Cel mai nou muzeu din județul Sibiu este dedicat filosofului și academicianului D. D. Roșca

Cel mai nou muzeu din județul Sibiu a fost înființat de urmașii acad. D. D. Roșca la Săliște și poate fi vizitat gratuit, în lunile de vară. Muzeul este un omagiu pe care familia îl aduce memoriei filosofului, dar și o bucurie de a oferi ceva înapoi Săliștei.

D. D. Roșca s-a născut la 11 februarie 1895, în Săliștea Sibiului și a decedat la 23 august 1980. Școala primară a terminat-o în satul natal, urmând apoi liceul de stat din Sibiu, iar din clasa a VI-a, liceul românesc „Andrei Șaguna” din Brașov. Aici era o atmosferă de studiu și muncă sistematică, impusă de majoritatea profesorilor.

La Brașov, D. D. Roșca l-a cunoscut pe bunul lui prieten – Lucian Blaga, chiar în ziua sosirii. Bacalaureatul a fost un succes, promoția lor era faimoasă. Din cei 51 de candidați, au trecut examenul 50, dintre care 20% au apărut în anuar cu „gross” (care însemna nota maximă, „foarte bine” la toate materiile).

În 1914, când a izbucnit Primul Război Mondial, cei doi prieteni s-au întâlnit la Institutul Teologic din Sibiu. Înscrierea la Institut îi scutea de armată. D. D. Roșca citea multă filozofie, mai ales în nemțește. Biblioteca Institutului era bogată în această privință. Institutul Teologic din Sibiu s-a mutat apoi la Oradea, din ordinul guvernului de la Budapesta. La Oradea, cei doi tineri – D. D. Roșca și Lucian Blaga, citeau cea mai mare parte din zi, alternativ și cu glas tare. Blaga petrecea o parte din vacanțe la Săliște, unde cei doi tineri aveau condiții excelente de odihnă și de lectură filosofică. Au citit atunci „Critica rațiunii pure” a lui E. Kant, într-o poiană din pădurile din jurul Săliștei.

Au citit și au comentat, în acele zile de vacanță, multe cărți de filozofie. O monografie despre Kant, scrisă de englezul Houston Stewart Chamberlain a avut asupra celor doi tineri o puternică influență. În toamna anului 1917, după ce terminaseră trei ani de teologie, cei doi se hotărăsc să urmeze filozofia. S-au înscris la Facultatea de Filozofie a Universității din Viena, unde au urmat trei semestre. În toamna lui 1918, au ajuns cu greu acasă. Nu-și mai puneau problema reîntoarcerii la Viena. Totuși, L. Blaga, singur, după un timp, se reîntoarce prin Cehoslovacia, continuându-și studiile la Viena, unde le va și termina. D. D. Roșca participă la noile evenimente din decembrie 1918. Prin aprilie-mai pleacă la București să-și continue studiile. S-a înscris la Facultatea de Filozofie și Litere, în anul III. A susținut toate examenele, cu excepția celui de istoria filosofiei, deoarece P. P. Negulescu, titularul de catedră și de curs, n-a ținut examenele, fiind, se pare, bolnav.

D. D. Roșca s-a hotărât să plece la Roma, să-și termine acolo studiile. A urmat să studieze și istoria artelor în Italia. În noiembrie 1919 pleacă împreună cu Andrei Oțetea și alți prieteni la Paris, unde putea studia, ca și la Roma, istoria artelor.

Statul român acorda un schimb valutar studenților care făceau studii la Paris și care dovedeau prin certificate că au trecut examenele. Asta însemna mult. Era de fapt vorba de o bursă. La Paris i s-a recunoscut doar Bacalaureatul, care-i dădea mari drepturi. S-a înscris la Facultatea de Litere și Filozofie la Sorbona. La Paris îl cunoaște pe Mihai Ralea, care i-a fost un bun prieten și de mare ajutor.

Sfătuit de M. Ralea, D. D. Roșca s-a înscris la examenul de licență și l-a trecut în sesiunea din iulie 1921.

A fost un mare succes. După ce a trecut licența de stat, al doilea mare obstacol era doctoratul.

S-a înscris la doctoratul cel mai greu, care era cel de „docteur en lettres”. Dar acest doctorat îți cerea să aduci ceva important în specialitate și să prezinți și două teze. Riscul era mare. Sub influența lui Ralea se pare, s-a gândit la tema de doctorat „ideea de toleranță în civilizația occidentală”. S-a gândit la Hegel, din care citise la Paris doar „Estetica”.

Succesorul lui Lévy-Bruhl, care se îmbolnăvise și ieșise la pensie la 65 de ani, a fost Bréhier, astfel D. D. ajungând la acela la care dorea cel mai puțin.

Profesorul Bréhier a exclamat că „Voi tinerii, credeți că de la voi începe lumea. Toți l-au considerat pe Taine comptipt, și vii dumneata acum să cauți să arăți că au greșit, deoarece, după dumneata, Taine este hegelian și nu comptipt!”

Într-o zi, în 1928, s-a prezentat la Bréhier cu trei sferturi din teză, dactilografiată. La început, profesorul Bréhier nu a vrut să-i primească manuscrisul, pe motivul că textul nu este complet, totuși l-a reținut. Peste câteva luni îi trimite autorului o scrisoare în care, printre altele, îi spune: „Ți-am citit lucrarea și am rămas pe deplin mulțumit. Metoda este sigură și tot ce susții este just… Treci pe la mine, te rog, să-ți înapoiez manuscrisul.” „L'Influence de Hegel sur Taine” a intrat în bibliografia universală.

Reîntors în țară, în 1929, D. D. Roșca va candida pentru un post de conferențiar la catedra de filozofie de la Facultatea de litere și filozofie a Universității din Cluj.

Mihai Ralea îi trimisese la Paris o mie de franci, îndată ce-și susținuse lucrările la Sorbona, cu mențiunea: „Îți mai fac rost de o mie, dar să te întorci luna viitoare în țară, unde e atâta de făcut.” Rectorul Paul Appell a trimis autorului lucrării „L'Influence de Hegel sur Taine”, poate la propunerea lui Bréhier, două mii de franci, drept ajutor (nesolicitat), pentru tipărirea tezei.

În 1951, Facultatea de filozofie din Cluj a fost transferată la București. D. D. Roșca nu s­a putut muta la București, rămânând în continuare la Cluj. A fost nevoit să predea un curs de pedagogie generală, cu totul nou pentru el, precum și un curs elementar de logică la Facultatea de filologie. D. D. Roșca va pune pasiune numai atunci când va fi vorba de filozofie.

În 1957 reînființarea Facultății de filozofie la Cluj i-a dat prilejul să reia cursul de istorie a filosofiei. Până în 1940, când a izbucnit războiul, tematica conferințelor sale era filosofică. Începând cu acel an, unele teme au avut și caracter social-politic. D.D. Roșca n-a rămas nici în afara luptei de idei a epocii și nici departe de tensiunile și frământările social-politice.

În anul 2012 Editura Academiei Române , pe când era președinte acad. Ionel Haiduc, a publicat, in memoriam, opera filosofică în trei volume a filosofului D. D. Roșca. Ediția a fost îngrijită de prof. univ. Vasile Muscă, care-i fusese un asistent apreciat la Universitatea din Cluj-Napoca, Babeș-Bolyai. Fiind un mare iubitor de natură, D. D. Roșca împreună cu familia: soția Stela și fiica, făceau lungi și frumoase excursii în jurul localității Săliștea Sibiului. În Săliște acesta avea o casă de vacanță unde venea mai ales vara, pe perioade lungi.

D. D. Roșca, în cadrul unei astfel de excursii, a vizitat satul Vale, care ținea de comuna Săliște. Cu acea ocazie s-a întâlnit cu câțiva săteni de acolo, unul dintre aceștia dându-i să citească o scrisoare sosită atunci din Statele Unite. În scrisoare, expeditorul din America spunea rudei sale din Vale: „Ne-am făcut aici case mari, avem câte două mașini de familie, „frigidere”, bani, ș.a., dar tune dracu în Valea voastră, că tot la ea ne este gândul.”

Anul trecut, în 2015, familia, respectiv Marina, fiica filosofului D. D. Roșca, a hotărât și a realizat un mini-muzeu la Săliștea Sibiului, intitulat „Muzeul filosofului D. D. Roșca”, pe strada Brata nr. 88, care poate fi vizitat gratuit, în lunile de vară, cu rugămintea de a fi anunțați în prealabil de intenție, la telefoanele: 0724 982 543; 0746 239 280.

Mini-muzeului din Săliște i se adaugă In Memoriam bustul acad., care este situat în piața mare a localității.

de Marina Preda (fiica acad. D. D. Roșca)

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

de Turnul Sfatului