”Este una dintre cele mai mari tristeți pe care le-am trăit în toată viața mea de dascăl!”

17 Iulie 2016 21:19

Lucrează an de an, la clasă, cu unii dintre cei mai buni elevi pe care îi poate oferi județul Sibiu și se întristează apoi. Are cele mai bune rezultate din județ la Bacalaureat, dar cu un ochi plânge. O radiografie reală a școlii românești de astăzi. Interviu cu profesorul Gabriel Negrea, directorul Colegiului Național ”Gh. Lazăr”

Gabriel Negrea: Știți cum e? Întotdeauna când e bucurie este și un pic de necaz. Ne pare rău de cei doi copii care au picat și sper să se redreseze până în toamnă pentru că, în mod normal, ar trebui să reușească. Dar în rest sunt foarte mulțumit de rezultate, adică media tuturor notelor la Bac ale absolvenților promovați este de 8,74, ceea ce este foarte frumos, sunt două medii de zece cu două absolvente foarte bune, le știu personal, și per ansamblu aș zice că toți au șanse foarte mari să intre acum la facultate, ce ne dorim cu toții până la urmă. Acesta este scopul nostru principal.

Rep.: Acum, ca să fim sinceri, nu este tocmai o surpriză că aveți rezultate foarte bune, nu este un accident. Eu v-aș întreba altfel, ce faceți dumneavoastră și nu se întâmplă pe la alte școli unde nu sunt rezultate bune.

G. N.: Știți ce se întâmplă? Sunt destul de multe condiții care trebuie luate în calcul. În primul rând avem copii de la admitere foarte buni. Selecția pentru noi este una care ne ajută să avem elevi foarte buni, în sensul că nu sunt mai bine pregătiți, asta poate contează mai puțin, dar motivați. Ei și familiile lor sunt motivați să învețe și asta contează extraordinar de mult. Poate mai mult decât mediile de admitere. În afară de asta aș spune că avem profesori foarte buni și că Bacalaureatul reprezintă pentru noi o prioritate.

Rep.: Deci faceți pregătire special pentru Bac.

G. N.: Se face pregătire la nivelul claselor a XII-a inclusă în planificarea profesorilor. Și în ore și în afara orelor se lucrează. Se face pregătire în perioada după ce ei termină școala, deci nu stau acasă, li se face orar special și vin la școală unde fac română, matematică și disciplina la alegere, cu orele de pregătire puse în orar. Sunt și aici două săptămâni bune care contează. Apoi, foarte mulți dintre profesori dau în clasa a XII-a simulări la clasă simulări de o oră sau două ore, ca să vadă și copiii și profesorii care este situația reală. Dacă m-ați pune să le pun într-o ordine, aș spune că prioritatea numărul unu este importanța pe care o acordă familia copilului să învețe și să progreseze. Pe locul doi este dedicația profesorilor.

Rep.: Cât de grea este admiterea în clasa a IX-a? De aici pornește…

G. N.: Se intră cu medii mari. La nivelul liceelor din Sibiu și chiar la nivelul țării suntem în top. Altfel lucrezi cu niște copii care au venit bine pregătiți, pe o bază bună poți construi mai ușor. Pe de altă parte am toată admirația pentru colegii noștri de la școli unde copiii intră cu medii foarte mici și care reușesc să-i ducă până în Bac să promoveze. Este cumplit de greu, chiar îi admir foarte mult.

Rep.: Simțiți o concurență între colegiul pe care îl conduceți și colegiul Goga sau Brukenthal? Este numai între elevi rivalitatea?

G. N.: Există o concurență instituțională, fără discuție! Până la urmă, fiecare dintre școlile mari încearcă să-și promoveze imaginea, să-și promoveze rezultatele, elevii și profesorii, pentru că în funcție de imaginea și poziția pe care o ai la nivelul județului poți să atragi elevi foarte buni. Asta este ceea ce ne interesează, până la urmă. Aș spune că e bună, nu e un lucru rău.

Rep.: Câți elevi aveți în fiecare clasă, dată fiind această concurență? Încercați să limitați numărul elevilor?

G. N.: În medie am la 30 de elevi pe clasă, dar sunt situații în care depășesc 30 sau sunt sub 30. Aici să știți că nu concurența este cel mai important factor. Știți care este cel mai important factor care determină numărul de elevi pe clasă? Banii! Simplu și la obiect! Tot ce înseamnă finanțare în învățământul preuniversitar, și universitar, este determinat de două valori: câți elevi ai și care este suma standard care se plătește în fiecare an de la bugetul statului pentru fiecare elev. Din cauza asta toate școlile se străduie să facă numărul de elevi cât mai mare pentru că primesc mai mulți bani. Nu-i o chestie normală!

Rep.: Dar nu cred că doar banii fac diferența între școala dumneavoastră și alte școli, deși ajută, în mod evident.

