă aţi putut sesiza totalul faliment al unui astfel de raţionament chiar dacă atunci, ca şi acum, liberalii ar fi avansat ceva promisiuni pe aceată direcţie. Se putea anticipa - ceea ce în cele din urmă s-a dovedit - că a abandona bătălia politică în numele partidului, a-l scoate din rândurile subiecţilor politici electorali, a candida pe listele unui alt partid, este o gravă sincopă în gândirea politică. Aproape de neconceput. Motiv pentru care, cunoaşteţi foarte bine că şi în 2008 s-au depus eforturi susţinute pentru a bloca o atare evoluţie dar fără succes.

În politică întocmai ca şi în orice alt domeniu, se poate greşi. Uneori greşelile sunt grav ireparabile. Se poate întâmpla alteori ca greşeala să se traducă într-un adevărat succes. Aţi reuşit – după ştiinţa mea singurul fost peneţist– să ocupaţi onoranta bancă de senator al României. Mă aşteptam să deveniţi senator independent poziţie din care să întindeţi o mână de ajutor partidului care v-a lansat în viaţa publică. Vă spun însă cu durere şi strângere de inimă că prestaţia Dvs. atât înainte ca şi în campania electorală precum şi cea de azi pe băncile PNL Vă descalifică.

V-am urmărit – atât cât am suportat ecranul – drept portdrapelul incandescent până la pierderea de sine a hăitaşilor de la Antena 3, vituperând împotriva lui Băsescu şi PDL, înscriindu-Vă astfel perfect pe linia bătăliei politice de succes a PNL. Ştiu! Alături de Dvs. şi în rândul al doilea am avut de suportat furia deslănţuită de PD în frunte cu Roman şi Băsescu împotriva noastră. Ştiu că ei – şi în final de mână cu liberalii – V-au forţat în chip umilitor demisia. Cunosc, am trăit şi eu alături de Dvs. şi de preşedintele Constantinescu furibunda, deşănţata campanie de hăituire şi denigrare la care mai pe faţă mai pe ascuns s-au asociat şi ei. De aceea - şi nu numai de aceea - nu sunt un fan al lui Băsescu şi PD devenit acum PDL. Dar cu aceeaşi putere cred că politica, politica  în adevărata ei substanţă nu se face, nu trebuie făcută resentimentar. Nu trebuie raportată numai la persoane şi excesiv personalizată ci raportată la idei, la măsura traducerii lor în fapte, la interesele ţării.