Cei cu dizabilitati care aleg sa munceasca precum oamenii sanatosi

Chiar dacă la uşa Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din Sibiu e mereu coadă, iar numărul sibienilor care încearcă să obţină pensie de handicap este în creştere, în judeţ există un loc unde 50 de persoane, cu diferite dizabilităţi, refuză de trăiască doar din banii statului şi aleg să muncească zilnic, unii chiar gratis.
La Centrul de Integrare prin Terapie Ocupaţională Mediaş 50 de beneficiari lucrează în cele cinci ateliere ale centrului, coordonate de Asociaţia Phoenix Speranţa. Unii au fost angajaţi, iar alţii „muncesc pentru a învăţa ceva care să îi ajute să obţină un loc de muncă în viitorul apropiat”.

Reabilitare prin muncă

Ideea de la care s-a plecat în formarea CITO Mediaş a fost de a oferi unor persoane fără studii şi cu capacitatea fizică şi psihică redusă din cauza unei boli, posibilitatea de a învăţa o meserie, respectiv posibilitatea de a se prezenta la un interviu de angajare cu o şansă în plus. „Beneficiarii noştri au între 25-40 ani şi ei au ajuns în atenţia noastră în 2007. Povestea a început în 2001 cu înfiinţarea Asociaţiei Phoenix Speranţa. Apoi în 2005 împreună cu Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Handicap - ANPH din Bucureşti am făcut un studiu al centrelor mari, cum era de exemplu în judeţul Sibiu cel de la Dumbrăveni, adică cele care au peste 400 de beneficiari, dar care oferă adăpost, însă nu şi performanţă. Prin performanţă se înţelege să oferi posibilitatea unei specializări, dezvoltarea unor abilităţi de muncă. Şi asociaţia noastră, împreună cu ANPH a făcut o strategie pentru astfel de centre şi cu fonduri Phare s-a dispus înfiinţarea unui loc pentru 50 de beneficiari adulţi, care să ofere acestor persoane servicii de reabilitare prin activităţi utile. Practic, acum dacă doreau să muncească sau să se specializeze aveau unde să o facă”, povesteşte directoarea centrului Maria Stănescu.
Ce fac practic beneficiarii: asamblează obiecte ornamentale din produse reciclabile, genţi, cutii de cadouri, produse de igienă, lumânări parfumate şi multe altele. „Ei muncesc în cinci ateliere. Unul este de tâmplărie, altul de croitorie, al treilea de decoraţiuni, unul pentru produse de igienă ca gel de duş, săpunuri, manufacturate la rece şi din ingrediente bio. Ultimul atelier este de serigrafie şi legătorie, aici de fapt ne producem ambalajele pentru săpunuri. Persoanele sunt aproape toate angrenate în aceste activităţi 100%, cu puţine excepţii reprezentate de beneficiari care pot lucra doar anumite sarcini şi un număr redus de ore”, mai povesteşte Maria Stănescu.

Angajatorii îi ocolesc

Deşi cu multă experienţă, cei mai mulţi lucrând la atelierele centrului din 2008, doar 20 dintre ei au fost integraţi pe piaţa muncii, iar motivul este că angajatorii încă îi ocolesc. „Dacă e să vorbim de dizabilitatea fiecăruia, toţi au retard mintal, dar în grade diferite, retardul fiind în majoritatea cazurilor asociat cu tulburări de comportament şi tulburări psihice. Dar aceşti oameni au un potenţial pe care dacă ştim cum să îl punem în valoare, reuşesc să devină foarte valoroşi pe piaţa muncii. De aceea aşteptăm acei angajatori dispuşi să le dea o şansă să muncească, pentru că beneficiul este şi de partea angajatorilor. Angajatorii care nu doresc să lucreze cu persoane cu dizabilități trebuie să vireze la bugetul de stat contravaloarea a jumătate din salariul minim pe economie pentru fiecare persoană cu handicap pe care ar fi trebuit să o angajeze”, mai spun reprezentaţii centrului.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi