Duminică,
17.10.2021
Light Intensity Drizzle
Acum
9°C

”S-a scris despre noi inclusiv in Noua Zeelanda... despre un sat fara asfalt, fara semnal la telefon si cu o populatie de 200 de oameni”

Mihnea Vîrgolici este inginer zootehnic, arbitru internațional de echitație (a participat la Jocurile Olimpice de la Atena) și din 2002 este proprietarul fostei ferme comuniste din satul Prod, comuna Hoghilag. În prezent conduce una dintre cele mai frumoase ferme ecvestre din România, cu voluntari din toată Europa și organizează cel mai important concurs de echitație de la noi - ”Transylvania Horse Show”, la care participă profesioniști din toată lumea.

Reporter: De ce tocmai în satul Prod și comuna Hoghilag? Ce ați găsit interesant aici?
Mihnea Vîrgolici: Zona asta am descoperit-o întâmplător. Eu am avut un club de călărie în București, am vrut neapărat să plec de acolo și Transilvania îmi place foarte mult. La Hoghilag a fost o coincidență, am aflat printr-un concurs de împrejurări că se va vinde. Era o ruină sinistră într-un peisaj incredibil, dar care mi s-a părut potrivită pentru organizarea de concursuri și orice activități legate de cai, de la agrement la performanță.

Rep.: Ce ați găsit concret acolo? Dacă era o ruină de ce ați cumpărat-o?
M. V.: Clubul de călărie din București era unul mic și am vrut să plec pentru că nu se potrivea cu planurile mele. Am cumpărat ferma din județul Sibiu în ideea că voi vinde ce aveam în București și practic m-am împrumutat de bani de la absolut toate persoanele pe care le cunosc. Urma să fie o licitație și nu știam la ce să mă aștept. Eu știam ce vreau să fac, dar ceea ce am găsit era foarte trist. Puteai să stai să fumezi o țigară și să auzi cum cad bucăți din ziduri. Dar era la câțiva kilometri de primul drum asfaltat, la un kilometru de cea mai apropiată casă, deci avea potențial.

Rep.: Cum te-ai înțeles cu primăria și autoritățile locale?
M. V.: E destul de complicat. Ca să aveți o imagine, eu sunt un tip cu părul lung și din start am pornit cu stângul. Am venit într-un sat în care nu erau mai mult de trei mașini la momentul respectiv, iar eu vroiam să fac un club de călărie. Lumea se uita ciudat la mine. Și după ce am luat ferma, nu s-a văzut o investiție masivă de la bun început. Eu eram tipul care călărea pe dealuri câțiva cai, nu prea mulți, iar după câțiva ani plimba niște turiști străini. Pe scurt, drumul a fost lung și anevoios, pasiunea asta costă enorm de mult să o întreții.

Rep.: Ce costuri sunt? Poți trăi din pasiune?
M. V.: Ca să reușești să fii pe zero e o mare performanță și să faci profit un leu este maximul pe care îl poți obține. Acum am ajuns să fac mai multe lucruri legate de cai, organizarea de concursuri fiind unul dintre ele. În 2011 am făcut prima ediție a Transylvania Horse Show, care a fost un proiect dement. Nimeni nu organiza în România un astfel de concurs internațional de echitație. În condițiile în care există câteva cluburi în care s-au investit milioane de euro, fără exagerare. Atuurile mele au fost experiența și relațiile în domeniu. Nimeni din altă țară nu va veni în România pentru un astfel de concurs pentru că sunt niște costuri foarte mari. Din cauza infrastructurii rudimentare a trebuit să concep evenimentul ca pe un mix între un concurs internațional universitar, un concurs profesionist făcut în colaborare cu Federația Ecvestră Internațională și cu niște demonstrații. În anii 2011 și 2012 secțiunea universitară a primit premiul de cel mai bun concurs hipic universitar din lume, iar pentru 2013 încă nu s-a deliberat. Ideea principală este să fii profesionist și să ai o echipă solidă în spate.

Rep.: Apropo de echipă, am văzut că aveți inclusiv voluntari din Europa de Vest.
M. V.: Într-adevăr, lucrez cu foarte multe persoane din vest, țările scandinave și așa mai departe. Avem voluntari care ne caută să lucreze pentru noi. Un om care este profesionist în domeniu trebuie să cunoască foarte bine caii și să pună pe primul plan siguranța. Pe o scară de la unu la zece, în momentul de față eu aș da fermei nota cinci sau șase ținând cont de ce mi-am propus eu să fac. Dar indiferent cum arată locul contează abordarea care trebuie să fie cât mai profesionistă, nu doar să arate oamenilor niște cai frumoși. Eu sunt nevoit să cumpăr paie din Ungaria pe care dorm caii și le aduc cu TIR-ul.

Rep.: De ce? Dacă nici paie nu mai sunt pe la noi...
M. V.: Sunt și pe la noi, dar calitatea și prețul sunt mai bune acolo. Apoi, în România mai există cam cinci potcovari profesioniști, iar eu trebuie de fiecare dată să îl aduc pe al meu de la București. Când vine iarna, ca să am grijă cum trebuie de cai aduc niște aruncătoare de zăpadă din Finlanda cu care elimin zăpada care se strânge în copite. Iar când am o problemă mai serioasă mă urc în TIR și plec cu la Budapesta. Mă refer numai la costurile de întreținere.

