Șampania

Un individ bate sfios la geamul taximetrului galben, ce staționa de ceva timp într-o gară pustie, fără trenuri și fără clienți deopotrivă. Taximetrul în care mă aflam eu, pe post de șofer, cu gândurile răvășite spre o cursă undeva afară, departe de lumea dezlănțuită a citadinului. Îi fac așadar semn cu mâna să pătrundă în magazia galbenă, iar omul, și mai sfios, îmi spune: ”Am o plasă cu patru sticle de șampanie pot să o pun aici, lângă picioare?” ”Da, omule, îi zic, poți să o iei și în poală, pe mine nu mă deranjează”. ”În Vasile Aaron”, zice omul.

Apăs cu degetul ceasul de taxare și pun în mișcare agregatul galben. Pe drum, clasicele discuții despre vreme, prețuri, porcii ăia de la guvernare și gropile din asfalt sau străzile înzăpezite. Nu gat bine vorba despre străzi și, la un viraj la dreapta, pe strada Ceferiștilor, aud o împușcătură în mașină! Prima mea reacție a fost să văd dacă mai trăiesc. Mi-am trecut mâna instant prin păr și am constatat cu groază că era într-o baltă de… șampanie. Următoarea reacție a fost să-l văd pe omul din dreapta mea, care era tot într-o baltă de șampanie. Plafonul mașinii, volanul, scaunele, tapițeria, toate musteau într-o mare de șampanie, ca după sărbătoarea unui ”grand prix” de formula unu. Omul, mai sfios ca oricând, se uită la mine și-mi zice: ”Iartă-mă domnule, n-am vrut să se întâmple așa…”. Îi răspund: ”Ce să te iert domnule, nu vezi ca noi am făcut revelionul mai devreme?”

Omul încearcă o grimasă, o încerc și eu, după care începem să râdem ca proștii vreo zece minute. ”Stai așa, zice, uite aici 50 de lei să-ți speli mașina, din patru sticle au mai rămas trei, două le țin eu și una e pentru deranjul matale, e bine?” ”E bine omule oricum! Sărbători Fericite!” Ud și resemnat, am plecat spre o spălătorie apropiată, iar eu m-am dus acasă să mă schimb… Am luat și șampania cu mine.