Gianfranco Colonna, italianul vizionar din inima Sibiului

Cu stilu-i exuberant, Gianfranco Colonna se potrivește în Sibiu ca nuca în perete. Însă tocmai asta îl face un personaj al Sibiului.

Nici nu trebuie să-i spui numele complet, întreabă de Gianfranco în centrul istoric și toată lumea îl știe. A avut prima terasă-restaurant din Piața Mică, a fost printre primii care au văzut potențialul uriaș al zonei în domeniul marochinăriei de lux, iar acum își dorește care Sibiul să-și regăsească frumusețea interioară de odinioară.

Gianfranco a ajuns în România în anii de glorie ai comunismului și și-a jurat că nu mai revine vreodată. ”Prima dată am văzut România în 1976. Am primit ca premiu o excursie la București, de la fabrica de mobilă unde lucram. De fapt, nimeni n-a vrut-o și am luat-o eu. România comunistă nu avea deloc o imagine bună. Ca Bulgaria. Era fadă, ștearsă, nu atrăgea cu nimic… și Rusia era comunistă, dar ea avea farmec, avea istorie… Eu am ajuns cu avionul și primul lucru pe care l-am observat era soldatul cu mitralieră de la ieșirea din aeroport. Pe stradă nu era nimic de văzut, de făcut… am stat numai în hotel și prin restaurante. Când am plecat am zis că nu mă mai întorc vreodată”.

Între timp, afacerile din domeniul marochinăriei l-au purtat prin Serbia, Croația, Bosnia, chiar și China. În 1996, tot afacerile l-au făcut să revină în România, la Sibiu de data asta. ”Era un ger cum nu cred că mai văzusem, minus 25 de grade Celsius, zăpadă peste tot. Am fost nevoit să iau trenul și pur și simplu paralizasem de frig. Tremuram tot, îmi clănțăneau dinții și o femeie din tren m-a văzut și mi-a dat haina ei de blană să mă încălzesc. N-o s-o uit niciodată, dar tot m-am îmbolnăvit”, povestește italianul care nu s-a dat bătut. ”În 1996 am decis că aici este un raport calitate-preț foarte bun, că există numeroși oameni foarte pricepuți la lucrul manual și niște salarii foarte mici”, spune el. Din `96 până în 2002 a venit periodic la Sibiu, de câteva ori pe an, pentru a supraveghea business-ul. ”Când am început noi să facem asta eram singurii. Astăzi, la Sibiu, și în împrejurimi se produc poșete și alte produse de lux pentru mari branduri: Louis Vuitton, Prada, Burberry. Am fost foarte inspirat. Până în 2002 când m-am certat cu asociatul meu și am ieșit din afacere”. Dar n-a mai plecat din Sibiu.

”La Sibiu mi-a plăcut atmosfera medievală, centrul istoric. Și în Italia am locuit mult în orașe medievale. Veneam din Vicenza și Sibiul era interesant. Nu erau turiști pe atunci, nu erau terase, erau mult mai mulți italieni ca acum”, spune Gianfranco. În 2003 a cumpărat un imobil în Piața Mică și a deschis Capuccino, o mică terasă. ”Ce nebun, italianul, să deschidă terasă în Piața Mică! Așa spuneau toți, pe atunci. Se uitau ciudat la mine, cum să faci așa ceva?”, rememorează el.

În timp ce lucra minuțios la amenajarea interioară a clădirii cumpărate (mozaic și tencuială venețiană), lângă el a apărut un spațiu disponibil gata renovat. ”Am vorbit cu vecinul care avea spațiul și am deschis o pizzerie. În două săptămâni toți clienții se simțeau excelent la terasă, în Piața Mică. Aveam deja clienți fideli. Dar s-au plictisit de pizza și mă întrebau dacă nu fac și altceva. Pe atunci se lucra la autostradă și italienii de la Todini veneau des să mănânce. De la soțiile lor am luat rețete noi și am introdus paste în meniu. Lumea a fost încântată! După câteva săptămâni, iar cereau mai mult. Am introdus atunci preparate din carne. Așa am ajuns să am restaurant”. Piazzeta a durat câțiva ani și a fost închis. Din motive administrative, legate de imobilul în care funcționa. Gianfranco este convins și astăzi că tocmai succesul a atras nemulțumirile altora.

”Tot ce am făcut în Sibiu până acum am făcut să-mi placă mie. Și dacă mie îmi place, place tuturor”, Gianfranco

După Piazzeta Gianfranco a avut o afacere cu mobilă care nu a mers, apoi a preluat restaurantul Max, de la un prieten elvețian. ”Max este o clădire foarte frumoasă. Dacă nu mai vine nimeni la restaurant, va rămâne muzeu. O clădire frumoasă nu înseamnă și un restaurant de succes”, spune el franc. În cei 20 de ani de când este legat de Sibiu, Gianfranco spune că orașul nostru s-a schimbat enorm. ”La început toată lumea era încântată că poate mânca pizza și pasta. Acum oamenii vin și-mi cer cannoli siciliani. Sibienii sunt mai maturi astăzi, cei mai mulți au văzut alte părții ale lumii, și-au format niște gusturi. Au râs de mine când am deschis terasă în Piața Mică. Acum nu mai loc seara de atâtea terase”.

Gianfranco Colonna nu are de gând să lase Sibiul prea curând. La fel cum a dovedit în trecut că poate fi un vizionar, astăzi este convins că Sibiul are un potențial imens și că orașul poate crește și mai mult. ”Îmi place mobila veche, am atât de multă încât nu știu unde s-o mai pun. M-am plimbat mult prin Sibiu și din câte am văzut cred că pe Bulevardul Bălcescu nu există casă care să nu aibă tavan pictat sau picturi foarte vechi. Unele sunt superbe, păcat că au fost acoperite cu var sau rigips. De multe ori mă gândesc la Sibiul de la 1900, sau înainte, când oameni foarte speciali trăiau aici. Putem să ne întoarcem la gloria de atunci, viitorul Sibiului depinde de noi toți, locuitorii lui. Sibiul are un potențial uriaș, are o istorie extraordinară, trebuie să vedem cum ne întoarcem la frumusețea de odinioară. Și eu cred că pentru asta trebuie să regăsim frumusețea interioară. Fiecare dintre noi. Această bucurie interioară se revarsă către exterior. Asta vreau să văd, Sibiul cum se întoarce la frumusețea interioară de altădată. Iar în plan personal am o misiune de suflet: să termin de restaurat Piazzeta”.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Stefan Dobre

Administrație
Telefon:
0724 605 815