”În toate intervențiile, cât de mică o fi, cât de mare, există riscul ca noi să ne pierdem viața”

Plutonierul major Filip-Mihai Midrigan, angajat al Inspectoratului pentru Situații de Urgență ”D. Croitoru” Sibiu, a primit zilele trecute, de la vicepremierul Gabriel Oprea, distincția de ”Pompierul de Onoare al anului în România”. Printre motivele pentru care a primit această onoare se numără și faptul că a salvat, dintr-un incendiu, 25 de persoane și patru copii. L-am rugat să ne povestească. F.-M. M.: Cred că era în jurul orei 3:00 dimineața când a fost primit apelul. O doamnă sesiza că are fum în apartament. Atunci ne-am deplasat cu o autospecială cu apă și spumă și o ambulanță pe Aleea Streiu și când am ajuns acolo deja incendiul se dezvoltase și era foarte multă lume. Fiind noapte, cam toată lumea era acasă, dormeau. Mulți oameni ieșiseră deja pe geamuri, strigau să-i salvăm. Atunci am luat decizia să vină la fața locului și inspectorul-șef, care a și condus acea intervenție, și ne-am mobilizat cu toate forțele, am relocat mai mulți oameni…

Rep.: Concret, tu cum ai intervenit, ce ai făcut când ai văzut oamenii la geamuri? F.-M. M.: Eu sunt șef de intervenție, eu conduc și în prima fază iei deciziile de salvare a vieților omenești. E cel mai important. După aceea poți să treci la stingerea incendiului. Dar noi, fiind cu două autospeciale, unii au trecut la salvare și unii la stingerea incendiului. În prima fază am salvat cu scările culisabile prin exterior, că nu se puteau deplasa persoanele pe casa scării fără un aparat special pentru respirat, era prea mult fum și doar noi aveam aparate. Nu știam nici cât fum a inhalat fiecare. I-am scos la aer curat cu scările prin exterior. Iar pe restul i-am scos cu câte o mască de rezervă, pe rând. Eu personal m-am urcat pentru a scoate pe exterior o doamnă care mai avea puțin și se arunca în gol. Am pus repede scara și am coborât-o pe ea, iar la etajul doi era un copil destul de afectat și panicat. Am pus iarăși scara, una mai lungă, m-am dus după el și l-am scos, după care am scos, pe rând toate persoanele. În total au fost 29 la număr, dar fără echipă nu poți să-i ajuți pe toți deodată, nu poate un pompier să-i scoată pe toți. Eu m-am ocupat doar de un copil și o femeie, în prima fază, după aceea încă vreo câteva persoane, pe rând, dar fără o echipă și fără o pregătire nu poți să fii tu singur pompierul anului. Rep.: Aceasta a fost cea mai grea intervenție la care ai participat sau doar cea mai mediatizată? F.-M. M.: Nu prea gândim așa, toate intervenții sunt grele și le tratăm cu seriozitate, de la cea mai mică până la cea mai mare. În toate vedem un grad de dificultate și un risc, riscul cel mai mare este de a-ți pierde viața. Cât de mică o fi, cât de mare, există riscul ca noi să ne pierdem viața.

Rep.: Au existat astfel de momente critice în care să te vezi între flăcări sau să te gândești că ti-e teamă pentru viața ta? F.-M. M.: Întotdeauna! Chiar și la intervenția despre care v-am povestit, era incendiat parterul total, era holul inundat cu fum, temperatura era foarte mare și noi trebuia să salvăm oamenii. Bine, există anumite proceduri foarte clare, nu stai să vezi ce faci, cum faci? Câteodată se trec și limitele pentru a salva o viață…

Rep.: Nu există și extrema cealaltă, nu ai fost să dai jos o pisică din copac niciodată? F.-M. M.: Ba da, avem toate tipurile de intervenții. Nu poți să-ți imaginezi câte situații pot să apară.

Rep.: Dă-mi un exemplu de intervenție mai ușoară. F.-M. M.: Ușoare sunt intervențiile în care trebuie să salvezi bunuri, dacă trebuie să salvezi animale sau, mai grav oameni, atunci nu mai e nimic ușor. Nu poți compara un metru pătrat de acoperiș cu o viață de om. Niciodată nu punem în balanță viața cu valoarea.

