Tot la belvedere, mai, Berlin!

De la începutul acestei primăveri, restaurantul Belvedere s-a închis, iar în locul lui a apărut Berlin. În realitate, e o schimbare doar de imagine și de orientare: bucătăria mediteraneană a fostului Belvedere a fost înlocuită de o bucătărie cu influențe – se putea altfel – nemțești și ceva italiene. Dincolo de meniu și siglă, totul e la fel: același etaj ultim (cinci) la care ajungi cu liftul clădirii în care e și Registrul Comerțului, aceleași mobilier, bar și aranjament, probabil că și aceiași ospătari și bucătari. Chiar și contul de pe TripAdvisor a fost păstrat, fiind schimbat doar numele restaurantului.
Și cum am comparat vizita din mai 2011 (căutați recenzia din arhivă) cu situația de acum, am mai găsit și alte similitudini: restaurantul nu e foarte căutat. Mai nou, după ce a fost botezat Berlin, locul poate fi accesat în fiecare zi doar după ora 17:00, iar când am ajuns noi săptămâna trecută, în ora petrecută acolo doar un singur cuplu a mai intrat.
Despre ambianță nu pot spune chiar foarte multe, având în vedere că am nimerit tocmai la petrecerea de majorat a unui june cu preferințe melo-manelistice. Dar curățenia, amabilitatea și promptitudinea ospătarilor sunt, în continuare, de remarcat.
Și acum, meniul: din start, prețurile sunt ”de centru”. Adică să nu vă așteptați la ceva ieftin, dar nici la ”atacul la buzunar” pe care îl fac restaurante de genul Max sau La Turn. Nu e un meniu foarte bogat și nici unul care să surprindă prin nume pompoase. Probabil de aceea am stat destul de mult în a cântări ce să aleg. Finala s-a dat între un rasol de vită cu sos de hrean și chifteluțe á la Berlin cu cartofi țărănești, sos de muștar și castraveți murați. Până la urmă am ales a doua variantă, cu gândul la o specialitate a casei. De cealaltă parte a mesei a fost comandată o salată „de primivara” (așa scrie în meniu), iar așteptarea nu a fost lungă: în câteva minute, pe câte o farfurioară a fost adusă o gustare cu ceva pește. ”Din partea casei”, a zâmbit ospătarul, care la fel a procedat și cu perechea ce a mai apărut și îndrăznit să înfrunte muzica preferată de adolescenții proaspăt majori.
A durat către 30 de minute până să vină cele comandate. Porțiile sunt mari. Salata cu rucola, spanac, salată crudă și piept de pui tras la tigaie, colorată ici și colo cu ardei era cea mai mare salată pe care am văzut-o. Iar chifteluțele erau, de fapt, chiftele mature în toată regula. Așa se explică și faptul că sunt doar două în porție. Castraveții murați promiși în meniu au fost înlocuiți cu o bucățică de conopidă murată, un vârf de broccoli și niște bețe de morcov, dar nu a fost asta un bai.
Mâncarea e bună și corect gătită. Adică nu ai ce comenta. Iar ospătarii, ca și pe vremea restaurantului Belvedere, sunt atenți. Nimic deosebit, cu excepția priveliștii. Dar cum încă era răcoare afară, terasa de unde poți vedea marginile Sibiului nu era încă deschisă.
La final, am lăsat 57 de lei, plus bacșișul: 25 de lei salata, 21 de lei felul de mâncare cu chifteluțe și 11 lei pe cele două sticle cu apă.

Ich bin ein Bicher!