N-am mai mâncasem de ani de zile la Frieda, pe Bălcescu, și tot ce țineam minte era că ultima oară am plecat nervos pentru că a trebuit să mă lupt cu cerșetorii nesimțiți care voiau să-mi ia din farfurie, dar asta nu e neapărat vina restaurantului.
Înainte să merg am făcut ce face orice om modern. Adică i-am căutat pe internet să văd ce mai fac. Și am găsit pe pagina lor de facebook, oficială sau nu, o mulțime de cocalari care-și fac selfie cu cartofi prăjiți în față, check-in-uri cu status-ul ”Papanaaaaaaași” sau o poză cu pahare de bere cu sintagma ”Căldură mare”. Ca să nu mai zic de review-urile preponderent negative ”Platoul românesc a fost ok… în rest mâncarea mai rău ca la cantină! Nu știți ce înseamnă o mâncare bună cu gust! Dezamăgită și de ospătari... fără zâmbet, nici măcar să salute sau să fie mai amabili… urât din partea lor!”, zice Andreea Tudor. ”Sub orice critică! Numai numele de ei. Fresh-ul de portocale numai de portocale nu este, are peste 60% apă, peste un Cappy din comerț. Bulzul ciobănesc este o mămăliga rece cu smântână…”, zice și Ludmila Șerbănescu. Eu am zis că n-o fi dracul atât de negru și tot m-am dus.
Vineri, la prânz, am găsit găsit o terasă aproape goală, cam spoită de la ploi pe prelate și cu ceva mizerie pe jos. Cred că mătură o dată pe săptămână. Am primit repede un meniu și am fost mirat să văd că au friptură de urs. ”Chiar aveți urs?”. ”Da, sigur! E o carne puțin mai tare că este vânat, dar e bună”, mi-a răspuns chelnerul. Numai imaginile cu ursul fugind disperat prin Sibiu mi-au trecut prin minte, așa că am comandat o ciorbă de fasole, un ciolan de porc pe varză și o porție de papanași.

Ciorba a fost exact cum îmi place mie, cu tarhon și ușor afumată, o plăcere. Mi-a mai plăcut și faptul că vine într-un mic ceaun, care o ține caldă și este puțin mai aspectuos decât un blid, după părerea mea. Nimic de comentat aici. Din păcate, ciorba goală nu-i de ajuns și dacă vrei pâine, ardei sau smântână trebuie să plătești în plus. Ba 1,5 lei, ba doi lei…
Nu același lucru pot spune despre ciolanul pe varză. Carnea era bine făcută, dar parcă acum două zile și doar reîncălzită. Nu prea avea nici un gust, nici carnea și nici varza. Au fost aduse pe un platou din tablă plin de zgârieturi de cuțit și furculiță de aveam impresia că au mai mâncat vreo 500 de oameni înaintea mea din ”farfurie”. În realitate, probabil că au fost vreo 5000.
La final au venit papanașii, o combinație fericită între diabet zaharat acoperit în smântână, o jumătate de căpșună și dulceață de afine. Nu-s cei mai buni papanași pe care i-am mâncat vreodată, dar m-ar bate Dumnezeu dac-aș scrie că n-au fost buni.

Pe toate cele descrise mai sus, plus o apă și un suc, am plătit puțin peste 70 de lei, cu tot cu bacșiș. Cu toate acestea, vă spun sincer că n-am plecat dezamăgit. Și așa ajung la opiniile de la începutul textului. Nu m-am dus la Frieda cu așteptări mari, de fapt, n-am avut așteptări deloc. Prin urmare, nu m-a dezamăgit cu nimic. Dar vreo câțiva ani nici că mai trec pe la ei.
Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).
Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi
Tag-uri: restaurant sibiu , Andreea Tudor , Ludmila Șerbănescu , recenzie , Pentru Sibiu , Casa Frieda
Vizualizari: 12413


Ultimele comentarii
Acum 1 oră
ID
Acum 1 oră
Salisteano vero
Acum 1 oră
Florin n° ONE
Acum 1 oră
Maria
Acum 1 oră
Mașinile care întrec măsura impozit dublu