Restaurantul de la Montana Garden. Mai întâi ”te orientezi” și vezi mai apoi ce iese

22 Octombrie 2017 23:03

Deschis de aproximativ o lună, complexul Montana Garden din Rășinari a produs ceva rumoare pe piața locală, care nu a mai cunoscut de multă vreme o investiție de asemenea amploare. Complexul este construit, de fapt, în jurul unui restaurant, și am așteptat câteva săptămâni înainte de a-i gusta produsele din bucătărie. Am zis să se așeze lucrurile…

Așa că în duminica ce tocmai a trecut am mers la Montana Garden pentru un prânz târziu. O duminică ce a scos parcă tot orașul din case, fapt ce s-a văzut încă din parcarea noului complex din Rășinari. Cum era prima dată când mergeam și – de peste drum – se vedea înghesuială, am oprit la poartă o mașină care tocmai ieșea. ”Sunt locuri de parcare. Dar nu vă recomand. Noi am stat două ore după mâncare și a și fost proastă”, a răbufnit șoferul mașinii cu numere din alt județ decât Sibiul.

Ceea ce se întrezărea din parcare s-a văzut, mai apoi, și în complex. Locul era plin de oameni veniți să se plimbe, să își facă selfie-uri și – cel puțin o parte – să și mănânce în restaurant, la mesele din afara clădirii ori în filigoriile de câte o masă amplasate pe marginea lacului . Cum nu știam chiar deloc locul, am profitat de primul ospătar întâlnit prin curte pentru a-l întreba unde am putea găsi o masă liberă. Tânărul ospătar părea a avea, însă, alte preocupări. "Nu știu unde sunt locuri, căutați și dumneavoastră", răspunde, încercând totuși un zâmbet amabil.

Cum de afară se vedea cam plin restaurantul, am luat la pas malul lacului și am găsit filigoria cu numărul cinci liberă. Cu trei meniuri întinse pe masă și o scrumieră doldora de mucuri. Ne-am așezat bucuroși, am buchisit meniul și ne-am pus pe așteptat. Până să apară vreun ospătar – pe care îl tot pândeam pe ușa filigoriei, închisă de altfel cu bucăți de pânză pe laterale – înăuntru a apărut un alt client. ”Să știți că aici nu o să primiți tot ce e în meniu. Căci și noi am stat jumătate de oră și când a venit să ne ia comanda ne-a spus că ne aduce cel mult un platou cald. Vă spun ca să nu stați degeaba”, vorbește omenos clientul. Cum prin dreptul ușii tocmai am văzut trecând o ospătăriță (sau picoliță) am oprit-o să cer lămuriri. Fata părea din alt film... ”Nu știu să dăm numai platouri calde. Cred că servim tot ceea ce e în meniu acum. Vă trimit un coleg să vă ia comanda”, dispare rapid fata, în timp ce omenosul client ridică din umeri nedumerit.

După alte zece minute, în filigorie intră un tânăr cu o cămașă cu tot felul de înscrisuri și o borsetă agățată în diagonală. ”Sunteți cei care spuneați că așteptați de jumătate de oră?”. Cel care pare a fi un fel de administrator de local înțelege că noi suntem alții și repetă și el că va trimite pe cineva să ia comanda. Dă să iasă și se răzgândește. ”Mai bine spuneți-mi mie, că e nebunie pe acolo”, scoate omul un carnețel și se proptește cu coatele de masă să scrie. Încep prin a numi o ciorbă. ”Aoleo, m-ați omorât”, se ridică omul deznădăjduit. Și repetă iarăși că în filigorii se aduc numai platouri calde, cel mult, că e nebunie, cum să aducă ciorbele atâta drum și că tocmai a fost certat de cel care a așteptat jumătate de oră și că nu a apucat să pună afișe care să anunțe lucrul acesta și să căutăm o masă în restaurant. Cum deja îmi era tot mai foame și de am fi rămas în filigorie părea că vom și cina acolo, am zis că încercăm la restaurant, poate și împărțim o masă cu vreunii.

Ciorbă de fasole boabe cu afumătură

Însă am avut noroc. Tocmai s-a eliberat o masă de trei persoane, iar băiatul cu borseta ne-a făcut semn că e pentru noi. În timp ce băiatul schimbă fața de masă cu una care deja e ușor pătată, se plânge de zi: că deși bucătăria deschide numai la 13:00, de la 12:00 era plin de lume la poată. Că ce nebunie e în bucătărie, că ospătarii trebuie să alerge atât de mult, să bată bonuri, să dea comenzi, mă rog… După aproape de jumătate de oră de când eram la Montana Garden eram așezați la o masă la care aveam șansele să primim orice am fi dorit din meniu.

