Noroc? Cum am mers cu sapte autobuze fara sa intalnesc un controlor

Ideea a pornit de la o discuţie avută la cafeaua de dimineaţă. „Tu mergi mult cu autobuzul, întâlneşti des controale?”. Am stat să mă gândesc o secundă şi mi-am dat seama că anul acesta nu am prins mai mult de patru controale.

Apoi mi-am zis că poate pe cele două linii pe care le folosesc eu e normal să vină mai rar. Dar nu era tocmai o explicaţie satisfăcătoare şi am plecat prin oraş să văd dacă întâlnesc un control pe vreun autobuz. Am ales toate traseele principale (1,2 şi 5) şi jumătate dintre traseele secundare (10, 12, 13 şi 14).

Excursia cu „hai să vedem unde ne prinde controlul” a început în Staţia Nufărul (vizavi de staţia de la Teatru) cu autobuzul 13. Autobuzul plin, deşi în general nu e unul tocmai aglomerat. Am parcurs două staţii, în timp ce colega mea de scaun se certa la telefon, în şoaptă, cu părinţii. „Nu vreau să vin acasă... vreau să stau în Sibiu. Mami, te rog, înţelege, de abia am plecat şi ce să tot vin? Acum sunt mare, am 18 ani, nu mă mai sufoca..”.

Am coborât după două staţii. Niciun control. M-am dat jos într-o staţie de pe Mihai Viteazu şi am luat autobuzul 1. Am mers până la cimitir cu el şi pentru că înapoi aveam acelaşi autobuz am revenit pe Mihai Viteazu tot cu 1. Multe staţii. Mulţi oameni. Zero controlori. Din staţia Cofetăria Primăvara (vizavi de biserică) am urcat în autobuzul 12. Am rămas în el şapte staţii. Am asistat la o negociere aprinsă asupra unui telefon. Doi tineri de aproximativ 35 de ani. Unul încerca să-l convingă pe celălalt să cumpere un telefon cu 600 lei. „Îţi dau şi încărcător, ce mai vrei? Afacere mai bună nu găseşti!...Şi ce îi zic mă lu’ nevastă-mea când mă duc acasă fără şase milioane din salariu?.. Ei ce îi zici.. găseşti tu… acum e femeie, nu trebuie să le ştie ea pe toate”. Şapte staţii mai târziu nu am avut cui arăta niciun bilet, nicio legitimaţie sau un abonament. După care m-am dat jos şi am luat-o pe alt traseu cu autobuzul 10. Aici linişte. Nici muzică, nici conversaţii. Doi tineri de vreo 17 ani au urcat, nu au compostat biletul şi s-au aşezat în uşă. Mergeau două staţii după cum aveam să costat şi nu aveau bilet. Păreau puţin anxioşi privind mereu pe geam, dar scurta călătorie nu le-a adus nicio problemă, căci nici în 10 nu s-au încumetat să apară controlorii.

După ce m-am dat jos, m-am gândit să aştept autobuzul 5, care are un traseu destul de lung şi mi-am zis eu, poate am noroc şi prind un control. Aveam să mă înşel. M-am dus până în Valea Aurie şi m-am dat jos, luând acelaşi autobuz 5, cu care m-am întors în gară. De aici mă interesa să iau autobuzul 2. Deja mergeam de o vreme bună şi mă cam plictiseam. Câte o frână mai bruscă în giratorii sau două conversaţii despre Iohannis şi Ponta a fost tot ce mi-a oferit drumul cu autobuzul 5.

Autobuzul 2 a pornit încet pe Coposu, Milea, Semaforului, spre Broscărie. Am ales să renunţ la a mai aştepta controlul când am ajuns în staţia din faţa cădirii Polisano. Am mers pe partea cealaltă şi m-am oprit în faţa pieţei Vasile Aaron să văd cu ce m-aş putea întoarce în centru. Am luat 14 şi m-am dat jos în apropierea Pieţei Rahovei. De acolo am mers o bucată pe jos şi de pe Mihai Viteazu am luat acelaşi 12, care m-a lăsat în staţia din faţa Spitalului Judeţean. Îmi încheiam călătoria fără să fi întâlnit măcar un control. După mult stat în picioare şi după ce aflasem că ”femeia nu trebuie să ştie totul”, iar „lui Ponta îi curge sânge de comunist prin vene”, concluzia pe care am tras-o a fost că poţi străbate oraşul cu şapte autobuze, pe tot atâtea trasee, fără să ai „norocul” să te întâlneşti cu vreun control.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Dorina Nitu

Social
Telefon:
0742 381 305