Directorul Festivalului Internațional de Film de Transilvania, Tudor Giurgiu, nu mai are nevoie de prezentări. În rândurile următoare puteți afla de ce nu a fost posibilă proiecția 3D a filmului ”Life of Pi” în Piața Mare și de ce lui Tudor Giurgiu îi place să bea vin în Piața Mică și să se uite la oameni cum trec pe stradă.
Rep.: Anul trecut, cu ocazia festivalului de la Sibiu, mi-ați declarat că în câțiva ani vom avea o proiecție 3D în Piața Mare la TIFF Sibiu. Rămâneți de aceeași părere?
T. G.: Noi am încercat să facem anul acesta o proiecție 3D în Piața Mare a Sibiului. Colegul meu Vlad a făcut toate eforturile să putem proiecta ”Life of Pi”, în Piața Mare, în format 3D. Problemele sunt două: faptul că dimensiunea serverului și a aparaturii implicite este enormă - ca să înțelegi este o hardughie foarte grea și foarte complicată care nu merita efortul să o aduci doar pentru un singur film -; și nici ecranul gigant pe care îl aducem an de an din Germania nu este suficient de potrivit pentru așa ceva, ar fi fost necesar un ecran cu o suprafață de reflexie nu știu de care, cu niște parametrii tehnici foarte precis stabiliți. Evident ar fi fost și problema ochelarilor 3D. Dacă aduci din China ochelari 3D - bine noi am cumpărat un stoc mic de vreo 50 de perechi de ochelari în inventarul festivalului -, dar fiecare costă vreo 40 de euro, ori să investești în o mie sau două mii de perechi de ochelari ar trebui să poți face continuu proiecții 3D, ceea ce nu avem cum să facem. Eu nu spun nu acestei ipoteze, dar mă aștept ca, după cum tehnologia evoluează fantastic în domeniul acesta, să apară provideri de astfel de tehnologii în Europa. Germanii și olandezii sunt foarte avansați la acest capitol și să încercăm să-i închiriem și să-i book-uim pentru două sau trei seri de proiecții 3D în Piața Mare, astfel încât să se justifice și această investiție. Gândiți-vă cât de fabulos ar fi fost o astfel de proiecție, mai ales că sibienii nu au practic ocazia de a experimenta în oraș tipul acesta de entertainment.
Rep.: La ce imagini spectaculoase are ”Life of Pi”, sigur ar fi fost o experiență 3D de ținut mine.
T. G.: Da, nu întâmplător a fost ales.
Rep.: De ce aduceți la TIFF Sibiu o secțiune de filme documentare când la Sibiu avem un festival dedicat filmelor documentare?
T. G.: Se întâmplă un lucru pe care eu îl văd an de an: cantitatea de filme documentare bune dintr-un an o depășește pe cea de filme de ficțiune bune. Ceea ce înseamnă că realitatea în care trăim îți oferă atât de multe subiecte și există atât de mulți oameni talentați încât ar fi imposibil altfel să se întâmple acest lucru. Anul acesta veți vedea ”Exposition”, filmul american despre competiția de balet, sau filmul ”Ultimul păstor”, o producție cu totul extraordinară, sunt filme excepționale care eu cred că merită văzute, merită gustate, filme un pic pe alt fel de profil de ce aduce Astra Film Fest, care oricum face un lucru extraordinar. Dar noi am încercat să găsim și alt fel de filme, care sunt complementare cu programul de la Astra.
Rep.: Nu sună rău ceea ce ne spuneți dumneavoastră, dar realitatea arată că TIFF Sibiu rămâne mult sub TIFF Cluj-Napoca. De ce țineți la Sibiu?
T. G.: N-ai cum altfel... Eu țin la Sibiu dintr-un motiv strict sentimental – am copilărit aici! Sibiul este orașul în care m-am format, în care am văzut primul film la cinema, la Cinema Pacea...
Rep.: Care nu mai există.
