Actorul, devenit europarlamentar, a început al doilea turneu anual prin țară pentru a se întâlni cu cei care l-au susținut în alegeri. Astăzi a fost la Sibiu, unde la întâlnire s-au prezentat trei persoane. Doi soți mutați din București, în Cristian, și un domn îmbrăcat în haine populare, care militează pentru organizarea unui muzeu în casa părintească a lui Emil Cioran.
Discuția avută cu europarlamentarul Mircea Diaconu este aici:
Reporter: Cum sunt drumurile în țară?
Mircea Diaconu: Bune, bune. Problema nu e numai la drumuri, problema e la ce e pe drumuri. Și când zic asta nu mă refer numai la tiruri peste tiruri, zic și despre gropi, neatenți și șoferi proști.
Rep.: Dumneavoastră conduceți celebrul Aro 10?
M. D.: Păi cine?
Rep.: Nu știu, încerc să aflu.
M. D.: Conduc din 1973, aproape încontinuu.
Rep.: Fără evenimente?
M. D.: Fără niciun eveniment major, numai ciupeli, zăpadă, am alunecat, o aripă, atât.
Rep.: Ce încercați să găsiți în acest turneu?
M. D.: Nu găsesc nimic, pentru că nu caut ceva. Pur și simplu ne vedem.
Rep.: Vă faceți o datorie, o promisiune?
M. D.: Nu, pentru că nu am făcut o promisiune. Anul trecut am fost într-o situație dificilă, m-am enervat înfiorător pe o nedreptate, pe o porcărie, pe o găleată de lături aruncată la nesfârșit pe mine și de care nu puteam să mă curâț. Vroiam să mă las de politică, dar nu oricum. Vroiam să ies spălat. De atunci tot încerc să ies din politică, dar nu oricum, domnule, nu oricum. Nu dat cu șutul ca pe ultimul gunoi și acuzat de multe porcării. Dar oamenii ăștia sunt mult mai interesanți decât mine...
”Suntem o gașcă”
Rep.: Știu. Tocmai mi-a povestit domnul despre casa memorială Emil Cioran. Statul nu o poate cumpăra pentru că proprietarii cer exagerat de mult pentru ea. Oricum mă gândesc că nu aveți cum să vă implicați în demers.
M. D.: Și dacă voi putea?
Rep.: E o casă privată...
M. D.: Și dacă voi putea?
Rep.: Cum?
M. D.: Nu știu cum, măcar încerc. În niciun caz nu trebuie să stai cu ochii în cer și să spui «asta nu se poate».
Rep.: Revenind la turneu...
M. D.: Anul trecut am inițiat această excursie prin țară pentru a mă întâlni cu cei care m-au sprijinit. Și acum vin din nou. Nici cofetăria n-am schimbat-o. Ne-a plouat îngrozitor și anul trecut. Suntem o gașcă. Dacă ne confesăm unul, altuia, aflăm mai multe și încercăm să ne ajutăm. Fiecare dintre dânșii au o poveste...
Rep.: Nu vă încărcați?
M. D.: Ba da, mă încarc de bine.
Rep.: Mai sunteți supărat pe Iohannis?
M. D.: De ce să fiu supărat?
Rep.: A zis despre dumneavoastră că sunteți un actor care vine și pleacă.
M. D.: Vai, dar ce memorie aveți... (râde)
Rep.: V-ați simțit singur?
M. D.: Da. Înainte de a ataca, înainte de startul ăsta, am fost singur, umilit, scuipat de niște oameni pe care eu nu dau nici un singur ban. Oameni de nicio valoare. Oameni pe care i-am cunoscut, de asta și îi pot caracteriza.
”Ăla care plânge ușor e președintele dumneavoastră, mă rog, fostul președinte”
Rep.: Dezamăgit de Bruxelles?
M. D.: Nu, de ce?
Rep.: Poate vă așteptați la altceva.
M. D.: M-a întrebat mai multe lume «cum e» și le-am zis așa: ca la armată. La armată și la internat ajungi într-un spațiu nou și nu cunoști pe nimeni, nu știi pe unde intri, pe unde ieși, pe unde e ușa, toaleta, nimic nu ști, nu cunoști pe nimeni în jurul tăi și trebuie să-ți faci prieteni, să înveți locul, să cunoști obiceiurile, e foarte plăcut.
Rep.: Vă e dor de scenă?
M. D.: Păi, vrând-nevrând, sunt tot pe un fel de scenă. Public, nu văd diferențe foarte mari.
Rep.: Jucați un rol?
M. D.: Nu e un rol. Știți ce se întâmplă, e vorba de o prestație... Dar e păcat să pierdem vremea cu prostiile mele actoricești... Un rol nu e o dexteritate pur și simplu e o construcție a unei realități gândită de cineva, de un autor, pe care trebuie să o faci să semene cu viața, ceea ce este foarte greu. Și atunci, te îmbraci în personaj, să-l înțelegi. Nu e o construcție simplă, e o chestie foarte complicată și elaborată și care pe tine te costă. Te costă foarte mult. Spui« hai că actorul plânge ușor». Nu-i așa. Ăla care plânge ușor e președintele dumneavoastră, mă rog, fostul președinte și ăla nu e actor. Actor înseamnă cu totul altceva. Consumul e atât de mare, încât apare oboseala la bietul actor.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: Emil Cioran , Mircea Diaconu
Vizualizari: 509
Ultimele comentarii
Acum 1 oră
Emil
Acum 2 ore
Emil
Acum 2 ore
Ia-mă nene
Acum 2 ore
Emil
Acum 2 ore
Till Eulenspiegel