Rep.: În condițiile astea, există destui turiști care vin la fermă? Ce le oferiți?
M. V.: Eu mi-am propus să conving clienții care ajung o dată să se întoarcă. Atât. Nu se întâmplă să zică cineva la plecare că a fost o experiență așa și așa. Sunt mulți bucureșteni care aleg să bată o groază de drum pentru un week-end sau câteva zile, am străini care se întorc și a doua oară, străini care vin o dată la doi ani. Am cea mai mare satisfacție când văd clienți că mă sună după ce ajung în București sau în Germania și mă întreabă dacă nu pot să se întoarcă. Am avut inclusiv oameni de afaceri prezenți în mari topuri naționale care nu s-au sfiit să care baloți de paie în spate. Este vorba despre experiență.

Rep.: Oamenii aceștia trebuie să se cazeze undeva, trebuie să ajungă pe niște drumuri decente. Există așa ceva?
M. V.: Nu este musai să se cazeze la mine, iar ceva oferte există în zonă. Realitatea este că mai sunt multe lucruri de îmbunătățit și asta afectează inclusiv concursul. Anul acesta avem a patra ediție și așteptăm câteva mii de spectatori și participanți. Notorietatea evenimentului este în creștere și eu țin să-l fac cunoscut pe plan internațional. Anul trecut am avut ca oaspete pe directoarea de disciplină olimpică din Federația Internațională, o doamnă care nu mai fusese niciodată în Europa de Est. Feed-back-ul a fost foarte pozitiv, am apărut pe prima pagină a Federației Internaționale și s-a scris apoi despre noi inclusiv în Noua Zeelandă sau Egipt. Gândiți-vă că noi organizăm concursul într-un sat fără asfalt, fără semnal la telefon și cu o populație de 200 de oameni. Și comentatorul pe care l-am adus, care vine din Marea Britanie și este comentator profesionist de concursuri internaționale, a fost impresionat. Pe de altă parte și mie mi-a făcut plăcere când am ajuns într-una dintre cele mai faimoase baze hipice din lume, la Aachen, în Germania, și am fost abordat de organizatori care mi-au spus că au auzit lucruri bune despre concursul de lângă Sibiu. Am început să avem și la secțiunea de profesioniști călăreți din Franța, care în ultimii 30 de nu au pus piciorul în România și care vin cu proprii cai. Gândiți-vă că au niște costuri de deplasare fabuloase și în momentul în care ajung la Nădlac își pun mâinile în cap văzând cât de greu se circulă în România. Dar tot se întorc și anul acesta.

Rep.: În încheiere spuneți-mi niște trasee frumoase care se pot face prin județul nostru călare.
M. V.: Sunt foarte multe zone frumoase în județ. Toată zona aceasta dinspre Munții Făgăraș, zona Agnitei, am făcut o excursie foarte frumoasă anul trecut undeva înspre Rupea și în județul Brașov, pe Valea Hârtibaciului sunt iarăși niște zone foarte frumoase. Poți să mergi ore în șir fără să vezi un câmp cultivat măcar. Într-o săptămână cred că am mers maxim doi kilometri pe asfalt. Străinii mai ales iubesc la nebunie chestia asta. Sunt zone foarte bune, dar începem să ne lovim și de probleme. Așa-zisa civilizație cam intră cu picioarele murdare în natură. Sunt multe utilaje care lucrează în pădure și distrug foarte mult. Avem și problema gunoaielor, una reală și foarte urâtă. Sunt și lucruri bune și mai puțin bune.

Stefan Dobre

de Stefan Dobre

Administrație
Telefon:
0724 605 815

Comentarii

7 comentarii

eu

Acum 7 ani

Felicitari pentru visul tau frumos!!!Sper sa reusesti sa te dezvolti si sa iti duci toate planurile la indeplinire
Raspunde

calaret

Acum 7 ani

M I N U N A T !!!
Raspunde

belu

Acum 7 ani

ba astia de la UE trebuie s-a ne conserveze ca la ei era cum este la noi acum ,cam prin ani 1600 ,cind a venit mihai viteazu s-a speriat cind a vazut atitea fortificati si civilizatie ,bai 90 la suta din localitatile tari arata asa ,si noi avem somaj ,la citi mai suntem vreo 13 miloane scazuti copii si batrini mai sunt apti de munca vreo 5 000 000 ,trebuie s-a imprumutam forta de munca nu somaj de 25 la suta
Raspunde

Cioco

Acum 7 ani

BRAVO
Raspunde

ghici

Acum 7 ani

Felicitari geambas.
Raspunde

nicu

Acum 7 ani

BRAVO !
Raspunde

Ovidiu

Acum 7 ani

Eu imi aduc aminte asa: stateam intr-un weekend pe bancutele de pe magazia din fata cabanei si Mihnea zice: ”Ba, o sa fac un concurs international de calarie aici, la ferma!” Cine stia intensitatea pasiunii lui Mihnea, a facut ochii mari. Cine stia cum arata Prod si intuia - cat de cat - cum s-ar misca autoritatile din Hoghilag (...si Cowboy) ar fi adaugat la zambet, condescendenta (fata de Mihnea, evident). De crezut, probabil, Mihnea era singurul care si credea ca se va putea face. Sa fi trecut vreo 2 ani de la ziua aia si sa vezi faza: chiar a facut-o, oameni buni, si-o tine deja de 4 ani!! Cu un judet de oameni ca Mihnea, cred ca Romania ar fi ajuns ceva mai departe, mai repede. Din pacate, judetul asta nu prea mai are loc pe harta! Bafta Mihnea si sper sa ne revedem la o friptura de miel, la tava. La un moment dat..
Raspunde
Anuleaza raspuns

Lasa un comentariu

Toate comentariile sunt moderate înainte de postarea pe site, pentru a elimina limbajul agresiv de pe această platformă. Mulțumim. Adresa ta de email nu va fi publicată.

Sus