T. G.: Da, cinema care de mult nu mai există. Însă eu cred că există un entuziasm mare pentru film în Sibiu, nu există poate același tip de pregătire, de cultură de cinefil cum există în Cluj, dar acesta este un fapt care era și acum zece ani. Clujul era orașul cu cele mai multe filme văzute din țară pe cap de locuitor, mai mare ca Bucureștiul. Ceea ce îmi doresc eu este să nu se piardă această obișnuință de a vedea filme. La Cluj, iată după zece ani de festival, am reușit să determinăm primăria să se implice și să nu închidă sălile de cinema sau să le transforme bingo / casinouri, ba mai mult, s-a și implicat să digitalizeze sălile de cinema respective. Cred că și aici succesul TIFF-ului și al Astrei ar trebui să ajute, ar trebui și autoritățile sibiene să se implice mai mult. Cu filmul și cinematografia în România, vorbeam și cu Cristian Mungiu recent, suntem ca un fel de paznici ai unei moșteniri foarte fragile. Dacă nu încercăm să arătăm tuturor că există filme în lume care sunt extraordinare și care nu pot fi văzute la televizor, unde toată programarea este dictată de filme de block-buster americane, nu putem să evoluăm. Șansa unui festival este aceea de a deschide ochii unor oameni de toate vârstele, de la copii la oameni în vârstă, și să-i obișnuiesc să vadă și să înțeleagă și altceva.
Rep.: Cum ar putea crește TIFF Sibiu în comparație cu ceea ce avem acum? În ce direcții credeți că s-ar putea dezvolta festivalul?
T. G.: Păi, este limpede, cel puțin dintr-un punct de vedere. La Sibiu, spre exemplu, ai putea să prezinți filme într-o manieră avansată, în cinematografe mult mai bine dotate și asta ar însemna că poți să chemi la Sibiu mai mulți invitați, unii chiar de un alt calibru. Nu este prea avantajos, în momentul de față, să chemi niște invitați care să-și vadă filmele proiectate pe un ecran minuscul, la Habitus spre exemplu sau la Music Pub. Energia și intensitatea unui festival o dă contactul dintre public și cei care fac filmele. Este foarte importantă această întâlnire, care oferă ocazia spectatorilor să pună întrebări actorilor și producătorilor. Ori este un pic neplăcut să nu poți să oferi lucrul ăsta acum. Și la ce știu eu că există în Sibiu și la alte evenimente oarecum similare, tipul acesta de întâlniri este esențial. Sigur, o creștere a TIFF-ului sibian ar putea însemna și mai multe filme, dar nu cred că neapărat cantitatea este importantă, ci schimburile de care zic.
Rep.: Veți petrece destul de multe zile prin Sibiu cu ocazia festivalului. Ce faceți când sunteți la Sibiu, pe unde mergeți, pe unde ieșiți, care restaurante sau terase vă plac?
T. G.: Mie cel mai mult îmi place să stau și să observ lumea din Piața Mică. Mă așez din când în când pe terase, la Atrium este locul meu favorit și nimic nu se compară să stai să bei un pahar de vin rose la Atrium și să-l auzi pe nenea pianistul cântând. Am un copil mic și plimbările prin Muzeul Astra sau înspre Cisnădie, că în Păltiniș n-am mai fost de câțiva ani, sunt foarte plăcute. În rest, sper să-mi văd și rudele cu această ocazie că nu le-am mai văzut de un an de zile și tot timpul sunt pe fugă.
Rep.: Dacă nu aveți timp vă văd ele la televizor.
T. G.: Mi-au mai zis, dar evident că nu este același lucru.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: Muzeul Astra , Astra film festival , Piata Mare , Piața Mică , Tudor Giurgiu , La Cluj , Cristian Mungiu , Asistenţă Socială Sibiu , Music Pub , Directorul Festivalului Intern , Cinema Pacea
Vizualizari: 613
Ultimele comentarii
Acum 46 minute
Nemo
Acum 47 minute
Valentino Versace
Acum 49 minute
Nemo
Acum 52 minute
Nemo
Acum 57 minute
Hermannstadt