Copacul vietii. Cel mai ”altfel” restaurant la care am fost

Să deschizi un restaurant cu specific raw vegan și vegan în Sibiu e un demers curajos. Cu atât mai mult cu cât, în fapt, restaurantul are nu mai mult de patru mese (dintre care una e de două persoane), iar amenajarea e întocmai ca în sufrageria unei vechi bunici de la oraș. Cu mese și scaune de lemn, vechi, cu macrameuri, cu perdele vechi la geam, cu fotografii alb negru în rame vechi pe pereți, un ceas cu pendulă imens și o temperatură cu câteva grade mai jos decât la mine acasă.
Deschis de doar trei săptămâni și un pic, dacă vei intra la Copacul vieții (la etajul coaforului de la intersecția V. Milea cu Calea Dumbrăii) vei afla istoria locului direct de la patroni. Un cuvânt cam dur pentru cei doi bucureșteni, care au venit la Rod (comuna Tilișca) căutând o viață mai mulțumitoare. Acolo au deschis un centru de detoxifiere și o pensiune, iar în Sibiu au ajuns cu restaurantul după un an și jumătate când au văzut că este cerere.
”Dacă te duci la raw vegani nu te arunca la feluri principale. Limitează-te la dulciuri și mai încolo poți să treci și la mâncare”, a fost sfatul primit de la sor’mea, mai apropiată de tainele mâncărurilor asamblate fără tratament termic de vreun fel. Eu n-am ascultat-o și am cerut sărmăluțe cu smântână (făcute din morcovi, sfeclă roșie, caju, nucă, foi de viță și diferite alte condimente), plus o porție de tort duo (cu blat din nuci și frunze uscate, cremă de pudră de roscove, fructe de pădure și frișcă de caju). Alături de mine a mai fost cerut un platou arăbesc (pâinici din hrișcă, humus, falafel și salată de pătrunjel), cu un desert din mere și caramel (o prăjitură cu mere, sos caramel, scorțișoară și sos de portocale).
Felurile de mâncare ți se pregătesc pe loc, așa că ar fi bine să nu mergeți grăbiți în sufrageria cu muzică liniștitoare și unde Alexandru (căci așa am găsit pe Facebook că se numește proprietarul) va ieși din bucătărie adesea pentru a povesti despre bucătătăria raw vegan, despre centrul de detoxifiere, despre cum a renunțat la meseria de inginer, despre restaurantul din Capitală la care a renunțat deoarece prea era ”o afacere”, despre proprietățile mâncărurilor, despre ce mai găsești în meniu. De exemplu ciorbă de burtă, salată de broccoli cu sos de muștar, paste bolognese sau hamburger. Meniul nu este încă definitivat, iar rețetele sunt fie de pe internet, fie proprii (diferite combinații), fie cumpărate (se ajunge și la 1.000 de dolari rețeta).
Sor’mea a avut dreptate, aveam să descopăr. Din cele patru sărmăluțe aduse în fața-mi, am putut mânca doar două. Nu era vreun gust pe care să îl consider respingător, dar pur și simplu combinația puternică a legumelor crude nu îmi părea – încă – ceea ce îmi trebuie pentru foamea-mi reală. Nici salata de pătrunjel din platoul arăbesc nu m-a convins. Mi-am cerut scuze pentru faptul că nu pot termina mai mult, iar ca un fel de compensare – cred – în față mi-a fost adusă o salată de conopidă, ciuperci și ceapă, cu sos de soia și ulei de măsline. Nu știu dacă era numai foamea, dar salata mi s-a părut delicioasă.
Iar când a venit desertul… atunci m-am hotărât că pe la Copacul vieții musai să mai trec. Pe bune, atât tortul meu, cât și prăjitura cu mere au fost printre cele mai bune prăjituri pe care le-am mâncat vreodată.
La final, nota a fost de 99 de lei: 25 de lei a costat platoul arăbesc, 18 lei – sărmăluțele, câte 17 lei – prăjiturile, 12 lei o limonadă și zece lei un ceai.
În loc de concluzie: chiar dacă am mâncat puțin (mă refer la cantitate), în ziua aceea nu mi-a mai fost foame.

Ginkgo Balboa

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Turnul Sfatului