G. N.: Aici v-am spus, nu banii sunt cei mai importanți. Dar fiecare copil ne aduce o anumită sumă de bani pe an, care ne ajută. Eu aș spune că situația este tocmai invers, un număr cât mai mare de elevi duce la rezultate mai scăzute. Și selecția este mai scăzută, și activitatea la clasă mai dificilă… Ideal ar fi să putem lucra cu 25 de elevi pe clasă. Dar nu se mai poate din cauza deficienței de finanțare care este impusă practic prin finanțarea per capita. Nu avem ce face.

Rep.: Sunt și școli unde se cer bani părinților pentru dotări. Dumneavoastră cereți?

G. N.: Nu, nu cerem bani și nu știu dacă mai sunt multe școli unde se cere. Conform regulamentului există această posibilitate pentru Comitetul de părinți al clasei și Consiliul reprezentativ al părinților care e format pe școală să aibă fonduri ale lor, pe care să le utilizeze după cum doresc. Această situație se întâmplă, fără să existe vreo obligație din partea școlii. Ei stabilesc dacă vor să contribuie să îmbunătățească condițiile din clasă, ori să susțină elevii cu performanțe deosebite, să mai investească în zone comune pentru toți copiii, aceasta este decizia lor. În fiecare an se face un proiect de buget și se stabilesc unele priorități, despre care bineînțeles că suntem întrebați și noi, că nu hotărăsc singuri. Însă transparența este totală și pur și simplu totul ține de bunăvoința lor. Nu este nici favorizat copilul ai căror părinți dau bani și nici defavorizat cel ai căror părinți nu dau bani. Nu cred că mai este vreo școală care să lucreze cu ”trebuie să dați bani la școală!”. Cel puțin în Sibiu.

Rep.: Dați-mi un exemplu concret, ce s-a făcut cu banii anul acesta?

G. N.: Toți banii sunt gestionați de părinți, nu sunt gestionați nici de mine și nici de contabilitatea școlii. Eu le trimit solicitări în momentul în care stabilim niște idei la începutul anului și în funcție de fonduri văd ce se poate face și ce nu. Mă mai ajută cu redirecționarea impozitului de 2% pe venit. Avem o asociație a școlii care tot pentru copii cheltuie bani. Ca să revin la întrebarea dumneavoastră, noi în momentul de față avem patru laboratoare de informatică și în momentul de față au dotări de top. Am avut un proiect de durată, cred vreo patru sau cinci ani a durat, până când le-am reabilitate pe toate și le-am redotat. Au fost sume foarte mari și fără părinți nu reușeam. Le-am spus la începutul anului că asta vrem să facem și nu a fost nici un fel de discuție. M-a ajutat și primăria cu bani pentru reparații, m-au ajutat și părinții pentru dotări.

Rep.: Există la nivelul școlii o strategie centralizată privind perfecționarea cadrelor didactice? Cât de învechite sunt metodele de predare?

G. N.: Aș spune că este o combinație între ce înseamnă metode de predare moderne și o abordare tradițională. Cred că aceasta este calea cea mai potrivită până la urmă. Eu personal lucrez așa la clasă, folosesc și învățarea bazată pe investigație, mulți dintre colegii mei se străduie în privința asta, dar apelăm și la abordarea tradițională. Legea spune că suntem liberi să abordăm la clasă cum dorim, dar există restricții impuse de curricula. Pot să vă spun cu mâna pe inimă că este foarte multă materie care trebuie acoperită într-un an de zile. În momentul în care abordezi ora într-o manieră mai deschisă se consumă foarte mult timp. Predarea tradițională, care totuși nu lasă copilul să fie un obiect în bancă, aduce o mai mare economie de timp și practic nu prea ai ce face decât să le combini.

Rep.: Cât de atenți sunteți la ce fac absolvenții dumneavoastră după Bac? Urmăriți câți intră la facultate, pe unde merg?

G. N.: În fiecare an diriginții de a XII-a raportează către consilierul educativ care este situația absolvenților. Pot să vă spun că dacă sunt unu, doi absolvenți care în primul an nu intră la facultate este ceva rar. Pe ultimii ani, în proporție cam de 35-40 la sută se orientează către zona reală. A crescut foarte mult și numărul celor care merg la medicină recent. Sunt și care pleacă în străinătate la studii, dar nu atât de mulți ca de la Brukenthal, de exemplu. Ei merg aproape ca vorbitori nativi de limba germană și foarte mulți aleg Austria pentru continuarea studiilor, ceea ce este foarte bine, dar m-aș bucura să vină și înapoi.

Rep.: Toți ne-am bucura!

G. N.: Este una dintre cele mai mari tristeți pe care le-am trăit în toată viața mea de dascăl! Lucratul pentru export! Chiar este un lucru dureros. Copilul în care eu investesc suflet, timp, energie, statul investește bani, nu dă nimic înapoi societății noastre. Suna a limbaj de lemn dar vă spun la modul cel mai sincer că sunt mulți dascăli care simt așa. Să lucrezi pentru export cu cei mai buni copii pe care-i avem este un lucru dureros. Îi văd la întâlnirile de zece ani și lucrează la mari companii internaționale, au salarii foarte mari, mă bucur sincer pentru ei dar mă întristez pentru țara asta care ar avea nevoie de ei la fel de mult cum are nevoie Germania, America sau Japonia.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi