La New Yorker s-a inventat mașina timpului.

Pe vremea când aveam redacția pe strada Zaharia Boiu nu cred că era zi să nu intr-un în New Yorker. Eram client fidel încă dinainte să se numească Fellini, când avocații îl botezaseră inspirat Sala H. Cum Tribunalul era dincolo de gard, toata floarea justiției sibiene se servea acolo. Așa că după câțiva ani buni de frecventat locul zilnic știu fiecare colțișor ca în palmă, fiecare tablou de pe perete și fiecare șezut de scaun. Și sunt aceleași din vremurile imemoriale în care ne beam cafeaua dimineața acolo. Nu zic neapărat că e un lucru rău. Restaurantul a fost amenajat de la bun început foarte mișto, la fel ca și conceptul din spate. Muzică bună, imitații de premii muzicale pe perete, la vremea lor chiar faine într-un peisaj cam anost prin barurile din oraș. Dar au trecut aproape zece ani de atunci iar pe televizoare încă mai cântă Rod Stewart când se ia o pauză de la History. Pe deoparte a fost foarte familiar, pe de altă parte parcă mi-ar plăcea o împrospătare.

Meniul nu a suferit prea multe modificări în timp. De aceea am și comandat frigăruile de creveți picanți care îmi plăceau pe vremuri atât de mult. Au apărut mai multe preparate din vită, în special Black Angus, care e noul Sergio Tacchini al restaurantelor. Nu ești restaurant de primă mână dacă nu vinzi preparate din Black Angus și dacă nu costă cel puțin 60 de lei.

Meniul americănesc sună foarte bine. Hamburgeri, coaste, coji de cartofi la cuptor, chiar ai de unde alege, fie că vrei să lâncezești următoarele două ore cu burta plină, fie că vrei să mânânci ceva ușor. Și, altă chestie mișto, micul dejun. Cred că New Yorker are cel mai deosebit mic dejun dintre restaurantele din Sibiu și vă recomand cu căldură ouăle Benedict. Am făcut câteva drumuri matinale din centru pentru ouăle alea.

Cum mi se părea că sunt lihnit, după frigăruile de creveți - care au fost la fel de bune ca întotdeauna - am comandat o porție de coaste de porc. Am primit trei hălci de coaste care puteau liniștit să mai hrănească încă cel puțin două mese din restaurant la momentul cu pricina. Mi-am dat seama că n-am cum să le termin pe sec și am mai cerut și o salată de ardei copți, și dă-i și luptă. Cu toată foamea pe care crezi că o simți, ești campion dacă termini porția aceea de coaste. Nu mă pricep foarte bine la cum se prepară dar cred că sunt fierte și apoi băgate la cuptor pentru că sunt atât de fragede încât cad de pe os. Iar în combinație cu sosul acela dulceag cu semințe de susan sunt cam cele mai bune coaste din oraș. Cu restul de accesorii și două pepsi am plătit 63 de lei. Pe scurt, la New Yorker mergi întotdeauna la sigur. Nu e un restaurant care să te surprindă cu ceva dar nici nu pleci dezamăgit. Iar ospătarii sunt jos pălăria. Printre puținii care se interesează dacă e bună mâncarea, dacă ți-a plăcut, dacă e prea dulce, prea picant...

Yours, Rod Stewart

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Turnul Sfatului