Prea des, prea repede … DEMISIA!

Scriu aceste rânduri, după acest play-off extraordinar, în care participarea în semifinala campionatului național de baschet s-a strecurat printre degetele sibienilor. Regrete pentru cele trei înfrângeri și pentru greșeli,  satisfacție pentru calitatea jocului, pentru dorința de victorie a jucătorilor, pentru eforturile organizatorice si financiare ale finanțatorilor și ale conducerii, tehnice și administrative, a clubului!

Este o decepție ratarea semifinalei, dar este un sfârșit de sezon în care am visat frumos, care ne-a oferit emoțiile autentice ale unor confruntări sportive de înalt nivel și certitudinea că Sibiul trăiește intens pentru baschet. Vreau să atrag atenția, celor care au venit, și vin,  la sală doar pentru partea plină a paharului, adică victoriile și meciurile bune, care, poate , au învățat mai târziu ABC-ul suporterului, că baschetul este un sport, un sport de echipă, în care rolurile și responsabilitatile sunt împărțite, nu doar între jucători. În logica acestei realități, victoriile nu sunt doar ale unora din această echipă, iar înfrângerile mereu ale altora, adică nu este omenește ca unora să le oferi mereu aplauze la scenă deschisă, iar altora, mereu altora, să le ceri demisia și să-i îngropi în laturi.

Bineînțeles, pasiunea poate să domine logica, se întâmplă frecvent în sport sau în artele spectacolului, unde sunt aplaudați protagoniștii, vedetele, din când în când regizorul, dar foarte rar, sau deloc, producătorul, care stă în umbră și se zbate.

I-am văzut de multe ori pe Mircea Vulc și pe susținătorii clubului negociind, cu tenacitate, cu  umilință uneori, fiecare bănuț necesar ca să existe condițiile performaței aducătoare de aplauze și ovații. Știu cât de greu este, în special în Sibiu, să aduci în atenția celor puternici problemele complexe ale unui sport de echipă. Și că este și mai greu de asigurat susținerea constantă a acestui fenomen care implică momente frumoase, înălțătoare, tensiuni uluitoare sau dezamăgiri cumplite. Din această perspectivă, l-am apreciat când a tăcut în fața acuzațiilor, în măsura în care l-am înțeles când a răbufnit, furios, pentru ca toată lumea dorea performanță în orice condiții, fără un suport financiar adecvat.

În final, sunt convins că miercuri seară a trăit din nou emoțiile unei competiții sportive la vârf, datorită efortului uriaș, chiar fanatic, al acestui om și al unui grup restrâns care îi stă aproape, care își sacrifică confortul personal, pentru ca baschetul sibian să rămână la înălțime.

Mulțumiri și aplauze, pentru Mircea Vulc și colaboratorii săi!

Aprecieri sincere, jucătorilor!

Respect, finanțatorilor!

Marcel Moldovan

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Turnul Sfatului