Rep.: Ai avut și intervenții în care… F.-M. M.: Am salvat o capră! O vacă! O rață! Da, sunt și astfel de intervenții. Ne-am dus și am intervenit cu toată seriozitatea, așa mergem la toate tipurile de intervenții în care omul ne solicită sprijinul. Chiar dacă mă duc până acolo să-l îndrum, sa-l ajut… Când ajunge cineva să sune la noi situația e de mult pierdută de sub control, noi suntem ultima linie.

Rep.: Din toate situațiile pe care mi le-ai descris mai sus, fie ele grele sau ușoare, câte ar fi putut fi evitate dacă oamenii ar fi fost mai atenți și mai preventivi? F.-M. M.: Sunt deja atenți, de câțiva ani se pune mare accent pe informarea preventivă, care se și face. Se începe de la grădiniță. Se simte, de când se face prevenire s-au redus evenimentele, dar cu cât se reduc trec în partea cealaltă, când se întâmplă sunt mai grave și cu consecințe mai mari. Prevenirea funcționează la cote mici, când ai scăpat ceva de sub control sută la sută va fi o problemă mare. Poate este o defecțiune tehnică, nu neapărat vina omului, dar consecințele sunt mai mari.

Rep.: Există un specific al zonei Sibiului față de alte zone din țară din punct de vedere al intervențiilor? F.-M. M.: Nu, exact ca în toată țara, de la industrie la școli și magazine.

Rep.: Ce tip de intervenții la care mergi tu predomină? F.-M. M.: Cel mai des întâlnite sunt cazurile medicale. După aceea vin incendiile, urgențele… Sunt foarte multe mașini care tranzitează Sibiul, zona Sibiului, sunt mii de mașini care trec zilnic și inevitabil apar și accidentele, în diverse forme.

Rep.: Ai avut intervenții la care să ajungi acolo și să constați că îi cunoști pe oamenii respectivi? F.-M. M.: Da. Am fost la vecini, prieteni… Și aici, pe Aleea Streiu, erau niște service-uri auto unde mai duceam mașina la reparat și-i cunoșteam pe oameni. Chiar suntem prieteni.

Rep.: De ce ai vrut să te faci pompier? F.-M. M.: Asta e o întrebare foarte simplă pentru mine. Am fost chiar de la început, imediat după liceu, recrutat în urma unei intense mediatizări a meseriei prin școli. După primele zile îți dai seama că a fi pompier înseamnă a salva ceva, un bun, o viață, noi nu mergem la nunți și la petreceri. Dacă sună telefonul sută la sută mergem să sprijinim oamenii cu ceva.

Rep.: De câți ani faci meseria asta? F.-M. M.: De 11 ani cel puțin.

Rep.: Mai simți adrenalina când ești în mașină, în drum spre intervenție? F.-M. M.: Întotdeauna! În prima fază, până afli ce este, câte persoane sunt implicate, stai încordat. De când sună alarma și până primești anunțul durează puțin și toate misiunile implică un risc.

Rep.: Tocmai din cauza riscului, te-ai gândit vreodată să renunți, să-ți cauți altă meserie? F.-M. M.: Nu, deocamdată nu. Odată ce te obișnuiești cu un nivel continuu de adrenalină, când nu-l mai simți parcă-ți lipsește ceva.

Rep.: Cum te relaxezi în timpul liber? F.-M. M.: Mă plimb cu bicicleta, merg cu copilul în parc, mai merg și la pescuit. Mâine (sâmbătă n. r.) o să mergem toată tura la Păltiniș, la o cabană, toți colegii. Trebui să fim uniți. Nu poți să-ți încredințezi viața, că efectiv asta facem când intervenim în foc, fără să ai încredere totală în cel din spatele tău că este gata să intre după tine.

Rep.: Și în condițiile acestea de risc, cum trăiește pompierul anului în România? Ai salariu mare, credite la bănci, probleme de zi cu zi? F.-M. M.: Cum este societatea așa suntem și noi, același stil de viață, cu rate, copii, familie, nevoi… exact ca orice român.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi