În timp ce nouă nu ne prea trezește nicio emoție ideea de păduri virgine, turiști din țări precum Austria plătesc bani să vină să le inspire aerul. Iar în timp ce autoritățile noastre se tot codesc să le protejeze, cercetători din toată Europa vin să învețe despre viitorul omenirii din aceste păduri. Am vizitat o astfel de pădure recunoscută și de autorități, aflată deasupra Arpașului de Sus, pe traseul care te urcă înspre cabanele Tunuri și Podragu.

De cum termini drumul forestier și începi să urci pe poteca marcată care te duce spre cabana Podragu, din munții Făgăraș, peisajul forestier începe să se schimbe ușor. Varietatea copacilor crește, iar din loc în loc, pe jos vechi rămășițele unor vechi copaci falnici.

Cum ar fi un buștean cu un diametru de peste un metru și jumătate, întins de ani buni pe o pantă umedă și înghițit din toate părțile de mușchi. La prima vedere, e doar un banal trunchi mort. Dar directorul unui parc național din Austria, oprit în fața lui împreună cu un grup de turiști, îl privește altfel. „Acest copac aflat în putrefacție este plin de viață”, explică Herbert Wölger, directorul Parcului Național Gesäuse. „Adăpostește ciuperci, insecte și alte specii care nu cresc decât în lemn mort de dimensiuni mari. Nu vei găsi așa ceva într-o pădure exploatată”. Face o pauză scurtă, apoi vorbește în cuvinte mari. „Ceea ce vedem aici este important pentru viitorul omenirii”.

Ne asigură că nu e o figură de stil. E, probabil, cel mai concis rezumat al mizei pe care o au pădurile virgine din Făgăraș.

O pădure care nu arată a pădure

Turiștii austrieci au venit pe poteca de deasupra Arpașului de Sus ca să vadă ceva ce acasă la eu nu mai există. Sophie, restaurator de profesie, a aflat de excursia în România printr-un prieten și a venit fără prea multe așteptări. Surpriza a fost totală. „În Austria mai avem un singur parc cu pădure virgină, are vreo 400 de ha și este foarte dificil de vizitat: dacă acum m-aș înscrie să o vizitez, probabil că aș prinde un loc liber pe la finalul anului 2029. N-am apucat niciodată să ajung acolo. Iar voi aveți atât de multă pădure și este… liberă. Oricine poate intra, sunt ușor accesibile și nu vezi multă lume”, spune ea. „Sunt uimită de sălbăticia pe care o descopăr”.

Sălbăticia asta are, însă, logica ei. Dan Cătălin Turiga, inginer silvic care s-a alăturat Asociației Agent Green, ține să risipească un mit frecvent: o pădure virgină nu e neapărat un codru de arbori bătrâni și înalți, cu coroane dese și umbră adâncă. „O pădure virgină este rezultatul exclusiv al proceselor naturale, fără intervenția omului”, explică el. Asta înseamnă lemn mort la sol în toate stadiile de descompunere, copaci de vârste complet diferite – de la puieți de câțiva ani până la arbori seculari – și o structură naturală, neuniformă. „Când vezi o pădure în care toți copacii au aceeași vârstă, știi sigur că acolo s-a intervenit”, spune Turiga.

Ca termen de comparație cu situația din Austria, doar din județul Sibiu au fost introduse, până acum, peste 1.420 de ha de pădure primară în Catalogul național al pădurilor virgine și cvasivirgine. Catalog în care, până în 2023, au fost introduse la nivel național coordonatele a 64.700 de ha de astfel de păduri extrem de valoroase.

România, ultimul rezervor. Pe care nu și-l cunoaște

Zona cea mai concentrată de păduri virgine din Uniunea Europeană se află în România. Nu e o afirmație patriotică, e un fapt ecologic cu consecințe directe. Franța, Germania, Austria – țări care au practicat silvicultura intensivă timp de decenii – și-au pierdut aproape definitiv aceste ecosisteme. „Mesajul pe care îl primim de la europeni e simplu”, rezumă Turiga. „Voi dacă mai aveți, nu faceți ca noi”.

Ion Holban este ecolog și vreme de patru ani a lucrat inclusiv la cartarea pădurilor primare din țara noastră și explică de ce acestea contează atât de mult. O pădure primară se autoreglează în fața dezastrelor – atacuri de insecte, doborâturi de vânt – prin simpla diversitate a speciilor și vârstelor. Când, spre exemplu, molidul este atacat și se usucă, bradul sau fagul din jur îi iau locul. Într-o plantație monospecifică de aceeași vârstă, același atac poate distruge totul. „Aceste păduri au o șansă mult mai mare să reziste în fața schimbărilor climatice”, spune Holban. Mai mult, sunt și sisteme naturale de protecție a apei: solul gros și rădăcinile puternice rețin precipitațiile și reduc riscul de inundații în aval.

Rihanna este doctorandă la Universitatea Cehă de Științe ale Vieții din Praga și a venit în pădurile de deasupra Arpașului în cadrul unui program de cercetare: verifică pe teren dacă hărțile satelitare ale pădurilor primare sunt corecte. După ploile abundente din zilele vizitei, arată înspre râul Arpașu Mare – umflat, gălăgios, fără să rupă malurile în aval. „Pădurile primare filtrează și rețin apa. Protejează oamenii din aval. Este un serviciu concret, nu o valoare abstractă”, spune ea.

Concluzia ei preliminară, după primul an de validare pe teren, este că suprafața reală de pădure bătrână din Făgăraș depășește semnificativ ce este înregistrat oficial. „Am găsit deja o suprafață mare de pădure bătrână în afara catalogului național”, spune Rihanna. Zona o captivase de la prima vizită. „Este unul dintre ultimele teritorii cu adevărat sălbatice din Europa. Să ai un gradient complet de pădure primară de fag care urcă până la molidiș primar este extrem de rar acum.”

Cine studiază și cine nu

Fagii de peste 500 de ani din Munții Făgăraș nu sunt o descoperire a autorităților române. I-au găsit cercetătorii cehi din cadrul proiectului Remote Primary Forest – cel mai mare proiect dendrologic european dedicat pădurilor primare, care acoperă întreg lanțul carpatic. Prin analiza inelelor de creștere ale acestor arbori seculari, oamenii de știință pot reconstitui evenimentele climatice din ultimele secole și pot anticipa cum vor rezista aceste păduri în deceniile viitoare. „Sunt un fel de jurnal viu al pădurii pe ultimele sute de ani”, spune Holban.

Universitatea de Silvicultură din Rottenburg, Germania, este prezentă în Făgăraș de cinci ani. Herbert Wölger, directorul de parc național austriac vine pentru a doua oară. Rihanna, la a cincea vizită. Toți vin din afara României să cerceteze sau să se bucure de pădurile virgine de aici.

Holban nu ascunde ironia situației. „De la facultățile de profil din România n-am văzut decât programe despre cum se poate tăia mai rapid pădurea, cum se poate scădea vârsta de exploatabilitate, cum se pot face drumuri mai repede. Nicio instituție de învățământ superior de profil nu a publicat, în cunoștința mea, un studiu despre pădurile seculare sau primare din țară. Deși sunt la o aruncătură de băț de ele”.

Directorul de parc austriac, mai diplomatic, spune că a văzut în mai multe locuri din Făgăraș păduri „mai mult exploatate, distruse, decât corect administrate”. Și adaugă că în Austria există deja o preocupare specifică legată de companiile austriece active în industria lemnului din România.

Catalogul incomplet și banii care nu vin

Suprafețele de păduri virgine din țara noastră sunt mult mai mari decât cele înregistrate în catalogul de care are grijă Ministerul Mediului. Multe nu intră în catalog, pentru că proprietarii nu vor. Și nu vor pentru un motiv simplu: statul le promite compensații pentru renunțarea la exploatare (aproximativ 150 de euro pe hectare în fiecare dan), dar nu le plătește.

„Nefiind stimulați de o politică coerentă, proprietarii spun: mai bine nu suntem de acord”, rezumă Turiga. Nu e vorba de rea-voință în toate cazurile – e vorba de bani care nu apar în buget. Holban descrie un stat care a mers și mai departe: a modificat legea astfel încât un proprietar privat poate refuza explicit încadrarea terenului ca pădure primară.

Există și contraexemple. La Boia Mică, în zona Câinenii Mici a munților Făgăraș, o obște locală a acceptat, după doi-trei ani de negocieri, includerea în catalog a peste 1.000 de hectare de pădure primară – cea mai mare pădure virgină privată din Europa, potrivit lui Holban. Argumentul care a funcționat a fost economic: compensațiile anuale de 150.000 de euro depășesc ce ar fi adus exploatarea lemnului, care epuizează resursa o singură dată.

„Dacă le explici oamenilor beneficiile, interacțiunea devine posibilă”.

Responsabilitatea întregii Europe

Anul acesta se finalizează prima etapă de identificare a pădurilor române care vor intra sub protecție strictă în cadrul Strategiei UE pentru Biodiversitate 2030. Holban speră că presiunea europeană va face ce n-a reușit până acum administrația națională.

Rihanna va publica rezultatele cercetării și speră că dovezile științifice acumulate vor cântări în aceste decizii. Sophie, turista din Austria, și-a promis că va povesti prietenilor acasă ce a găsit în Făgăraș.

Herbert Wölger, directorul de parc austriac privește în urmă, spre trunchiul uriaș prăbușit pe coastă. „Întreaga Europă trebuie să fie responsabilă de protejarea acestor păduri. Sunt ultimele pe care le avem”.