Taxi, o specie pe cale de dispariție

Acum vreo 15 ani, fiecare lider de partid mai șmecher își spăla banii cumpărând mașini de taxi. Mai apoi, la truc au apelat inclusiv polițiști și procurori, de nici nu aveai habar în mașina cui te urcai. La fel cum în Columbia, Pablo Escobar justifica o sută de milioane de euro prin profitul scos din trei taxiuri, la noi, niște Pablito mai mici scoteau venit justificat din două-trei cazane din care curgea rugina.

Taximetria e, pentru mulți, un fel de societate cu acțiuni la purtător. Licența e cumpărată pe o firmă, mașina pe alta, iar șoferul e doar o rotiță în sistem. Un sistem care a funcționat foarte bine până acum.

Dar...

De puținele dăți în care am mers cu taxiul prin oraș, mi-a venit rău la propriu. Oameni care put. Mașini care troncăne din toate încheieturile. Uși care nu se închid. Manele. Umor grobian. Teribiliști care se cred Schumacher în anii de glorie. Tupeu. Nu spun că sunt toți așa, dar chiar și cei care lucrează în branșă îmi vor susține afirmațiile. Asta e atmosfera din taxiurile sibiene în ultimii ani. Și nimic nu se schimbă, deși nici primarul și nici cei doi viceprimari nu au carnet de conducere și mă gândesc că au avut nevoie, la un moment dat, de o altă mașină decât de cea oficială sau a vreunui prieten. Or fi văzut și ei atmosfera.

Nimic nu se schimbă, deși e evident pentru toată lumea că timpurile pe care le trăim nu mai prea au nicio legătură cu vechile mașini care merg pe gaz lichefiat. Până și la diligențe s-a renunțat, la un moment dat. Până și caleștile au fost băgate prin muzee. Cred că e timpul și pentru taxiuri, așa cum le știam noi și părinții noștri.

Nu vi se pare stupid și învechit sistemul? Cu cineva care stă într-un birou și care așteaptă telefoane de la cetățenii care vor să fie transportați? Cu vreo câteva zeci de oameni care stau chirciți sub volan și așteaptă o cursă? Cu aparate vechi, care-s tot ălea de pe vremea studenției mele? Cu mașini trase-n țiplă galbenă, vechi, alimentate prin furtun de la un butoi cu gaz?

Îmi aduc aminte de vechile autobuze, în care biletul îl cumpărai de la o doamnă care stătea într-o cușcă, undeva la mijlocul mastodontului. Ea ți-l vindea și tot ea îl composta.

În orașele importante din țară, a început de ceva vreme războiul taximetriștilor cu uberiștii. Unii au plătit licențe, și-au vopsit mașinile, dau bani doamnei care îi anunță pe unde îi așteaptă clienții. Ceilalți plătesc și ei taxe, doar că în rest nu există nimic, decât o aplicație pe mobil. De acolo se scot banii direct de pe card și se transferă șoferului. Dacă ți-a plăcut îi dai calificativ, astfel că vor avea habar despre cine e vorba ceilalți care vor urma după tine. Nu există licențe emise de primărie, există doar concurență. Nu există cartel al prețurilor, ci doar cerere și ofertă. Cumva în ton cu vremurile pe care le trăim.

Desigur că sunt mulți dintre noi care regretă tramvaiul. Sunt unii care cred că trăsurile din fața gării aveau farmecul lor. Dar pentru asta nu cred că e cazul să le ținem în viață în mod artificial.

Abonează-te la canalul de WhatsApp al Turnul Sfatului pentru a afla în timp real știrile relevante de la Sibiu: accesează linkul de aici și apasă opțiunea Follow (Urmăriți).

Dacă ți-a plăcut, distribuie articolul și prietenilor tăi

de Alin Bratu

Politic
Telefon:
0745 590 991

alin[at]turnulsfatului.ro