Sunt patru ani bătuți pe muchie de când n-am mai călcat pragul restaurantului Max cu scop de a așterne și câteva slove pe hârtie după. Că fără „misiune” din partea ziarului am mai tot fost și am tot degustat fel și chip din meniul stufos al restaurantului.
Nu de alta, dar la Max niciodată nu știi când dai nas în nas cu familia prezidențială. Și dacă primul om în stat mânâncă acolo, rău înseamnă că nu poate să fie. Ultima dată când am vizitat restaurantul era vară, am stat pe terasă și n-am dat prea multă atenție interiorului. Bilă albă mare primește pentru locul de joacă pentru copii. Puțini patroni de restaurante au înțeles că devine aproape musai să ai o asemenea facilitate. Iar locurile din Sibiu unde găsești și locuri de joacă le poți număra pe degetele de la o mână. Și faptul că găsești în restaurant suficiente separeuri în care să te poți desfășura fără să deranjezi sau să te deranjeze alții e o altă bilă albă.
De data asta nici n-am fost foarte incognito, ci la o masă mare, puternic populată cu personaje și probabil și foarte gălăgioasă. Prin urmare, bine pitită de restul clienților în separeul cu pian din spatele restaurantului, la etajul întâi. Am deschis balul cu un vin. Roșu, sec, bun foc și servit cum trebuie. Servirea este un nou punct în plus pentru restaurantul de pe Ocnei. Cei doi ospătari au vizitat masa de suficiente ori încât să nu ne lipsească nimic și paharul de vin să nu rămână gol, ceea ce era esențial pentru planul serii.
Pentru aperitive s-au ales trei feluri de platouri. Unul cu salamuri italienești, trei feluri de brânză, nuci și struguri, unul cu șunculiță fină, mozarella, rucola, roșii cherry și avocado și un al treilea cu o salată de caracatiță absolut delicioase, mai ales în combinație cu vinul.
Pentru felul principal fiecare și-a făcut de cap. Mie mi-a picat un mușchi de vită gătit mediu, cu sos de ciuperci și nuci și cartofi aurii pe lângă. Eu am avut puțin ghinion față de colegii care au ales același preparat iar mediul meu a venit ușor prea în sânge. Ceea ce nu m-a împiedicat să golesc farfuria. Cel puțin la mușchiul de vită nu cred că vreun alt restaurant egalează Max-ul.
Singurul regret e că la pianul ăla nu se poate cânta. Că încingeam un chef de ni se ducea vorba până în curte la Palatul Cotroceni.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Tag-uri: restaurant sibiu , cronica de restaurant , Palatul Cotroceni , restaurant max sibiu , Armax Gaz Mediaş , recenzie
Vizualizari: 6982
Ultimele comentarii
Acum 11 minute
Gogu
Acum 18 minute
Emil
Acum 19 minute
Justin
Acum 20 minute
Marius
Acum 23 minute
Tzepe. tzepe ...