”Trecand de la stat la privat nu mai ai pe cine sa dai vina”

În prima zi a săptămânii trecute, medicii români Victor Costache și Nicolae Florescu au operat la Spitalul Polisano din Sibiu doi pacienți, pentru anevrism al aortei,  fiind subiectul unor premiere medicale românești. Am discutat cu cei doi medici, dintre care unul a dat o carieră strălucită în Franța pentru cea de la Sibiu, iar unul a adus cu el faima de bun chirurg în Capitală.

 

Despre premiera medicală s-a scris destul de mult în presa zilelor trecute, Dr. Viorel Costache este șeful Secţiei Chirurgie Cardiovasculară şi Toracică a Spitalului European Polisano, iar operațiile au fost realizate alături de dr. Nicolae Florescu, șeful Secției Cardiologie Intervențională și coordonator al Programului de Infarct Miocardic din cadrul aceluiași spital. Ambii sunt tineri și vor să facă performanță. 

 

Reporter: De ce e importantă această premieră?

Dr. Victor Costache: În primul rând, e o premieră tehnologică. Endoproteza aortică pe care am folosit-o are un concept revoluționar de a proteja aorta și de a împiedica creșterea și dezvoltarea ulterioară a anevrismului și ruperea acestuia, însoțită inexorabil de moartea pacientului. Al doilea motiv este că unul din cei doi pacienți operați depășise criteriile chirurgicale de tratament clasic și, atunci, această tehnologie era ultima resursă terapeutică. Întreaga echipă este încântată că i-am putut-o oferi.

 

R.: Echipa Inimii are niște obiective îndrăznețe...

Dr. Nicolae Florescu: Echipa Inimii nu este o descoperire personală, ci cadrul normal în care sunt tratați în Europa pacienții cu afecțiuni cardio-vasculare. Proiectul nostru urmărește implementarea unui program coerent de tratament invaziv pentru infarctul acut de miocard. Practic, acești pacienți din Sibiu și zonele din jur să aibă o adresabilitate imediată, ca în primele șase – 12 ore de la debutul infarctului miocardic să poată ajunge la spital, în laboratorul de cateterism, pentru a le deschide, desfunda artera care le produce infarctul miocardic și le pune viața în pericol. 

 

R.: Beneficiați de sprijinul Casei de asigurări în acest demers?

Dr. Costache.: Sperăm, cu înțelegerea factorilor de decizie, să putem accesa aceste programe pentru a oferi serviciile medicale de care suntem capabili. Este un serviciu unic pe care îl oferim acestei comunități. În al doilea rând, vrem să se știe în rândul cardiologilor că doctorul Florescu există aici, că avem o cardiologie intervențională funcțională, că programul de chirurgie cardiovasculară este viabil, pentru a putea avea pacienți și a evita ca aceștia să fie trimiși în alte centre la distanță, când ei pot fi tratați cel puțin la aceleași standarde în Sibiu. 

 

Dr. Florescu: Ceea ce e remarcabil la Spitalul european Polisano nu este că doctorul Florescu face infarcturi sau că doctorul Costache operează pe inimă, fiindcă noi făceam acest lucru cu rezultate foarte bune de mulți ani în București și Franța. E remarcabilă toată această echipă a oamenilor din Sibiu, din spitalul Polisano. Prin efortul lor reunit au reușit să realizeze, în scurt timp, aceleași standarde cu care eram obișnuiți în centrele noastre de origine.

 

R.: De ce ați ales Sibiul?

Dr. Florescu: Pentru că Sibiul și zonele limitrofe erau văduvite de accesul la cardiologia intervențională  și chirurgie cardiovasculară, iar oamenii erau nevoiți să apeleze la Mureș, Brașov, Cluj sau alte părți și pentru că proiectul Polisano este unul ambițios, iar ambiția se referă la performanța medicală – aici se vrea performanță – și se vrea munca în echipă.

 

Dr. Costache: În 2010, la începutul primariatului meu în Franța am avut șansa să lucrez cu doi chirurgi din cel mai mare grup privat din Franța, Grupul Tonkin, din Lyon și împreună am deschis primul centru public-privat din Nancy, care funcționează de atunci la niște parametri și cu rezultate foarte bune. În 2013 am fost sedus de proiectul ambițios al doctorului Vonica și de dotarea excepțională a Spitalului European Polisano și este un privilegiu să lucrez alături de doctorul Florescu, în Echipa inimii, pe care am inițiat-o împreună. Este o senzație unică, am fost primii în această regiune: doctorul Florescu a rezolvat primul infarct de miocard, iar cu echipa noastră am realizat primele intervenții pe cord deschis, într-o regiune frumoasă, cu mult potențial, dar văduvită de aceste elemente esențiale unei îngrijiri medicale complete.

 

Rep.: Din ce vedeam până acum la televizor, legat de premiere medicale, vedeam în fața camerelor medici mai în vârstă. Sunteți mult mai tineri decât se așteaptă mulți. V-a fost greu să vă afirmați?

Dr. Florescu: Sigur că mi-a fost greu. A fost greu ca împreună cu colegii de la Universitar să creez și să ridic un serviciu de cardiologie intervențională. Asta presupune muncă, volum, experiență care nu se câștigă decât prin muncă și prin studiul permanent. Este drumul și crucea pe care personal mi-am ales-o. 

 

Rep.: Asta pentru că ați găsit și un spital în care să vă desfășurați...

Dr. Florescu: Dacă rămâneam la stat în România sigur că s-ar fi așternut rutina. La un moment dat. Rutina, lehamitea, decepția... Nu știu dacă m-ar fi răpus sau nu, acum discutând așa, omenește. Dar faptul că acum fac ceea ce fac, aici, într-un spital privat, m-a făcut să-mi recapăt entuziasmul, m-a făcut să-mi recapăt puterea de dezvolta anumite proiecte, m-a făcut să-mi recapăt dorința de a mă dezvolta în noi subdomenii. Am poftă! 

 

Rep.: La dumneavoastră, în Franța, a fost mai greu să vă afirmați?

Dr. Costache: În Franța sistemul favorizează tinerii, medicii nu pot lucra în două centre. Practic, medicii dintr-un spital universitar nu pot lucra în același timp într-o clinică privată. Și atunci se dublează sau se triplează șansa fiecărui medic de a avea un loc de muncă corespunzător formării. Se pun astfel în valoare tinerii care au un loc de muncă unde pot să se afirme. În Franța am văzut profesori la Universitar la 35 de ani.

 

Rep.: Am văzut că predați și la Sibiu.

Dr. Costache: Deocamdată sunt cadru didactic asociat la Facultatea de Medicină din Sibiu și sper ca și doctorul Florescu, care era șef de lucrări la Spitalul Universitar, să fie cooptat în structura Universității din Sibiu datorită experienței unice pe care o aduce.

 

Rep.: Am auzit că sunteți printre cei care sting luminile pe aici, adică stați mult peste program...

Dr. Florescu: Da. 

 

Rep.: Păi, nu aveți familii?

Dr. Florescu: Sigur că avem familii. Soția mea este asistentă medicală și lucrează aici. Mă înțelege. Stăm cât e nevoie, ceea ce e iarăși o diferență care m-a determinat să fac pasul către privat. Ne întoarcem când e nevoie, venim de acasă când sunt urgențe. Este un lucru pe care ni l-am asumat, o responsabilitate. Trecând de la stat la privat te responsabilizezi absolut, pentru că nu mai ai pe cine să dai vina și cui să lași să facă în locul tău.

 

Rep.: Și probabil pentru că salariile nu se compară cu cele de la stat.

Dr. Florescu: Evident, nu putem fi ipocriți să contrazicem. Salariile îți permit să te concentrezi numai asupra profesiei.

 

Rep.: O situație frumoasă...

Dr. Florescu: Da, să nu fi parazitat de toate cutumele medicale românești – plic, șpagă și așa mai departe – este un lucru foarte important. Pentru mine, din punct de vedere profesional, uman, trecerea de la stat la privat a avut o funcție eliberatoare.