Norocul ne-a mai zâmbit o dată. Dintre toți cei opt ospătari și picolo care animau sala, nouă ne-a fost trimis cred că cel mai bun. Spre diferență de toți ceilalți tinerei care păreau speriați și, de multe ori, dezorientați în goana lor printre mese, ospătarul nostru a știut să ne salute, să ne zâmbească și să ne ofere meniuri. Știam deja ce ne dorim – știam de aproape jumătate de oră.

Până să vină comanda, am apucat să vedem că locul nou are o atmosferă caldă în interiorul placat cu mult lemn, cu geamuri generoase și o muzică populară în fundal. În sala în care stăteam erau vreo 20 de mese, cele mai multe aranjate pentru câte șase persoane. Căutând baia am mai dat și de o altă sală, cu vreo trei-patru mese și cărnuri atârnate în lăzi frigorifice verticale, dar acolo nu era nimeni cu excepția unui angajat care m-a reorientat către destinație.

Salată cu pui

Despre meniu ar fi de spus că e orientat clar către bucătăria românească, are prețuri ușor peste medie și poate fi împărțit în șase: specialitățile casei, ciorbe, clasicele produse din carne (pui, porc, vită, pește), garnituri, salate și deserturi. În capul listei specialităților stă ciolanul cu iahnie, urmat de un cotlet la grătar, pastramă sau ceaun, toate de berbecuț, virșli, sarmale, mămăliguță cu brânză, platou cald sau platou rece. În celelalte categorii ale meniului veți găsi doar ”clasice”. Adică ciorbe de burtă, văcuță, pui, fasole sau supă cremă de ciuperci, ceafă de porc la grătar, coaste la cuptor, piept de pui și șnițele, păstrăv, șalău și somon, ceva salată cu ton sau cu pui, panași și clătite.

Probabil că din cauza vânzolelii am decis să ocolesc specialitățile casei, mai ales că nici băiatul care ne-a adus înăuntru nu arăta că era cel mai potrivit moment în care bucătarul să își aloce timp pentru a dichisi ”specialități”. Așa că primul preparat cerut a fost o ciorbă de fasole boabe cu afumătură. Ciorba a venit în zece minute, potrivită la temperatură și bună. Parcă un pic prea întinsă, dar e un detaliu nesemnificativ. Semnificativ ar fi, însă, că după ce am ușuit cu palma musca ce se tot încăpățâna să se așeze pe pânza ce acoperea coșul cu pâine, aveam să descopăr în acesta trei felii cam uscate, peste care trona o bucată cam cât jumătate de palmă, ronțăită pe toate părțile. Aș fi vrut să dojenesc un pic neatenția, dar ospătarii cam alergau pe lângă mine așa că am dat la o parte pâinea ronțăită și am folosit o felie ce părea întreagă.

Șnițel de pui

Tot vreo zece minute au trecut și după ce farfuria de ciorbă a părăsit masa, până la momentul în care au venit felurile principale cerute. Pentru consoartă era cerută o salată cu pui, pentru progenitură – clasicul șnițel de pui cu cartofi prăjiți, iar mie mi-am păstrat o porție de aripioare crocante, cu niște piure de cartofi. Simplu, ce ar mai fi de spus? Păi ar fi de spus că salata a fost surprinzător de proaspătă, cu o brânză feta decentă, un sos apreciabil, legume bune la gust. Șnițelul – că nu e știință spațială – a fost corect pregătit, dar cartofii prăjiți erau uscați. Prea uscați. Aripioarele, în schimb, nu erau deloc crocante, ci chiar uleioase. Și nu erau doar aripioare, ci și copănele. Nici unele, nici altele nu erau bine gătite și o parte au rămas în farfurie după ce, mușcând din una, am dat de carne crudă și câteva firicele de sânge. Piureul, în schimb, sper să fi fost făcut din cartofi din Rășinari.

Chiar dacă simplele preparate cerute inventariau o cam prea largă paletă de rateuri, în cele din urmă nu aș putea spune că am plecat chiar flămânzi. Doar cu 101 lei mai puțin în buzunar, plus bacșișul ospătarului (”acela în negru”, după cum l-a botezat o colegă ce părea să nu știe cum îl cheamă), care părea cam singurul de pe acolo suficient de experimentat încât să știe ce e de făcut când ai sala plină. 14 lei am plătit pentru ciorbă, 22 de lei a costat șnițelul de 250 de grame, iar șapte lei am plătit pentru cartofii prăjiți. Alți 20 de lei ne-au fost ceruți pentru salata cu pui, 22 de lei – pentru aripioare și opt lei pentru piure. În fine, o sticlă de apă de trei sferturi a mai costat alți opt lei.

Emil Ciolan

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).