Miercuri,
08.02.2023
Innorat
Acum
-7°C

Consecventa fericirii

Tot mai multe cercetări medicale recente arată că bolile de natură psihică ating o mare parte a populaţiei secolului al XXI-lea, situându-se pe locul al doilea în ce priveşte incidenţa bolilor, la foarte mică distanţă de bolile cardio vasculare.

Cum s-a ajuns aici? Avem inimi, minţi şi suflete tot mai rănite. Trăim tot mai mult în izolare, suntem tot mai singuri deşi avem mijloace de comunicare foarte la îndemână şi extrem de diverse. Suntem tot mai nefericiţi, deşi societatea noastră actuală abundă în divertisment, spectacol şi tot ce ţine de distracţie.

Ce se ascunde în spatele nefericirii? Desigur nefericirii mascate, nearătate, pentru că dacă întrebi o persoană: ce te face fericit cu adevărat, observi că are nevoie de ceva timp de gândire pentru a-ţi răspunde, un semn clar că sentimentele de fericire nu-şi au locul bine stabilit.

Consider că în spatele lipsei generalizate de împlinire stă sentimentul fricii. Frica, în secolul nostru, e atotprezentă în sufletele oamenilor indiferent de vârstă: frica de a nu pierde serviciul, frica de a nu fi competitiv, frica de a fi judecat, frica a nu fi valorizat şi apreciat, frica părintelui că alţii copii sunt mai talentaţi, mai sănătoşi, mai apreciaţi decât copilul lui, frica de a nu fi descoperiţi de ceilalţi şi a ni se vedea întreaga imagine psihologică, cu alte cuvinte frica de a fi noi înşine şi de a accepta că avem şi slăbiciuni sau că nu putem excela în toate domeniile.

Dacă ne întoarcem puţin în vremuri biblice putem să descoperim că şi atunci oamenii trăiau sentimentul îndoielii, al fricii, al nesiguranţei, dar foloseau mijloace mult mai eficiente de însănătoşire.

Biserica ne oferă ca model, în această perioadă a anului, vieţile a doi Apostoli, Sfinţii Petru şi Pavel. Ambii au trăit perioade de încercare, de dramă sufletească. Sfânul Apostol Petru s-a dezis de Învăţătorul lui, de Omul pentru care şi-a lăsat familia şi tot ce avea pentru a-L urma. Cu siguranţă, frica şi îndoiala l-au determinat să facă acest lucru. Dar, în ciuda trădării verbale, Petru, un om de condiţie socială simplă, neşcolit la şcolile filosofice sau rabinice ale timpului său, a avut puterea, curajul şi consecvenţa de trece peste greşeli, peste sentimentul vinovăţiei şi a ştiut să aleagă acceptarea faptului că are slăbiciuni şi că acestea pot fi corijate sau depăşite, apelând la puterea lui Dumnezeu, dar folosind în primul rând propria hotărâre, propriul curaj de recunoaşte că a greşit. El îi spune, de altfel,  Mântuitorului: “Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos”(Luca 5,8). Poate acest lucru face diferenţa între noi, sau întrei cei care se îmbolnăvesc sufleteşte şi cei care nu. Poate aceasta e trufia veacului în care trăim: greşim, dar nu ne înlocuim greşelile cu virtuţi, ci le acoperim, ca nimeni să nu afle de ele, chiar noi nu vrem să ştim sau să acceptăm că avem slăbiciuni sau că şi sufletele se pot îmbolnăvi. De altfel, societatea consumistă ne şopteşte întrebarea: cui i-ar folosi azi un om bolnav într-o lume plină de competiţii de tot felul?                              

 Apostolul Pavel ne poate oferi un exemplu similar de  consecvenţă în căutarea fericirii, după perioade de criză, de zbucium sufletesc. Spre deosebire de Sfântul Petru, Pavel era un om foarte învăţat, am putea spune  echivalentul unui academician al zilelor noastre şi foarte tipicar în aplicarea legii şi tradiţiilor iudaice. Zelul acesta l-a folosit în persecutarea creştinilor, până în momentul în care Hristos i se descoperă, întrebându-l :“Saule, Saule pentru ce Mă prigoneşti?”(Fapte 9, 4). Apostolul Pavel are puterea, după această descoperire, de a lăsa în urmă trecutul său, ura faţa de alţi oameni şi îşi foloseşte întregul său arsenal intelectual nu în discuţii filosofice, ci în a spune multor comunităţi că Dumnezeu se poate descoperi în iubire, că Dumnezeu nu e o fiinţă abstractă, izolată ci prezentă în om atâta timp cât omul vrea să îl vadă, că unde este încredere în Dumnezeu există încredere şi în noi şi dispare frica, că Dumnezeu ca iubire supremă îl poate face pe om să trăiască sentimentul adevărat al fericirii. Acesta din urmă este şi liantul, punctul comun al Apostolilor amintiţi: ambii au descoperit că inima în care e prezent Dumnezeu, adică inima care nu face rapide judecaţi de măsura asupra celorlalţi, inima care nu e vicleană, inima care iartă, inima care caută înţelepciune e o inimă împlinită, indiferent de statutul social sau intelectual al omului.

Ce mijloace de vindecare au găsit de fapt cei doi Apostoli la Hristos ? Au învăţat iertarea, a lor şi a celor de lângă ei, apoi acceptarea că omul poate greşi, dar trebuie să caute mijloace de îndreptare,  au învăţat că vindecarea nu vine singură, ci trebuie căutată şi cerută, au învăţat că nu e destul să întindă Dumnezeu mâna, e nevoie şi de efortul omului spre vindecare, au învăţat că slăbiciunile nu sunt puncte de poticnire şi de obsesivă detaliere a greşelii pe care am făcut-o, ci puncte din care se porneşte în căutarea soluţiilor.

 Poate nu e rău să medităm mai mult la exemplele celor care, deşi au trăit cu mult înaintea noastră, au avut o viaţă împlinită pentru că au căutat fericirea unde trebuia, fericire, pe care, din păcate, bolnavii secolului al XXI-lea nu o pot găsi nici în tot colosul industriei farmaceutice, nici în ei, nici în cei de lângă ei pentru că nu mai cred că se poate trăi împlinit. Din această perspectivă ar trebui să-i vedem pe sfinţi contemporani nouă, căci altfel e greu să rezonăm peste veacuri. Dar, sfinţii rămân actuali tocmai pentru că soluţiile lor sunt mereu actuale, nu sunt fabricate, nu sunt false, nu sunt artificiale, nu au fost create spre a fi bine vândute, ci soluţiile lor sunt propriile lor vieţi. Ei au reuşit să fie fericiţi pentru că au ales bucuriile simple, pentru că au văzut prezenţa lui Dumnezeu, a bunătăţii Sale, a armoniei Sale în micile gesturi cotidiene.

Pr. Dr. Ioan Ciprian Cândea

Spitalul de Psihiatrie „Dr. Gheorghe Preda” Sibiu

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube

Comentarii

1 comentarii

consecvent

Acum 9 ani

JOSEPH, n-ai aflat ca si la Spitalul nr.3, de psihiatrie, e o biserica?Vezi ca acolo slujeste autorul articolului. Cauta-l si poate te mai lamureste cu privire la nelinistile pe care le ai( Decebal, Burebista...evreii, moastele, icoanele...)sau poate iti mijloceste si o internare.Doamne da sa ajungi fericit.
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus