De ce avem nevoie de legi cu cap. Cazul ridicării mașinilor

Cei mai mulți sibieni resimt de ceva timp absența mașinilor care ridicau automobilele parcate aiurea prin oraș. În Sibiu chiar se simțea prezența utilajului cu pricina. Mai multă ordine, trotuare libere, treceri pentru pietoni fără obstacole, piste de biciclete dedicate exclusiv bicicletelor. Chiar dacă de multe ori se făcea abuz, numai frica de a scoate din buzunar 500 de lei ca să-ți vezi din nou mașina făcea pe orice șofer să se uite de cinci ori înainte de a parca o dată.

Totul a durat până când un om s-a simțit dator să se adreseze instanței. ”Cu ce drept îmi ridică mașina o societate la ordinul unul polițist local?” Înalta Curte de Casație și Justiție i-a dat dreptate omului și totul s-a sistat.

De ceva vreme se lucrează la elaborarea unui nou proiect legislativ prin care poliția rutieră primește atribuții în acest sens și poate dispune ridicarea mașinilor care parchează în zona de acțiune a indicatorului “Staționarea interzisă”, însoțit de panoul adițional “Ridicare autovehicule parcate neregulamentar, precum și a vehiculelor care sunt lăsate în intersecții sau care blochează alte mașini sau accesul în curți sau instituții. De aici, ce va vrea Dumnezeu…

Un alt proiect, de data asta elaborat de Ministerul de Interne prevede ca notificarea și ridicarea mașinilor parcate ilegal trebuie să fie realizată de către administratorul drumului. O altă încurcătură. Noi avem chiar în interiorul municipiului și Drumuri Naționale și străzi administrate de municipalitate. Cum se va proceda?

Nu mi se pare în regulă niciuna din variante.

În primul rând, românului (cred că și la alte nații e la fel) dacă nu-i arăți bâta, nu e în stare să urmeze o regulă. De la aruncatul mucului de țigară pe jos, până la fraude economice. Fără convingerea că e văzut, omul va face ce-l duce capul. Motivul principal: lipsa de educație, dar asta e altă discuție. Probabil că nimeni din cei care au făcut primul proiect n-au întrebat câți agenți sunt pe teren într-un oraș. Și din aceștia câți mai pot prelua și atribuția asta. S-a văzut și în Sibiu că în momentul în care n-a mai funcționat al doilea rând, așa cum se întâmplă de obicei polițiștii locali au dat câteva amenzi. Semn că nu ei erau cei care făceau de fapt sesizările, ci cetățenii. Mă îndoiesc că vreo echipă de la rutieră va sta zi și noapte de veghe prin oraș să vadă cum se parchează și nici că vor fi extrem de dispuși să acționeze la semnalul cetățeanului de rând. El, organul…

În nicio situație, nici că ridicarea mașinilor o dictează poliția ori CNADNR-ul, nimeni nu întreabă ce se întâmplă mai departe. Și mă refer aici la administrația locală. Societatea care deținea utilajele de ridicat mașini a înregistrat din această afacere cifre de afaceri record. Și s-a dezvoltat unde nici nu te aștepți. A intrat în construcții, și-a făcut spălătorie auto… Nimeni nu s-a gândit ce se poate face cu banii făcuți pe seama nesimțirii șoferilor. Poate alte parcări… Deși nu de bani are lipsă Primăria.

În concluzie, nu cred că problema isteriei din traficul sibian și din orice alt oraș din țară se va opri foarte curând. Și asta pentru că în țara asta nu știe niciodată stânga ce face dreapta. Nici în Parlament, dar nici într-un oraș micuț și drăguț, precum Sibiul.