Nume si fapte de glorie

Până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, Regatul României a fost binecuvântat cu o elită de nivel european – personalități din absolut toate domeniile vieții economice, sociale și culturale, care au activat în țară și au contribuit la ridicarea ei pe cel mai înalt nivel de dezvoltare cunoscut (și neegalat) până la ora aceasta! Cu studii și doctorate în cele mai avansate state ale lumii civilizate, acești corifei ai științei și culturii românești s-au întors, fără excepție, să-și dăruiască energia neamului în care s-au născut! Ba și-au mai adus și prieteni din profesiunea fiecăruia, pentru că în interbelic Regatul Român era o țară favorabilă imigrării și dezvoltării profesionale pentru oameni din Europa de vest…

Simt nevoia să reamintesc despre o personalitate precursoare a constelației glorioase din interbelic: SPIRU HARET – doctor în matematici la Paris (1878), devenit timp de peste 10 ani ministru al Instrucțiunii Publice și Cultelor și care a organizat impecabil structura învățământului primar și liceal (după primele 4 clase, cei mai buni intrau pentru 8 ani la liceu, deci corespunzător claselor de azi a V-a / a XII-a). Tot Haret a instituit examenul de bacalaureat ( la mai multe materii și deschis asistenței publice), a scris manuale și a predat în învățământul superior. Rezultatele acestei organizări naționale s-au văzut tocmai în perioada interbelică!

Un adevărat al doilea Haret în cultura românească a fost DIMITRIE GUSTI, personalitate din acea galerie ilustră care, sub domniile Regilor Ferdinand și Carol al II-lea, au ridicat țara între cele mai dinamice economii europene. Gusti a fost acela care a sistematizat și întemeiat instituțional sociologia românească, pornind faimoasele în toată lumea „campanii monografice” pentru studierea și ridicarea civilizațională a zonei rurale românești; a întemeiat (după primul război mondial) Muzeul Satului din București, Institutul Sociologic Național, a coordonat Enciclopedia României și a organizat întemeierea de cămine culturale în toate centrele de comună ale țării !!

Este foarte important să avem o privire lucidă asupra acestei jumătăți de țară care este încă populația de la sate! (aproape jumătate ca număr, dar mult mai mult ca suprafață !). Privirea și evaluarea zonei rurale o fac oamenii noștri (cititori de ziare/internet) mai ales dinspre oraș, din atmosfera informațională urbană. În țările est-europene această evaluare este tarată din cauza specificului acestor țări,care, acum nici o sută de ani, aveau peste 80% populație rurală. Problemele s-au acutizat din momentul în care, în respectivele țări, a început răsturnarea balanței, în timp istoric foarte scurt: între o treime și chiar jumătate din populația rurală a fost dislocată din sate și înghesuită în cartierele de blocuri de la marginea comunistă a orașelor – în primii 20-25 de ani de la ocuparea țărilor de către armata sovieto-rusă…

Pentru ca, la finele secolului 20, acest procent să ajungă la jumătate (cazul României) și la 2/3 (cazul R.D.G. și Cehoslovacia) din totalul populației rurale !! În documentele de analiză/condamnare a comunismului nu se dezbat aceste inginerii sociale voluntariste, dezvoltate înafara cursului demografic și economic firesc – și care au consecințe pe termen lung, pentru mai multe generații – evident, nu în favoarea populației și nici în favoarea procesului urbanistic !!

Lumea românească de astăzi, care mai este atentă la fenomenele sociale ce au loc chiar sub ochii noștri, simte decăderea satului românesc, care înseamnă și imposibilitatea gestionării eficiente a teritoriului rural în general… Dacă în vremea lui Gusti cca 80% din populația României trăia în sate, astăzi acest procent a scăzut la o medie de 40%, în județul Sibiu el fiind chiar de cca 31%... Din această perspectivă, zona rurală este din ce în ce mai valoroasă, atât patrimonial cât mai ales strategic-economic!

Întorcându-ne la numele glorioase ale generațiilor interbelice, trebuie amintit și discipolul și colaboratorul lui Dimitrie Gusti, sociologul ANTON GOLOPENȚIA, care, în urma armatelor române aflate în campania din răsărit a celui de-al doilea război mondial, a descoperit și studiat mulțimea de așezări românești din stepele dintre Nipru și Volga – apărute în urma giganticei transhumanțe a păstorilor noștri dincolo de hotarele Basarabiei !!! Iată ce legătură avem noi tocmai cu regiunea disputată azi între Rusia și Ucraina, cuprinsă acum între Nipru și Don…

Am păstrat ca încheiere câteva dintre regulile de viață și de muncă spirituală pe care ni le-a lăsat D. Gusti:

- Ceea ce hotărăște soarta unei vieți este CREDINȚA în scopul căruia ți-ai închinat viața!

- Datoria socială a unui intelectual este de a practica cultul științei pentru știință, dar și de a cultiva ȘTIINȚA PENTRU ȚARĂ!

- Am gândit SERVICIUL SOCIAL OBLIGATORIU la sate (legiferat și aplicat între 1935-39), pentru oricine vrea să profeseze în țara românească – șase luni să-și îndeplinească fiecare această datorie către neam!

- Patria este MĂSURA TUTUROR LUCRURILOR!

Ai fost martorul unui eveniment care crezi că ar merita să fie prezentat în ziar?
Folosește modulul de sesizări din TS App, aplicația de mobil Turnul Sfatului, iar noi vom prelua și aprofunda subiectul.
Descarcă aplicația de aici: https://tsfatului.app.link/download

Urmăriți-ne pe Instagram / Facebook / YouTube